ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 987/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel

Galați, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluției

de

neîncepere a urmăririi penale nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând

rezoluția

atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

a fost obligat petentul la 30 lei

cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de J.T. și P.M.

ambii foști

colonei de poliție în cadrul I.P.J. Galați, pentru infracțiunea de în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a da această soluție procurorul a

reținut următoarele:

La data de 02 mai 2006 persoana

vătămată F.M. a

depus o plângere la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

prin care a solicitat

efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

față de mai mulți magistrați și ofițeri de poliție din cadrul instituțiilor

aflate în raza de

competență a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Prin Rezoluția nr. 180/P/2006 din data de 28 iunie 2006 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în conformitate cu art. 228 alin.

(4) C. proc. pen., raportat la

art. 10 lit.

a) și b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de judecătorii

B.I., D.P., S.l., M.L. din cadrul Tribunalului Galați, și față de lucrătorii de

poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Galați pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu există. De

asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul șef J.T.

din

cadrul Inspectoratului Județului Galați

pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât

fapta nu este prevăzută de legea

penală.

Prin rezoluția nr. 921/11/2/2006 din data de 09 august 2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă, ca nefondată,

plângerea vătămate F.M. formulată împotriva Rezoluției nr. 180/P/2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestor soluții petentul a formulat plângere în conformitate

cu art. 278

1

C. proc. pen. și, prin Sentința penală nr. 99/ F din 5

decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, s-a declinat competența de soluționare

a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 163 din 28 februarie 2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 4200/44/2006, s-a dispus admiterea

plângerii formulate de petent și desființarea Rezoluției nr. 180/P/2006 din

data de 28 iunie 2006 a

Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

S-a avut în vedere faptul că au fost încălcate dispozițiile art. 29 pct.

1 lit. f) C. proc. pen., întrucât în cauză s-au efectuat acte premergătoare

împotriva magistraților B.I., D.P., S.I., judecători în cadrul Curții de Apel

Galați.

Cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde a fost înregistrată sub nr. 548/P/2007.

Prin Ordonanța cu nr. 548/P/2007 din 25 mai 2007, Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, în conformitate cu art. 228 alin.

(6) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale pentru art. 246 C. pen., față de magistrații B.I, D.P., S.I.,

M.L., judecători în cadrul Curții de Apel Galați, întrucât fapta sesizată nu

există.

De asemenea, în baza art. 38 C. proc. pen., combinat cu art. 42 și 45

C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării actelor

premergătoare începerii urmăririi penale față de comisarul șef J.T. din cadrul

I.P.J. Galați pentru

săvârșirea

infracțiunii art. 246 C. pen. și declinarea competenței

de soluționare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în

cauză au rezultat următoarele:

Persoana vătămată F.M. a formulat plângere penală pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., împotriva lucrătorilor de poliție

din cadrul I.P.J. Galați și din cadrul Poliției Municipiului Galați care nu au

soluționat plângerile înregistrate sub nr.: 5623/2001, nr. 5624/2001 și nr. 43450/2001.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că la data de 24 iulie 2001,

la I.P.J. Galați s-a

înregistrat sub nr. 5624/2001

plângerea formulată de F.M.

împotriva actelor și măsurilor de urmărire

penală referitoare la cauza penală nr. 41604 din 13 iulie 2000 a aceleiași

unități. Cu adresa nr. 5624 din 30 iulie 2001, semnată de adjunctul șefului

inspectoratului, colonel P.M., lucrarea a fost înaintată Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați în conformitate cu art. 276 C. proc. pen.

Modul de soluționare a plângerii a fost comunicat petentului cu adresa nr.

5624 din 06 august 2001, semnată de colonel J.T. La data de 02 august 2001,

plângerea petentului F.M. înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost trimisă spre

competentă soluționare Poliției Municipiului Galați. Cu adresa

nr. 5623 din 06 august 2001 semnată de adjunctul

șefului inspectoratului,

colonel P.M., i-a fost comunicat petentului

modul de soluționare.

S-a constatat că cei doi ofițeri de poliție au procedat conform

dispozițiilor art. 210 C. proc. pen., astfel încât fapta sesizată, în

realitate, nu există.

Din verificările efectuate de procuror în evidențele I.P.J. Galați și

ale Poliției

Municipiului Galați a rezultat

că în anul 2001 nu a fost înregistrată

sub nr. 43450 nicio lucrare care

să aibă legătură cu petentul F.M.

În consecință, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J.

Galați

și Poliției Municipiului Galați sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246

C. pen., întrucât fapta sesizată nu există.

Împotriva acestei rezoluții în termen

legal a formulat plângere petentul F.M., însă prin rezoluția nr. 831/11/2/2007

din

03 august 2007 a procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca

nefondată.

Pentru pronunțarea acestei soluții s-a

reținut că în motivarea

plângerii sale petentul a susținut

că soluția atacată este nelegală deoarece:

sub nr. 635/VI 11/1/2006 la

Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Galați) nu a fost soluționată în niciun mod sub aspectul faptelor

imputate procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galați

și lucrătorilor de poliție

(implicați în sustragerea plângerii pe care a

formulat-o împotriva

rechizitoriului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați și

înlocuirea ei cu copia eliberată de

pe

plângerea aflată în dosarul instanței și în soluționarea ulterioară a acesteia)

precum și asupra faptelor comise de aceleași categorii

de persoane în

legătură cu modul abuziv în care au procedat în legătură cu plângerea formulată

împotriva lui N.A.A.;

fi putut elibera în mod nelegal o copie a plângerii aflate în dosarul nr. 829/P/2001

al Tribunalului Galați (de exemplu, grefieri sau judecători de serviciu de la

Tribunalul Galați); în acest sens, petentul a precizat că nu a formulat

plângere în mod expres împotriva judecătorilor față de care s-a dat soluție

prin ordonanța

nr. 548/P/2007 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție;

pentru că a trimis plângerile nr. 5623/2001 și nr.

5624/2001 la alte organe, ci pentru că ulterior aceste plângeri ar fi

dispărut la Poliția Municipiului Galați, respectiv la Parchetul de pe

lângă

Judecătoria Galați, rămânând astfel nesoluționate.

Verificând actele premergătoare din dosarul nr. 233/P/2007

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați

s-a constatat că

plângerea formulată este nefondată.

În legătură cu susținerile petentului

indicate la punctul 1 s-a constatat că procurorul care a soluționat dosarul nr.

233/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați nu era competent

să se pronunțe

asupra faptelor indicate, dat fiind că sesizarea viza

și procurori din

cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați

pentru care, conform art. 29 pct. l lit. f) C. proc. pen.,

competența de

soluționare revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

De altfel, tocmai datorită acestui

criteriu de competență, sub

aceste aspecte, plângerea

înregistrată sub nr. 635/VIII/l/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Galați a fost deja trimisă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție la data de 16 iunie 2006, aspect cunoscut de petent, acesta fiind

informat

prin adresa nr. 635/VI 11/1/2006

din 16 iunie 2006 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați.

S-a apreciat că acest aspect este confirmat și de mențiune a existentă

în cuprinsul ordonanței nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin care se indică faptul că a existat o sesizare

distinctă și că prin ordonanța în discuție urmează a fi soluționată doar cauza

rezultată prin

infirmarea de către Înalta

Curte de Casație și Justiție a Rezoluției

nr. 180/P/2006 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În legătură cu susținerile petentului indicate la punctul 2 s-au

constatat următoarele:

Cu ocazia soluționării plângerilor

înregistrate la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel

Galați sub nr. 635/VIII/1/2006, petentul

F.M.

a fost audiat de procuror la datele de 15 mai 2006 și,

respectiv, 16

iunie 2006, în vederea lămuririi obiectului plângerilor menționate, al căror

conținut se remarcă prin caracterul neclar și confuz.

În declarația ologrată dată la data de 15 mai 2006 petentul a precizat

în mod expres că formulează plângere împotriva „unor persoane din cadrul

Tribunalului Galați, care au aprobat și eliberat o copie a plângerii nr. 319168

din 23 octombrie 2000”, aflată în dosarul nr. 829/P/2001 al Tribunalului

Galați.

În consecință, această faptă a constituit obiectul sesizării, asupra ei

pronunțându-se procurorul prin ordonanța nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Așa cum rezultă din această ordonanță,

singurele persoane

care ar fi putut să aprobe eliberarea

unei copii a plângerii în discuție sunt judecătorii care au participat la

soluționarea cauzei (și nu grefierii sau judecători de serviciu), astfel că

soluția dată vizează exclusiv aceste persoane.

Având în vedere că petentul a precizat în mod expres că plângerea sa

vizează „aprobarea eliberării unei copii a plângerii ( ... )”, în mod corect

cercetările efectuate în cauză s-au limitat la aceste aspecte.

De altfel, în cuprinsul Ordonanței nr. 548/P/2007 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se indică expres că din precizările

petentului nu rezultă suficiente indicii în sensul că, de pe respectiva

plângere ar fi fost efectuate copii de către persoane neautorizate, activitate

care să fi fost cauzatoare de prejudicii față de petent și că aceste

împrejurări pot fi

lămurite, la inițiativa

petentului, pe calea unei noi plângeri.

În legătură cu susținerile petentului

indicate la pct. 3 s-au

constatat următoarele:

Cu ocazia audierii de către procuror la data de 16 iunie 2006, petentul

a precizat expres că formulează plângere împotriva „lucrătorilor de poliție

care au soluționat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001, nr. 5624/2001 ale

I.P.J Galați pentru că plângerile au fost soluționate necorespunzător fiind

trimise în mod nelegal la alte organe, așa cum rezultă din adrese”.

Prin urmare, s-a apreciat că, cu ocazia

soluționării dosarului

nr. 233/P/2007 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, procurorul s-a pronunțat în mod corect exclusiv

asupra faptei astfel individualizate de petent (prin lămurirea la procuror a

conținutului plângerii nr. 635/VIII/1/2006) și nu asupra presupusei dispariții

ulterioare a acestor lucrări, așa cum precizează petentul în prezenta plângere.

Din declarația dată la data de 16 iunie 2006 la procuror rezultă cu

certitudine că petentul a cunoscut modul de soluționare a plângerilor sale,

respectiv faptul că acestea au fost trimise la alte organe spre competentă soluționare

(fapt ce i-a fost, de altfel, comunicat, adresele de comunicare aflându-se la

dosarul cauzei).

„Lucrătorii de poliție care au soluționat lucrările” au fost

identificați de procuror în persoana făptuitorilor J.T. și P.M. și, întrucât

aceștia au dat o soluționare cauzelor, în modalitatea pe care au apreciat-o ca

fiind legală, prin declinarea competenței materiale, în mod corect s-a apreciat

că în sarcina acestora nu se poate reține comiterea vreunei infracțiuni.

De altfel, eventuala soluție greșită de apreciere a competenței nu

atrage existența vreunei fapte penale, în condițiile

în care există mijloace procedurale de trimitere a cauzei la organul

competent

și nu există absolut niciun indiciu al vreunei intenții de cauzare a unei

vătămări intereselor legale ale unei persoane și nici nu a cauzată o asemenea

vătămare.

În concret, însă, s-a constatat că trimiterea lucrărilor la alte organe

s-a realizat respectarea dispozițiilor legale și în raport cu obiectul

acestora.

Pentru stabilirea modului final de soluționare a acestor plângeri

petentul are posibilitatea de a face demersurile necesare pentru aflarea

acestor informații (de la instituțiile unde i s-a comunicat că acesta au fost

trimise) și în măsura în care se stabilește că aceste cauze nu mai există în

prezent, poate sesiza acest aspect la organul competent.

Pentru aceste considerente, s-a respins plângerea ca nefondată.

Împotriva rezoluției nr. 233/P/2007 din

11 iunie 2007, în termen

legal și în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul F.M. a

formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1228/44/2007

din 30 august 2007.

În plângerea sa petentul a reiterat criticile formulate împotriva

rezoluției în plângerea soluționată de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați și a solicitat în

esență

restituirea dosarului pentru completarea urmăririi penale în

vederea

descoperirii persoanelor vinovate de faptele pe care Ie-a sesizat. A mai

precizat petentul că plângerea sa inițială a vizat cercetarea persoanelor care

se fac vinovate de nesoluționarea a două plângeri pe care Ie-a formulat în

dosarul de urmărire penală

nr. 1397/P/2000

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați în care

avea calitatea de

inculpat.

Prima instanță a apreciat plângerea formulată de petent ca fiind

nefondată urmând a fi respinsă. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor prezentate de petent,

în conformitate cu prevederile art. 278 alin. (7) C. proc. pen., Curtea a

reținut că la data de 02 mai 2006 petentul a depus o plângere penală,

înregistrată ulterior sub

nr. 635/VIII/1/2006

din 05 mai 2006 la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galați, prin care a

solicitat

tragerea la răspundere penală pentru mai multe infracțiuni a

unor „persoane necunoscute” care s-ar face responsabile de sustragerea,

distrugerea etc. unei plângeri formulate de petent la data de 14 mai 2001

împotriva rechizitorului nr. 1397/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Galați.

Fiind audiat de procuror, la data de 16 iunie 2006, pentru a-și preciza

și clarifica obiectul plângerii petentul a arătat într-o declarație olografă că

a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție din Galați care au

soluționat lucrările nr. 43450/2001, nr. 5623/2001 și nr. 5624/2001,în sensul

că acestea au fost interpretate greșit și au fost trimise altor

organe decât cele ce erau competente să le

soluționeze.

De menționat că în referatul întocmit de

procuror cu privire la

obiectul plângerii petentului este

consemnat faptul că a intenționat să formuleze plângere pentru infracțiunea de „abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen. și

împotriva

procurorilor la Parchetul de

lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de lângă Tribunalul Galați și Parchetul

de lângă Judecătoria Galați

cu privire la activitatea acestora de

soluționare a unor alte lucrări și plângeri formulate de petent. De asemenea,

petentul a arătat că înțelege să formuleze plângere împotriva persoanelor necunoscute

din Tribunalului Galați care au aprobat și eliberat copii de pe plângerea nr. 319168

din 23 octombrie 2000 a Secției 4 Poliție Galați, ce

se afla dosarul nr. 829/P/2001 Tribunalului Galați.

Având în vedere că plângerea petentului viza persoane pentru care

competența de soluționare aparținea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângerea a fost înaintată

acestei

instituții reținându-se spre soluționare de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, prin formarea unui dosar separat cu

nr. 180/P/ doar faptele sesizate de petent cu privire la lucrătorii de

poliție

și la persoanele cadrul Tribunalului Galați.

Această parte a plângerii inițiale a petentului a fost

soluționată printr-o rezoluție din 28 iunie 2006

a Parchetului de lângă

Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.I., D.P., S.I.

și M.L., față de lucrători din cadrul I.P.J.

Galați și față

de comisarul șef J.T. rezoluție ce a fost însă

desființată prin sentința penal nr. 163 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție cauza fiind trimisă competentă soluționare la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Ordonanța nr. 548/P/2007 din 25 mai

2007 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii B.I., D.P.,

S.I. și M.L. și s-a dispus disjungerea cauzei față de comisarul șef J.T. și

declinarea ei la Parchetul de lângă Curtea de Apel Galați unde cauza a fost

reînregistrată sub nr. 233/P/2007.

Din cele mai sus expuse rezultă că procurorul care a dat rezoluția ce

face obiectul prezentei cauze nu se mai putea pronunța decât asupra acelei

părți din plângerea inițială a petentului care viza îndeplinirea

necorespunzătoare a atribuțiilor serviciu de către lucrători de poliție din

cadrul I.P.J. Galați care au soluționat lucrările nr. 43450/2001 \ 5623/2001 și

5624/2001.

Or, sub acest aspect, Curtea a constatat că în mod corect s-a reținut

în rezoluția nr. 233/P/2007 din 11 iunie 2007 faptul că persoanele care s-au

ocupat de două dintre este lucrări, au fost J.T. și P.M., ambii colonei de

poliție în cadrul I.P.J. Galați la acea dată, fără însă ca aceștia să-și fi

încălcat în vreun fel atribuțiile de serviciu. Astfel, din verificări a

rezultat că lucrarea nr. 5624/2001 a fost înaintată de P.M. la Parchetul de pe

lângă Judecătoria Galați la data de 30 iulie 2001 iar lucrarea nr. 5623/2001 a

fost trimisă la data de 02 august 2001 spre competentă soluționare la Poliția

mun. Galați tot de colonelul P.M. În ceea ce îl privește pe colonelul J.T. se

constată că acesta

a semnat doar adresa

prin care s-a comunicat petentului modul de

soluționare a lucrării nr. 5624/2001.

Cât privește posibilitatea reținerii infracțiunii de „abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 C. pen., în sarcina celor

doi intimați, instanța de fond a constatat că o eventuală greșită apreciere a

competenței de către organele judiciare nu poate fi considerată ca fiind o

nerespectare a atribuțiilor de serviciu, pentru a atrage răspunderea penală,

câtă vreme există mijloace procedurale pentru remedierea erorii și trimiterea

cauzei la organele competente să o soluționeze.

Mai trebuie precizat că referitor la lucrarea nr. 43450/2001 s-a

constatat, cu ocazia verificărilor efectuate de procuror pentru lămurirea

conținutului plângerii petentului, că nici la I.P.J. Galați și nici la Poliția

mun. Galați nu a existat o astfel de lucrare care să-l privească pe petent

acesta acceptând posibilitatea ca numărul lucrării să fi fost greșit precizat

în plângere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, fără a indica în

scris motivele și fără a se prezenta în fața Înaltei Curți pentru susținerea

orală a căii de atac declarate.

Examinând sentința recurată sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.

Potrivit art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul

atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl

îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor

legale ale unei persoane.

În speță, astfel cum rezultă din precizarea petentului

, acesta a formulat plângere penală împotriva

lucrătorilor de

poliție din cadrul I.P.J. Galați, care ar fi soluționat

necorespunzător lucrările nr. 43450/2001, 5623 și 5624/2001, în sensul

trimiterii lor la alte organe.

Așa cum rezultă din actele existente la dosar, sub nr. 5624/2001 s-a

înregistrat la I.P.J. Galați o plângere a petentului împotriva actelor și

măsurilor de urmărire penală dintr-o altă cauză penală, iar sub semnătura

intimatului P.M., adjunct al șefului inspectoratului, aceasta a fost trimisă

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, conform art. 276 C. proc. pen., aspect

comunicat petentului printr-o adresă semnată de intimatul J.T.

Tot astfel, plângerea petentului înregistrată sub nr. 5623/2001 a fost

trimisă spre competentă soluționare Poliției Municipiului Galați, printr-o

adresă semnată de același intimat, P.M.

În fine, în ce privește lucrarea cu nr. 43450/2001 la care petentul a

făcut referire în plângerea penală, din verificările efectuate nu a rezultat că

ar exista o lucrare cu acest număr care să-l privească pe petent.

În concluzie, modul în care cei doi intimați și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu nu se circumscrie infracțiunii de abuz în serviciu,

neexistând o faptă care să poată fi imputată acestora, astfel încât soluțiile

date atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, respectiv

procurorul ierarhic superior acestuia, cât și de instanța de fond investită cu

soluționarea plângerii împotriva soluției procurorului că în cauză sunt legale

și

temeinice, sens în care recursul de față

este nefondat și urmează a

fi respins, cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.M. împotriva

sentinței penale nr. 132/ F din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

martie 2008.