ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei, se constată: Petentul B.O. a atacat cu plângere, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., rezoluția nr. 13/P/2008 din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, considerând că se impune cercetarea penală a intimaților G.M. și C.M. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., fără a indica însă în ce constă aceasta în concret. A fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând actele și lucrările cauzei, în raport cu rezoluțiile adoptate în cauză, Înalta Curte constată că plângerea este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce succed.

Prin rezoluția nr. 13/P/2008 din 19 ianuarie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.M., judecător la Curtea de Apel Galați și C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. pentru că faptele reclamate nu există. Petentul a reclamat pe cei doi magistrați pentru că ar fi acceptat judecarea Dosarului nr. 2943/44/2006 al Curții de Apel Galați în lipsa ambelor părți, neredactând hotărârea în 20 de zile și necomunicând-o părților absente. În urma actelor premergătoare, corect s-a stabilit de către organul de urmărire penală că Sentința penală nr. 58/P din 31 august 2006 pronunțată în Dosarul nr. 2943/44/2006 de către judecătorul G.M.

a fost pronunțată în condițiile în care procedura de citare era legal îndeplinită. Hotărârea judecătorească a fost redactată la 19 septembrie 2006, adică la 19 zile de la pronunțare (31 august 2006). Just s-a apreciat că nu există nici un indiciu de săvârșire a vreunei infracțiuni, ci numai nemulțumirea petentului, căruia i s-a respins ca tardiv introdus recursul, prin Decizia penală nr. 249 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. La fel și în cazul procurorului de ședință, care și-a exercitat atribuțiile în limita competențelor profesionale și în acord cu dispozițiile Codului de procedură penală. Comunicarea sau necomunicarea soluției nu incumbă judecătorului cauzei, iar prin faptul în sine nu înseamnă că și există infracțiune, mai ales că instanța de control judiciar, când a respins ca tardiv recursul petentului, a analizat aspectul respectiv.

Rezoluția a fost menținută, în cadrul controlului intern instituit prin dispozițiile art. 275-278 C. proc. pen., de către procurorul ierarhic superior (rezoluția nr. 1901/1023/II/2/5 martie 2009), respingându-se plângerea petentului ca neîntemeiată . Constatând legalitatea și temeinicia rezoluțiilor adoptate în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, plângerea. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.O. împotriva rezoluției din 19 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 13/P/2008. Obligă petentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2009.