ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 22 iulie 2009, petiționarul B.O. a formulat plângere împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică. Prin rezoluția din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.V., procuror șef secție urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 248 1 și art. 264 C. pen., reținându-se, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la data de 25 martie 2009, petiționarul a susținut că procurorul L.V.

a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul C.G., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, pe baza unor verificări incomplete, cu scopul de a o favoriza pe aceasta. Din actele premergătoare efectuate în cauză, s-a reținut că magistratul procuror și-a îndeplinit legal atribuțiile de serviciu, simpla împrejurare că soluția dispusă îl nemulțumește pe petiționar neavând relevanță sub aspect penal. Pe de altă parte, criticile de nelegalitate sau de netemeinicie asupra soluțiilor dispuse de procurori pot fi evaluate exclusiv prin prisma normelor procesual penale care reglementează modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor procurorului, prevăzute de art. 275-278 1 C. proc.

pen. În cauză, soluția dispusă de magistratul L.V. a fost supusă controlului procurorului șef, fiind menținută ca atare. În aceste condiții, neexistând indicii privind încălcarea atribuțiilor de serviciu sau a prevederilor legale de către magistratul procuror L.V., cu ocazia soluționării dosarului nr. 23/p/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, de natură să aducă atingere unui drept sau interes al persoanei vătămate, s-a reținut că nu există cele două infracțiuni reclamate în sarcina procurorului. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost ulterior confirmată, prin rezoluția nr. 5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire penală și criminalistică.

Plângerea petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nu este fondată. Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că soluția procurorului este temeinică și legală. Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale, pe baza verificărilor efectuate, fără a cauza vreo vătămare intereselor legale ale petiționarului cu prilejul instrumentării și soluționării plângerii penale formulate de petiționar, soluția dispusă fiind dată cu respectarea legilor în vigoare. Criticile petiționarului referitoare la modul de soluționare de către intimatul procuror a plângerii formulate nu pot fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 248 1 C. pen.

Legalitatea și temeinicia unei soluții dispuse de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., iar, ulterior, prin exercitarea plângerii și recursului la instanța competentă. Drept urmare, nu se poate reține că magistratul procuror și-ar fi exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu, pentru a favoriza pe magistratul procuror C.G. Pe de altă parte, emiterea în cauzele penale a unor soluții de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată, chiar greșite, nu poate antrena răspunderea penală procurorilor, decât în măsura în care există probe că au fost interesați sau de rea-credință.

În raport de considerentele expuse, se constată că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală, urmând a fi respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției din 15 aprilie 2009 dată în dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat . Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2009.