ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei,

se constată:

Petentul B.O. a atacat cu plângere, în

temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., rezoluția nr.

13/P/2008 din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, considerând

că se impune cercetarea penală a intimaților G.M. și C.M. sub aspectul

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., fără a indica însă în ce constă

aceasta în concret.

A fost atașat Dosarul

de urmărire penală nr. 13/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Examinând actele și

lucrările cauzei, în raport cu rezoluțiile adoptate în cauză, Înalta Curte

constată că plângerea este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în

cele ce succed.

Prin rezoluția nr. 13/P/2008

din 19 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M., judecător la Curtea de Apel Galați și C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub

aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. pentru că faptele reclamate

nu există.

Petentul a reclamat

pe cei doi magistrați pentru că ar fi acceptat judecarea Dosarului nr. 2943/44/2006

al Curții de Apel Galați în lipsa ambelor părți, neredactând hotărârea în 20 de

zile și necomunicând-o părților absente.

În urma actelor

premergătoare, corect s-a stabilit de către organul de urmărire penală că Sentința

penală nr. 58/P din 31 august 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2943/44/2006 de

către judecătorul G.M. a fost pronunțată în condițiile în care procedura de

citare era legal îndeplinită.

Hotărârea

judecătorească a fost redactată la 19 septembrie 2006, adică la 19 zile de la

pronunțare (31 august 2006).

Just s-a apreciat că

nu există nici un indiciu de săvârșire a vreunei infracțiuni, ci numai

nemulțumirea petentului, căruia i s-a respins ca tardiv introdus recursul, prin

Decizia penală nr. 249 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La fel și în cazul

procurorului de ședință, care și-a exercitat atribuțiile în limita

competențelor profesionale și în acord cu dispozițiile Codului de procedură

penală.

Comunicarea sau

necomunicarea soluției nu incumbă judecătorului cauzei, iar prin faptul în sine

nu înseamnă că și există infracțiune, mai ales că instanța de control judiciar,

când a respins ca tardiv recursul petentului, a analizat aspectul respectiv.

Rezoluția

a fost menținută, în cadrul controlului intern instituit prin dispozițiile art.

275-278 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior (rezoluția nr. 1901/1023/II/2/5

martie 2009), respingându-se plângerea petentului ca neîntemeiată

.

Constatând

legalitatea și temeinicia rezoluțiilor adoptate în cauză, în temeiul

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul B.O. împotriva rezoluției din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

dispusă în Dosarul nr. 13/P/2008.

Obligă petentul la plata sumei de 500 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 iulie 2009.