ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.11.2009

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
16.11.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, sub nr. 352/P/2009 din 9 martie 2009, petiționarul B.O. a

solicitat cercetarea numitului B.V.V., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248

1

, art. 249 și

art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia instrumentării Dosarului nr.

A susținut

petiționarul că procurorul B.V.V., cu știință, nu și-a exercitat rolul activ în

vederea aflării adevărului și respectării legalității și „a vegheat” ca

infracțiunile săvârșite de intimații Cârcotă Constantin, judecător la Curtea de

Apel Galați și C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați să

fie mușamalizate pentru ca magistrații menționați să nu fie trași la răspundere

penală.

Prin rezoluția nr. 352/P/2009

din 19 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

B.V.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248

1

, art. 249 și art.

264 C. pen.

În motivarea

rezoluției procurorul a reținut că prin rezoluția nr. 12/P/2008 din 19 ianuarie

2009, procurorul B.V.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de

judecătorul C.C. și față de procurorul C.M. sub aspectul infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen.

Cauza astfel

soluționată a avut ca obiect plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva

celor doi magistrați în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 2941/44/2006 al

Curții de Apel Galați având ca obiect plângerea formulată de același petiționar

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 11/P/2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Procurorul a mai

reținut că magistratul reclamat a soluționat cauza care a făcut obiectul Dosarului

nr. 12/P/2008 pe baza datelor care au rezultat din actele dosarului, iar soluția

a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, fiind

temeinic și riguros motivată atât în fapt cât și în drept, fiind analizate

toate aspectele invocate de petiționar în plângere.

De asemenea s-a

reținut că petiționarul în loc să exercite căile legale de atac împotriva

soluției care îl nemulțumește tendențios a formulat plângere împotriva

magistraților.

Plângerea formulată

de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009

a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4495/2199/II/2/2009 din 7

mai 2009 dispusă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Petiționarul a

formulat plângere conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

împotriva rezoluției dispuse de procurorul șef de secție susținând că aceasta

este rezultatul „greșelii, cu intenție, cu știință”, a procurorului șef de

secție care „a vegheat” ca în urma examinării Dosarului nr. 10871/P/2005, în

care s-a pronunțat numita C.G. și nu a învinuirilor aduse procurorului B.V.V.,

să le minimalizeze până la eliminarea lor.

Examinând plângerea

pe baza actelor și materialului din Dosarul nr. 352/P/2009, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată.

Este de reținut că

din dispozițiile art. 278

1

alin. (1) și (8) C. proc. pen. rezultă

explicit că se poate formula plângere numai împotriva actelor procurorului de

netrimitere în judecată nu și împotriva actelor prin care procurorul ierarhic

superior respinge o plângere formulată împotriva acestor acte în condițiile art.

278 C. proc. pen.

Așa fiind, în

soluționarea plângerii de față Înalta Curte va examina în exclusivitate

legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

352/P/2009 din 19 martie 2009.

Se constată că în plângerea

cu care petiționarul a sesizat organele de cercetare penală acesta nu a arătat

care sunt în materialitatea lor faptele penale pe care procurorul B.V.V. le-a

comis cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008

în care a dispus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 19 ianuarie

2008.

Se reține astfel că

atât din plângere cât și din actele premergătoare rezultă că intimatul, în exercitarea

atribuțiunilor de serviciu a dispus o soluție prevăzută de lege într-o cauză

penală.

Or, simpla dispunere a

unei soluții prevăzute de lege de către procuror nu poate constitui temei al

răspunderii penale, chiar dacă soluția adoptată nemulțumește vreuna dintre

părți.

Este de precizat că

în soluționarea plângerii de față instanța este ținută a examina numai

legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 352/P/2009, nu și pe cea a rezoluției nr.

12/P/2008 dispusă de intimat, împotriva căreia petiționarul nu a înțeles să

uzeze de calea de atac prevăzută de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen.

Constatând că din

actele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi comis vreo infracțiune cu ocazia

soluționării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 12/P/2008, Înalta Curte

reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauza de față

este legală și temeinică.

Așa fiind, conform art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca

nefondată.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 352/P/2009

din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 noiembrie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rezoluția nr. 1153/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, din data de 1 septemb
ÎCCJ 2009-07-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra cauzei, se constată: Petentul B.O. a atacat cu plângere, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția nr. 13/P/2008 din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiț
ÎCCJ 2010-11-22
0,95
ÎCCJ, Secția penală
sub aspect penal și nu poate constitui, prin sine însăși, temei pentru angajarea răspunderii penale. Prin rezoluția nr. 5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 dată de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul P
ÎCCJ 2010-04-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1024/P/2009 din 1 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228
ÎCCJ 2009-11-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală
ează modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor procurorului, prevăzute de art. 275-278 1 C. proc. pen. În cauză, soluția dispusă de magistratul L.V. a fost supusă controlului procurorului șef, fiind menținută ca atare. În acest
Sursă