ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1125/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 10 februarie 1998,

petentul D.N. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

împotriva făptuitorilor V.R., C.Șt. și D.B.N., medici la Spitalul Județean Sf.

Apostol Andrei Galați, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă,

prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., susținând că prin conduita medicală

necorespunzătoare adoptată față de M.D.M., mama sa, i-au provocat moartea

acesteia.

Prin rezoluția nr.

810/P/1999 din 7 martie 2000, pronunțată în dosarul nr. 810/P/1999 a

Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, procurorul J.A. a dispus, în temeiul

art. 228 alin. (6) – art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de cei trei doctori, pentru infracțiunea de ucidere din

culpă [(art. 178 alin. (2) C. pen.)].

În raportul de constatare

medico – legală întocmit în cauză, de către Laboratorul de medicină legală

Galați nr. 123/ E din 27 ianuarie 2000, adresa cu nr. 216 din 20 februarie 1998

a Consiliului Județean Galați al Colegiului medicilor din România, avizul nr.

755 din 21 februarie 2000 a Laboratorului extern de medicină legală Iași și

celelalte acte premergătoare efectuate în cauză s-a reținut că M.D.M. a fost

internată în Spitalul Județean Sf. Apostol Andrei Galați, în luna iunie 1996,

diagnosticată cu tumoră malignă ovariană.

În cauză, s-a intervenit

chirurgical și în perioada iunie – noiembrie 1996 s-au aplicat tratamente

chimioterapeutice specifice bolii.

Cu tot tratamentul acordat,

boala a evoluat, iar bolnava a fost internată în mai multe rânduri în cursul

anului 1997 și la începutul anului 1998, de fiecare dată administrându-i-se

tratamentul medical indicat, care s-a aplicat corect.

S-a mai constatat că, la

internarea în perioada 22 ianuarie 1998, M.D.M. a prezentat stază osoasă și

pulmonară cu fenomene secundare și anume: insuficiență cardiorespiratorie,

bronhopneumonie, inevitabile boli maligne de care suferea.

Toate acestea, cât și

gravitatea bolii a dus la decesul lui M.D.M., la data de 28 ianuarie 1998.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat mai multe plângeri la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și

la Judecătoria Galați.

Prin sentința penală nr.

1653 din 15 iunie 2001, Judecătoria Galați a respins plângerea petentului, ca

nefondată, soluția rămânând definitivă prin neapelare.

La data de 17 iulie 2001,

petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați,

prin care a cerut cercetarea procurorului J.A. de la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Galați, a procurorului H.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Galați și a judecătoarei M.M. de la Judecătoria Galați, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de

art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul a arătat că:

- procurorul J.A. se face

vinovat de faptul că a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei

medici, cu toate că din acte rezultă că M.D.M. a murit datorită tratamentelor

inadecvate ce i le-au administrat;

- judecătorul M.M., prin

sentința pronunțată, a respins plângerea pe care a formulat-o împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, deși aceasta este greșită, iar;

- procurorul H.V. a pus

concluzii la judecarea plângerii, de respingere, ca nefondat.

Prin rezoluția nr. 76/P/2001

din 13 septembrie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (4) – art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale împotriva celor trei magistrați, pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 246 C. pen., cu motivarea că din actele de la

dosar, a rezultat că în cauză în ce privesc pe cei trei medici pentru care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de ucidere din culpă,

nu s-a putut reține nici o culpă medicală, întrucât aceștia i-au administrat

defunctei toate tratamentele indicate pentru boala de care suferea, decesul

datorându-se gravității bolii maligne care în prezent depășesc posibilitățile

de vindecare.

În ce privește soluția

pronunțată de judecătoarea M.M. s-a arătat că aceasta s-a bazat pe probele

științifice de la dosar, iar referitor la procurorul H.V., acesta în mod

justificat a pus concluzii de respingere a plângerii în sensul menținerii

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva acestei din urmă

rezoluții, petentul D.N. a formulat plângere la data de 11 august 2004 care a

fost respinsă, ca tardivă, prin rezoluția nr. 1137/II/2004 dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați.

În ceea ce privește

aspectele menționate în cuprinsul plângerii, prin care petentul a solicitat

cercetarea judecătorilor, procurorilor și a unor lucrători de poliție care au

făcut cercetări în dosarele nr. 9657/1998 al Judecătoriei Galați și nr.

3107/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați s-a dispus ca o copie

a plângerii să se trimită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați pentru a

efectua cercetări, având în vedere că plângerea conține suficiente date și

precizări pentru a se putea stabili obiectul acesteia.

Ulterior, petentul a

formulat plângere împotriva acestei rezoluții.

Curtea de Apel Galați,

secția penală, prin sentința penală nr. 97/ F din 17 noiembrie 2004, a respins,

ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.N. pe care l-a obligat la plata

sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei

hotărâri, prima instanță a arătat că în mod corect a fost respinsă plângerea

formulată de petent împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.

76/P/2001 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind pe magistrații

J.A., M.M. și H.V. ca fiind tardiv introdusă, deoarece petentul a formulat

plângerea la 11 august 2004, fiind încălcate dispozițiile art. 278 alin. (3) C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, care prevăd că

plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale se poate face

în termen de 20 zile de la data înștiințării persoanei interesată de soluția

adoptată, dispoziție ce a intrat în vigoare, potrivit art. 11 pct. 2

din aceeași lege, la data

de 1 ianuarie 2004.

S-a mai arătat că, în speță,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu adresa nr. 76/P/2001 din 13

septembrie 2001 a încunoștiințat pe petent că dosarul nr. 76/P/2001, privind pe

cei trei magistrați a fost soluționat cu rezoluție de neîncepere a urmăririi

penale, și că acesta (petentul), putea formula plângere împotriva acestei

rezoluții până la data de 20 ianuarie 2004, respectiv în termen de 20 de zile,

acest termen fiind cu mult depășit, din moment ce plângerea a fost formulată la

data de 11 august 2004.

Se reține că prima instanță

a analizat plângerea de față și sub aspectul problemelor de fond pentru care

s-a făcut plângerea, constatând că este nefondată, deși nu mai avea această

obligație din moment ce a soluționat plângerea pe baza excepției de

tardivitate.

Împotriva hotărârii

pronunțată de Curtea de apel a declarat recurs petentul D.N. prin care a

susținut că în mod greșit s-a respins plângerea, întrucât în cauză sunt dovezi

de vinovăție a celor trei magistrați, solicitând, casarea acesteia și

trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea pronunțării unei hotărâri de

condamnare a acestora.

Recursul declarat de

petentul D.N. este nefondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, Înalta Curte constată, că în mod corect prima instanță a

respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 76/P/2001 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, din moment ce s-a stabilit că

aceasta

i s-a

comunicat la data de 1 ianuarie 2004 că i-a fost respinsă plângerea adresată

parchetului, iar el a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale la data de 11 august 2004, deci peste termenul de 20 de zile

stabilit de lege.

În ce privesc însă aspectele

bazate pe fondul cauzei, instanța nu le poate analiza, întrucât nu mai are

competență în acest sens, soluția dată de parchet fiind definitivă la data

expirării termenului în care se putea face plângerea.

Față de cele mai sus arătate

urmează a se constata că recursul declarat de petentul D.N. împotriva hotărârii

pronunțată de prima instanță este nefondat, și în consecință a fi respins ca

atare, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata

prezentei căi de atac, culpa procesuală aparținându-i în totalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul D.N. împotriva sentinței penale nr. 97/ F din 17

noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 februarie 2005.