ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4075/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, la data de 10 noiembrie 2008, petiționarul B.O. a solicitat

efectuarea de cercetări față de magistratul V.D., judecător la Tribunalul

Brăila, sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu prev. de art.

249 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii, petiționarul

B.O. a susținut că, deși a depus o cerere de chemare în judecată la Tribunalul

Brăila, înregistrată sub nr. 2208/113/2008 și deși la 29 septembrie 2008 a

solicitat amânarea cauzei, întrucât la aceeași dată fusese citat la Curtea de

Apel Galați, în mod nelegal, judecătorul V.D. nu a avut în vedere cererea de

amânare și a dispus anularea acțiunii ca netimbrată.

În urma verificărilor prealabile

efectuate, prin Rezoluția cu nr. 637/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

magistratul V.D., judecător la Tribunalul Brăila, sub aspectul infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.,

neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. și favorizarea infractorului

prev. de art. 264 C. pen., deoarece din cercetările efectuate a rezultat că

fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva Rezoluției cu nr.

637/P/2008 din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

în termen legal, a formulat plângere, conform art. 275 - 278 C. proc. pen.,

petiționarul B.O.

Prin Rezoluția cu nr. 303/II/2/2009

din 26 martie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați, plângerea petiționarului B.O. a fost respinsă ca nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., nemulțumit de soluția de neurmărire penală dată

de parchet, petiționarul B.O. s-a adresat cu plângere Curții de Apel Galați,

competentă să judece cauza în primă instanță, solicitând admiterea plângerii,

desființarea Rezoluției nr. 637/P/2008 din 3 februarie 2009 și trimiterea

cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de intimata V.D.

sub aspectul faptelor sesizate.

Prin Sentința penală nr. 119/F din

24 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva Rezoluției nr. 637/P/2008

din 3 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută

prin Rezoluția nr. 303/II/2/2009 din 26 martie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat petiționarul B.O. la plata către stat a sumei de 50 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a constatat că, rezoluția contestată este legală și temeinică,

din actele premergătoare efectuate, conform art. 224 alin. (1) C. proc. pen.,

rezultând existența unui impediment procesual, respectiv cel prevăzut la art.

10 lit. b) C. proc. pen., care are ca efect dirimant, împiedicarea punerii în

mișcare sau exercitarea acțiunii penale, situație în care, în mod corect,

procurorul de caz a făcut aplicarea prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc.

pen., dispunând o soluție de neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petiționarul B.O., care a solicitat casarea

hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate, desființarea rezoluției

parchetului și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere

penală a persoanei reclamate.

Examinând sentința penală recurată

sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) Cod procedură penală, Înalta Curte constată că recursul declarat de

petiționarul B.O. este nefondat pentru următoarele considerente:

Ca o garanție a respectării legalității în procesul

penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de

soluțiile de neurmărire penală dispuse de procuror, să facă plângere împotriva

acestora.

În concepția legiuitorului, poate

face o astfel de plângere orice persoană ale cărei interese legitime au fost

vătămate.

Accesul liber la justiție este

reglementat de legiuitor, iar cel nemulțumit de soluția dată de procuror se

poate adresa judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță, așa cum de altfel, a procedat și

petiționarul B.O. prin plângerea ce face obiectul verificării în cauza de față.

Înalta Curte reține că pentru a se

putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiții.

Prima condiție constă în existența

acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că

s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală

poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele

premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiție necesară

începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în

inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale

prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost

sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în

urma sesizării, poate determina ca, în locul începerii urmăririi penale, să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Înalta Curte constată că, în mod

justificat, s-a reținut în cauză că nu se poate începe urmărirea penală față de

intimata V.D. sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu

prev. de art. 249 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.

pen., întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă existența cauzei care

împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. b) C.

proc. pen.

Astfel, din cercetările efectuate în

cauză a rezultat că, persoana vătămată B.O. a depus la Tribunalul Brăila o

cerere prin care a chemat în judecată Tribunalul Galați, pentru a fi obligat să

răspundă pentru omisiunea nejustificată de soluționare a cererii de recuzare a

judecătorului N.A.F.

Cererea a fost înregistrată sub nr.

2208/113/2008 și repartizată spre soluționare judecătorului V.D., care a dispus

citarea persoanei vătămate B.O. cu mențiunea de a timbra acțiunea cu 4 RON,

taxă judiciară de timbru și 0,15 RON, timbru judiciar.

La data de 22 septembrie 2008,

persoana vătămată a studiat dosarul, iar la data de 29 septembrie 2008, a depus

o cerere de amânare a cauzei, la care a atașat o copie de pe o citație emisă pe

numele său de Curtea de Apel Galați și cu care a dorit să facă dovada

imposibilității sale de prezentare la Tribunalul Brăila.

Prin Sentința civilă nr. 274 din 01

octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2208/113/2008 al Tribunalului Brăila,

s-a dispus anularea, ca netimbrată, a acțiunii formulate de persoana vătămată

B.O.

În motivarea hotărârii pronunțate,

judecătorul V.D. a arătat că persoana vătămată a avut cunoștință de obligația

timbrării acțiunii, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o, ceea ce,

conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 se sancționează cu anularea

cererii.

Împotriva acestei hotărâri, persoana

vătămată B.O. a formulat recurs. Prin Decizia civilă nr. 15 din 08 ianuarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 2208/113/2008, a fost

anulat recursul, ca netimbrat.

Analizând actele premergătoare

efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată că, nu există

indicii privind săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, de către

magistratul V.D. cu prilejul judecării Dosarului nr. 2208/113/2008 al

Tribunalului Brăila, acesta acționând în cadrul și cu respectarea legii, atunci

când a pronunțat Sentința civilă nr. 274 din 1 octombrie 2008, prin care a

anulat ca netimbrată acțiunea petiționarului B.O.

Potrivit Legii nr. 146/1997 cu

modificările ulterioare (Legea taxei de timbru) taxele judiciare de timbru se

calculează și se plătesc anticipat, înainte de prestarea serviciului public

solicitat.

Petentul a fost legal citat la

adresa indicată, și prin citație i s-au pus în vedere sumele ce trebuiau

achitate anticipat, ca taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

Până la primul termen de judecată,

petiționarul a studiat la arhiva Tribunalului Brăila, dosarul cauzei, ocazie cu

care a putut să observe ce taxe de timbru trebuia să achite, însă acesta până

la primul termen nu a achitat taxele, astfel încât instanța, în mod corect, a

anulat ca netimbrată acțiunea formulată de B.O.

Potrivit dispozițiilor C. proc.

civ., în cazul anulării ca netimbrată a unei acțiuni civile, aceasta poate fi

reiterată, după achitarea taxelor de timbru legale, fără ca în cauză să existe

autoritate de lucru judecat.

Totodată, conform art. 2 alin. (3)

din Legea nr. 303/2004, republicată, judecătorii sunt independenți și se supun

numai legii, iar dispozițiile C. proc. civ. prevăd că hotărârile judecătorești

sunt supuse doar căilor legale de atac.

Hotărârile judecătorești pot fi

nelegale și/sau netemeinice, însă magistrații nu pot avea calitatea de subiecți

activi ai unei infracțiuni, exclusiv pe considerentul că au pronunțat o soluție

sau alta. Legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești pronunțate de

magistrații judecători nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale.

Împrejurarea că, petiționarul B.O.

este nemulțumit de soluția adoptată în Dosarul nr. 637/P/2008 al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Galați, de neînceperea urmăririi penale față de

magistratul - judecător V.D. nu poate conduce, în niciun caz, la concluzia

întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care acesta le-a

indicat în plângerea formulată. Interpretarea și evaluarea probelor

administrate într-o cauză, fie de organele de poliție, fie de procuror ori de

instanța de judecată, este atributul organelor judiciare, iar împotriva unor

soluții ori hotărâri considerate ca nelegale și netemeinice, atât dispozițiile

constituționale cât și cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor

căi ordinare sau extraordinare de atac.

A admite altfel, ar însemna că s-ar

deschide alte căi de atac, în afara celor ordinare și extraordinare, prevăzute

de legislația în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg

sistemul judiciar.

Posibilitatea formulării unor

plângeri împotriva reprezentanților parchetului ce au instrumentat cauze penale

sau au formulat concluzii în instanță ori împotriva membrilor completelor de

judecată ce s-au pronunțat într-o cauză reprezintă un drept constituțional al

petiționarului, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra

legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate.

Magistratul se află în afara

raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii,

fiind independent față de părți, iar soluțiile pe care le adoptă ori hotărârile

pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de

lege.

Pentru antrenarea răspunderii penale

a unui magistrat sunt necesare indicii clare, în sensul săvârșirii unei

infracțiuni, nu doar nemulțumirea unei părți care etichetează soluția dispusă

drept abuzivă, fără a prezenta însă niciun element care să susțină această

acuzare.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul B.O. împotriva Sentinței penale nr. 119/F din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va obliga recurentul petiționar la plata sumei de 400 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.O. împotriva Sentinței penale nr. 119/F din 24 iunie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

decembrie 2009.