ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin rezoluția nr. 1153/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din data de 1 septembrie 2009 în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii S.C.M.S.,.E.I. și M.I. sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Pentru a dispune această soluție, procurorul a constatat următoarele:

Prin ordonanța procurorului din 11 august 2009, emisă în Dosarul nr. 4234/P/2009 al Parchetului de pe Judecătoria Galați, a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competența de soluționare a cauzei privind plângerile petentei D.V., prin care solicită tragerea la răspundere penală a magistraților procurori S.C.M.Ș., E.I. și M.I., de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În fapt, la data de 10 decembrie 2008, procurorul S.C.M.Ș. a emis în Dosarul nr. 948/P/2008 al acestei unități rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de C.N., G.D. și R.C., procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, și S.M., avocat în cadrul Baroului Galați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, urmare plângerii persoanei vătămate D.V.

Totodată, prin rezoluția din 10 iunie 2008 emisă în Dosarul acestei unități cu numărul 1539/P/2007, privind o altă plângere a persoanei vătămate D.V., procurorul E.I. a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.I., S.V. și C.A., judecători la Curtea de Apel Galați, P.P. și S.C., judecători la Tribunalul Galați, B.C., comisar șef de poliție în cadrul I.P.J. Galați, M.L.N., director general al Inspectoratului General pentru Comunicații și Tehnologia Informației, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin plângerile care stau la baza prezentei cauze, petenta solicită „soluția de rezolvare corectă, măsurătorile, dovezile de fond și telemăsurarea”, arătând generic că magistrații procurori menționați ar fi comis o faptă penală pentru care trebuie pedepsiți de lege. Sunt atașate soluțiile procurorilor, ale căror copii poartă în nenumărate locuri mențiunea olografa „nu este dată corect

”

, alături de „toate sunt aranjamente de ale lui P.G., pentru ca să nu fie găsit vinovat și arestat”. Se mai fac trimiteri cu caracter general la conduita profesională a persoanelor la care se referă rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale menționate, care și acestea ar fi pronunțat soluții incorecte, nefavorabile petentei.

Pretinsul abuz comis de M.I., procuror șef în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constă în emiterea comunicărilor, semnate sau nu de acesta, referitoare la soluții de respingere ori de retransmitere spre competentă soluționare a plângerilor petentei, pronunțate de procurorii acestei secții - nr. 8500/2515/2007, 8500/2515/VIII/1/2007, 8523/523 l/VIII/1/2008 și 7319/4659/II-2/2008. Și copiile acestor adrese poartă  mențiunile olografe menționate.

De altfel, analizând plângerile formulate de sus-numită, se constată că acestea nici nu respectă exigențele art. 222 C. proc. pen., privind sesizarea organelor de urmărire penală, făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracțiune. După cum se arată în alin. (2) al art. 222, plângerea trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea, domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

Cu privire la obligativitatea indicării tuturor aceste elemente prevăzute de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în Sentința nr. 653 din 30 martie 2009, reținându-se că indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie o condiție privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis, constituind, totodată, o precauțiune împotriva plângerilor neîntemeiate și a exercitării abuzive a dreptului de petiționare.

Este evident că plângerile numitei D.V. nu cuprind elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conținutul acestora nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea ar fi fost săvârșite, eventual mijloacele de probă apte să ducă la dovedirea acestora, făcându-se exclusiv aprecieri generice.

În realitate, actele de sesizare analizate urmăresc să transforme activitatea de cercetare penală într-o cale suplimentară de atac, alături de cele prevăzute de lege, utilizate sau nu de persoana vătămată (deși, după cum s-a arătat, legătura prezentei cauze cu starea de fapt inițială, privindu-l pe numitul P.G., este mult diluată). Or, reanalizarea soluțiilor procurorilor se poate realiza doar în condițiile strict prevăzute de Codul de procedură penală în materia căilor de atac, și nu indirect, prin declanșarea de cercetări penale împotriva magistraților care le-au pronunțat.

Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care prin rezoluția nr. 5103/II/2/2009 din data de 2 noiembrie 2009 a procurorului șef adjunct al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut următoarea situație de fapt:

Analizând actele anexate se constată că numita D.V. a formulat o multitudine de plângeri, vizând în principal magistrații care au adoptat soluții în cauzele în care a fost implicată.

În dosarul nr. 948/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la plângerea petiționarei s-au efectuat cercetări față de C.N., G.D. și R.C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, S.M., avocat în cadrul Baroului Galați, cu privire la comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., cauza fiind soluționată de procuror S.M., prin rezoluția din 10 decembrie 2008, prin neînceperea urmăririi penale, în raport de incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Nu a fost formulată plângere împotriva soluției.

Tot astfel, în cauza înregistrată sub nr. 1539/P/2007 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și care a avut c obiect sesizarea petentei privind comiterea unor fapte infracționale de către A.I., S.V., C.A., judecători în cadrul Curții de Apel Galați, B.C., comisar șef de poliție în cadrul I.P.J Galați, M.L.N., director general al Inspectoratului General pentru Telecomunicații și Tehnologia Informației, prin rezoluția cu nr. de mai sus, din data de 10 iunie 2008, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) Ce procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Soluția a fost menținută în urma controlului ierarhic exercitat în cadrul procedurilor prevăzute de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 7319/4659/II/2/2008, din 11 iulie 2008, a procurorului șef M.I., fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarei.

Susținerile petentei în sensul comiterii de magistrații individualizați în cuprins memoriului a vreunei infracțiuni în legătură cu cauzele examinate nu sunt confirmate ( probele administrate.

Procurorii care au instrumentat dosarele anterior invocate au dispus soluții în raport de întregul material probator existent, soluții care au fost temeinic și riguros motivat atât în fapt, cât și în drept.

La rândul său, magistratul ierarhic superior acestora, respectiv procuror M.I., și-a exercitat corect și obiectiv atribuțiile de serviciu, constatând în mod întemeiat că rezoluția examinată întrunește cerințele de legalitate și temeinicie.

În baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta D.V. s-a adresat cu plângere instanței competente, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

Depune la dosar un memoriu, sosit prin poștă aflat la filele 19-20.

În acest memoriu, nu se face nici o critică asupra soluției dată de procuror, ci se fac cu totul alte afirmații, care nu au legătură cu această cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că plângerea formulată de petenta D.V. împotriva rezoluției nr. 1153/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nefondată, pentru următoarele considerente:

Din tot ansamblul probator, al actelor premergătoare efectuate de organele de urmărire penală, rezultă în mod clar că susținerile petentei referitoare la procurorii sus-amintiți nu se confirmă, aceștia dispunând soluții legale și temeinice, riguros motivate în fapt și drept.

Mai mult chiar, se constată că și procurorul șef căruia i s-a adresat plângerea și a soluționat-o, și-a făcut în mod corect datoria, îndeplinindu-și în mod legal atribuțiile de serviciu, soluția pe care a pronunțat-o fiind în concordanță cu legea, exercitându-și astfel corect atribuțiile de serviciu.

Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara D.V.

Având în vedere și dispozițiile art. 192 pct. 2 C. proc. pen., petenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul D.V. împotriva rezoluției nr. 1153/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2010.