ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, sub nr. 352/P/2009 din 9 martie 2009, petiționarul B.O. a
solicitat cercetarea numitului B.V.V., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248
1
, art. 249 și
art. 264 C. pen., fapte comise cu ocazia instrumentării Dosarului nr.
12/P/2008.
A susținut
petiționarul că procurorul B.V.V., cu știință, nu și-a exercitat rolul activ în
vederea aflării adevărului și respectării legalității și „a vegheat” ca
infracțiunile săvârșite de intimații Cârcotă Constantin, judecător la Curtea de
Apel Galați și C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați să
fie mușamalizate pentru ca magistrații menționați să nu fie trași la răspundere
penală.
Prin rezoluția nr. 352/P/2009
din 19 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică, a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4)
raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
B.V.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248
1
, art. 249 și art.
264 C. pen.
În motivarea
rezoluției procurorul a reținut că prin rezoluția nr. 12/P/2008 din 19 ianuarie
2009, procurorul B.V.V. a dispus neînceperea urmăririi penale față de
judecătorul C.C. și față de procurorul C.M. sub aspectul infracțiunii prevăzută
de art. 246 C. pen.
Cauza astfel
soluționată a avut ca obiect plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva
celor doi magistrați în legătură cu soluționarea Dosarului nr. 2941/44/2006 al
Curții de Apel Galați având ca obiect plângerea formulată de același petiționar
împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 11/P/2006 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Procurorul a mai
reținut că magistratul reclamat a soluționat cauza care a făcut obiectul Dosarului
nr. 12/P/2008 pe baza datelor care au rezultat din actele dosarului, iar soluția
a fost adoptată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, fiind
temeinic și riguros motivată atât în fapt cât și în drept, fiind analizate
toate aspectele invocate de petiționar în plângere.
De asemenea s-a
reținut că petiționarul în loc să exercite căile legale de atac împotriva
soluției care îl nemulțumește tendențios a formulat plângere împotriva
magistraților.
Plângerea formulată
de petiționar împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 352/P/2009
a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 4495/2199/II/2/2009 din 7
mai 2009 dispusă de procurorul șef al Secției de urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Petiționarul a
formulat plângere conform art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen.
împotriva rezoluției dispuse de procurorul șef de secție susținând că aceasta
este rezultatul „greșelii, cu intenție, cu știință”, a procurorului șef de
secție care „a vegheat” ca în urma examinării Dosarului nr. 10871/P/2005, în
care s-a pronunțat numita C.G. și nu a învinuirilor aduse procurorului B.V.V.,
să le minimalizeze până la eliminarea lor.
Examinând plângerea
pe baza actelor și materialului din Dosarul nr. 352/P/2009, conform art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată.
Este de reținut că
din dispozițiile art. 278
1
alin. (1) și (8) C. proc. pen. rezultă
explicit că se poate formula plângere numai împotriva actelor procurorului de
netrimitere în judecată nu și împotriva actelor prin care procurorul ierarhic
superior respinge o plângere formulată împotriva acestor acte în condițiile art.
278 C. proc. pen.
Așa fiind, în
soluționarea plângerii de față Înalta Curte va examina în exclusivitate
legalitatea și temeinicia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.
352/P/2009 din 19 martie 2009.
Se constată că în plângerea
cu care petiționarul a sesizat organele de cercetare penală acesta nu a arătat
care sunt în materialitatea lor faptele penale pe care procurorul B.V.V. le-a
comis cu ocazia soluționării cauzei ce a făcut obiectul Dosarului nr. 12/P/2008
în care a dispus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 19 ianuarie
2008.
Se reține astfel că
atât din plângere cât și din actele premergătoare rezultă că intimatul, în exercitarea
atribuțiunilor de serviciu a dispus o soluție prevăzută de lege într-o cauză
penală.
Or, simpla dispunere a
unei soluții prevăzute de lege de către procuror nu poate constitui temei al
răspunderii penale, chiar dacă soluția adoptată nemulțumește vreuna dintre
părți.
Este de precizat că
în soluționarea plângerii de față instanța este ținută a examina numai
legalitatea și temeinicia rezoluției nr. 352/P/2009, nu și pe cea a rezoluției nr.
12/P/2008 dispusă de intimat, împotriva căreia petiționarul nu a înțeles să
uzeze de calea de atac prevăzută de art. 278
1
alin. (1) C. proc.
pen.
Constatând că din
actele dosarului nu rezultă că intimatul ar fi comis vreo infracțiune cu ocazia
soluționării cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 12/P/2008, Înalta Curte
reține că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauza de față
este legală și temeinică.
Așa fiind, conform art.
278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea va fi respinsă ca
nefondată.
În baza art. 192 alin.
(2) C. proc. pen. petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției nr. 352/P/2009
din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică, azi 16 noiembrie 2009.