ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 352/P/2009 din 9 martie 2009, petiționarul B.O. a solicitat cercetarea numitului B.V.V., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 1 , art. 249 și art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia instrumentării Dosarului nr. 12/P/2008.

A susținut petiționarul că procurorul B.V.V., cu știință, nu și-a exercitat rolul activ în vederea aflării adevărului și respectării legalității și „a vegheat” ca infracțiunile săvârșite de intimații Cârcotă Constantin, judecător la Curtea de Apel Galați și C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați să fie mușamalizate pentru ca magistrații menționați să nu fie trași la răspundere penală. Prin rezoluția nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.V.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 1 , art. 249 și art. 264 C. pen.

În motivarea rezoluției procurorul a reținut că prin rezoluția nr. 12/P/2008 din 19 ianuarie 2009, procurorul B.V.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C.C. și față de procurorul C.M. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Cauza astfel soluționată a avut ca obiect plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva celor doi magistrați în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 2941/44/2006 al Curții de Apel Galați având ca obiect plângerea formulată de același petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 11/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Procurorul a mai reținut că magistratul reclamat a soluționat cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008 pe baza datelor care au rezultat din actele dosarului, iar soluția a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, fiind temeinic și riguros motivată atât în fapt cât și în drept, fiind analizate toate aspectele invocate de petiționar în plângere. De asemenea s-a reținut că petiționarul în loc să exercite căile legale de atac împotriva soluției care îl nemulțumește tendențios a formulat plângere împotriva magistraților. Plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009 a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4495/2199/II/2/2009 din 7 mai 2009 dispusă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petiționarul a formulat plângere conform art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. împotriva rezoluției dispuse de procurorul șef de secție susținând că aceasta este rezultatul „greșelii, cu intenție, cu știință”, a procurorului șef de secție care „a vegheat” ca în urma examinării Dosarului nr. 10871/P/2005, în care s-a pronunțat numita C.G. și nu a învinuirilor aduse procurorului B.V.V., să le minimalizeze până la eliminarea lor. Examinând plângerea pe baza actelor și materialului din Dosarul nr. 352/P/2009, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată. Este de reținut că din dispozițiile art. 278 1 alin. (1) și (8) C. proc. pen. rezultă explicit că se poate formula plângere numai împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu și împotriva actelor prin care procurorul ierarhic superior respinge o plângere formulată împotriva acestor acte în condițiile art. 278 C. proc.

pen. Așa fiind, în soluționarea plângerii de față Înalta Curte va examina în exclusivitate legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009. Se constată că în plângerea cu care petiționarul a sesizat organele de cercetare penală acesta nu a arătat care sunt în materialitatea lor faptele penale pe care procurorul B.V.V. le-a comis cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008 în care a dispus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 19 ianuarie 2008. Se reține astfel că atât din plângere cât și din actele premergătoare rezultă că intimatul, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a dispus o soluție prevăzută de lege într-o cauză penală.

Or, simpla dispunere a unei soluții prevăzute de lege de către procuror nu poate constitui temei al răspunderii penale, chiar dacă soluția adoptată nemulțumește vreuna dintre părți. Este de precizat că în soluționarea plângerii de față instanța este ținută a examina numai legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 352/P/2009, nu și pe cea a rezoluției nr. 12/P/2008 dispusă de intimat, împotriva căreia petiționarul nu a înțeles să uzeze de calea de atac prevăzută de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Constatând că din actele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi comis vreo infracțiune cu ocazia soluționării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 12/P/2008, Înalta Curte reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauza de față este legală și temeinică.

Așa fiind, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca nefondată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 352/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2009.