ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică , în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art.10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata R.S., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzute de art. 246 C. pen., neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen. Parchetul, pe baza actelor premergătoare, a reținut următoarele: Petentul B.O.

a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul R.S. întrucât și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia soluționării Dosarelor nr. 77/P/2009 și 283/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. Astfel: La data de 25 februarie 2009, B.O. a formulat plângere prin care solicita efectuarea de cercetări față de C.M. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, întrucât acesta nu și-a respectat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului nr. 4387/P/2008 al acestui parchet, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu nr. 77/P/2009. La data de 8 aprilie 2009, B.O. a formulat plângere penală prin care solicita efectuarea de cercetări față de C.T.

- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, întrucât nu și-a respectat atribuțiile de serviciu cu prilejul soluționării lucrării nr. 117/III/6/2009 a acestui parchet, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați cu nr. 283/P/2009. Cele două dosare au fost repartizate spre soluționare, procurorului R.S. care a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi magistrați, constatându-se că nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală. Plângerile formulate de B.O. împotriva soluției au fost respinse prin rezoluțiile nr. 931/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 și 929/II/2/2009 din data de 31 iulie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Conform actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că în sarcina magistratului R.S. nu se poate reține săvârșirea nici unei fapte de natură penală, împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluții nu poate conduce la concluzia că procurorul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu. În situația când partea vătămată este nemulțumită de soluția dispusă poate formula plângere împotriva acesteia conform prevederilor legale (dispozițiile art. 278 - 278 1 C. proc. pen. ), dar nemulțumirea sa nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a celor care au dispus-o. În legislația noastră verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate de magistrați se realizează prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și nu prin repunerea lor în discuție în cadrul unui proces penal îndreptat împotriva acestora.

În concluzie, procurorul reclamat de petent a dat soluțiile din dosarele respective potrivit competenței pe care o avea, cu respectarea legii. Simplu fapt că persoana interesată aduce unele critici cu privire la soluția pronunțată de un procuror nu este de natură să ducă la concluzia că procurorul care a dispus soluția respectivă a săvârșit vreo infracțiune. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere adresată procurorului șef al Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluția nr.10955/5465/1/2/2009 din 24 noiembrie 2009. Nemulțumit de soluția procurorului șef, petentul B.O.

s-a adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 308/1/2010. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că soluția de neurmărire penală dată de procuror față de intimata R.S. este legală și temeinică, întrucât nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că soluțiile acesteia au fost dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petiționarului.

Împrejurarea că petentul este nemulțumit de soluțiile adoptate în cauzele anterior menționate nu poate conduce la concluzia existenței infracțiunilor pe care acesta le-a indicat în plângerea sa, în condițiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligată să-și îndeplinească obligațiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor de atac (căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților, ci împotriva actelor emise de aceștia).

Or, dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, în absența unor elemente care să contureze o eventuală activitate infracțională, ar însemna că se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege. Revenind la cauză, din actele premergătoare efectuate se constată că nu au rezultat indicii privind încălcarea atribuțiilor de serviciu de către procurorul R.S., ceea ce a determinat incidența unuia dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art.10 lit. a) C. proc. pen. În consecință, având în vedere că din lucrările dosarului rezultă, după cum s-a menționat, că intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acesteia, Înalta Curte, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., ca respinge plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției procurorului, rezoluție care va fi menținută. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.