ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie

2009,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică

,

în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata R.S., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzute de

art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 C. pen. și

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Parchetul, pe baza

actelor premergătoare, a reținut următoarele:

Petentul

B.O. a solicitat efectuarea de cercetări față de

magistratul R.S. întrucât și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia

soluționării Dosarelor nr. 77/P/2009 și 283/P/2009 ale Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

Astfel:

La data de 25

februarie 2009, B.O. a formulat plângere prin care solicita efectuarea de

cercetări față de C.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila,

întrucât acesta nu și-a respectat atribuțiile de serviciu cu prilejul

soluționării Dosarului nr. 4387/P/2008 al acestui parchet, înregistrată la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu nr. 77/P/2009.

La

data de 8 aprilie 2009, B.O. a formulat plângere penală prin care

solicita efectuarea de cercetări față de C.T. -

procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Brăila, întrucât nu și-a

respectat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării

lucrării nr. 117/III/6/2009 a acestui parchet,

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați cu nr. 283/P/2009.

Cele

două dosare au fost repartizate spre soluționare, procurorului R.S. care a

dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați, constatându-se

că nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Plângerile formulate de B.O. împotriva soluției au fost

respinse prin rezoluțiile nr. 931/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 și

929/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 ale

Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați.

Conform

actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că în sarcina magistratului R.S.

nu se poate reține săvârșirea nici unei fapte de natură penală, împrejurarea că

petentul este nemulțumit de soluții nu poate conduce la concluzia că procurorul

și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

În

situația când partea vătămată este nemulțumită de soluția dispusă poate formula

plângere împotriva acesteia conform prevederilor legale (dispozițiile art. 278 -

278

1

C. proc. pen.

), dar

nemulțumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere

penală

a celor care au dispus-o.

În

legislația noastră verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate

de magistrați se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege

și nu prin repunerea

lor în discuție în cadrul unui proces penal

îndreptat împotriva acestora.

În

concluzie, procurorul reclamat de petent a dat soluțiile din dosarele

respective potrivit competenței pe care o avea, cu respectarea legii.

Simplu

fapt că persoana interesată aduce unele critici cu privire la soluția

pronunțată de un procuror nu este de natură să ducă la concluzia că procurorul

care a dispus soluția respectivă a săvârșit vreo infracțiune.

Împotriva

acestei rezoluții, petentul a formulat plângere adresată procurorului șef al

Secția de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată

prin rezoluția nr.10955/5465/1/2/2009 din 24 noiembrie 2009.

Nemulțumit de soluția

procurorului șef, petentul

B.O.

s-a adresat cu plângere, în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă

să judece infracțiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 308/1/2010.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că soluția de neurmărire penală

dată de procuror față de intimata R.S. este legală și temeinică, întrucât nu a

rezultat nici un element care să conducă la concluzia că soluțiile acesteia au

fost dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petiționarului.

Împrejurarea că

petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele anterior menționate

nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care acesta le-a

indicat în plângerea sa, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o

activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii,

fiind obligată să-și îndeplinească obligațiile care le revin pentru rezolvarea

problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe

care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate,

soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul

căilor de atac (căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva

magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia).

Or, dacă s-ar admite

că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri

penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate

infracțională, ar însemna că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege.

Revenind la cauză,

din actele premergătoare efectuate se constată că nu au rezultat indicii privind

încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procurorul R.S., ceea ce a

determinat incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art.10 lit. a) C. proc. pen.

În consecință, având

în vedere că din lucrările dosarului rezultă, după cum s-a menționat, că

intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu

legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia,

Înalta Curte, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., ca

respinge plângerea formulată de petiționarul

B.O. împotriva

rezoluției procurorului, rezoluție care va fi menținută.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr.

1024/P/2009 din 1 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o

menține.

Obligă

petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.