ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1824 din data de 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor din art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în art. 178 alin. (1), (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 33-34 din C. pen. anterior privind pe inculpata A.

În baza art. 178 alin. (1), (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 - 34 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare pe care inculpata urmează să o execute.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. anterior (dreptul de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnata pentru săvârșirea infracțiunilor) pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 din C. pen. anterior s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale .

În baza art. 861 din C. pen. anterior s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 862 din C. pen. anterior.

În baza art. 863 din C. pen. anterior s-a stabilit că, pe durata termenului de încercare, condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art. 864 din C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 25 din C. proc. pen. raportat la art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 din C. civ. și următoarele, coroborate cu art. 50, art. 54 alin. (1), art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 republicată, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză.

Au fost obligați în solidar: SC B. SA și Societatea Ș. SA prin lichidator C. la: 20.000 RON reprezentând prejudiciul material, către părțile civile G. și E.; 400.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), daune morale către părțile civile G. și E.; la 10.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), daune morale către partea civilă F.

S-a dispus desființarea înscrisurilor false din fișa de observație clinică generală FOCG nr. 30029 din 08.08.2011, respectiv mențiunile de la rubrica "Investigații radiologice", la pct. 9 (care nu era completat în documentul inițial), mențiunea "Testare AB" de la rubrica "Evoluție" din "Foaie de evoluție și tratament", parte integrantă a fișei de observație, pentru ziua de 08.08.2011, mențiunile "Testare la antibiotic" și "t° C = 37,2 °C", iar pentru ziua de 09.08.2011 mențiunile "t° C = 36,9 °C" și "TA = 110/60 mmHg" de la rubrica "Tratament" din "Foaie de evoluție și tratament", parte integrantă a fișei de observație, fiind consemnate, pentru medicamentele înscrise la pct. 5-10, mențiunea "pentru operație".

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu nr. 4612/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 192, alin. (1), (2) din C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 321, alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38, alin. (1) din C. pen.

În esență, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei A., care la data de 08.08.2011, în exercitarea profesiei de medic, a dispus administrarea de antibiotic (ampicilină) numitei D. fără respectarea măsurilor de prevedere ale acestei profesii, respectiv dispunerea prealabilă a unei testări la acest medicament, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă.

Totodată, a reținut că fapta inculpatei A., care în data de 10.08.2011, în exercitarea atribuțiilor de serviciu [alin. (2) al Anexei nr. 1 din Fișa postului din data de 11.10.2006] și în considerarea calității de funcționar public, și anume angajat al Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu, cu intenție, a consemnat în foaia de observație clinică generală nr. 30029/08.08.2011, capitolul "Epicriză", atestări necorespunzătoare adevărului, respectiv "testarea la antibioticul ce urmează a fi administrat" pacientei D., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual.

S-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatei A. au fost comise în concurs, iar natura consecvențială a acestuia relevă în primul rând conștientizarea imediată a cauzei decesului pacientei sale, respectiv lipsa efectuării testării la antibiotic, precum și obligația proprie de a dispune această testare.

Raportat la circumstanțele comiterii acestei infracțiuni, s-a apreciat că acțiunile ulterioare ale inculpatei A. sunt neechivoce, cu toate că natura profesiei exercitate, nivelul de instruire, precum și experiența profesională ar fi reprezentat în mod obiectiv temeiuri suficiente pentru a-și recunoaște culpa medicală, inculpata a înțeles să adopte o conduită diametral opusă săvârșirii celei de-a doua infracțiuni, respectiv falsul intelectual, infracțiune care a fost comisă cu intenție directă, scopul urmărit fiind exonerarea oricăror repercusiuni legale.

Referitor la elementul material al laturii obiective a infracțiunii de ucidere din culpă, prezent sub forma inacțiunii ilicite a inculpatei A. de a nu dispune testarea la antibiotic s-a constatat că acesta se circumscrie conținutului legal al infracțiunii, fiind îndeplinit în modalitatea nerespectării prevederilor profesiei de medic.

Totodată, s-a constatat că, în conformitate cu prevederile fișei postului inculpatei A., aceasta avea drept atribuție completarea foii de observație în primele 24 de ore, precum și atribuții în controlarea întregii activități de îngrijire a bolnavilor desfășurată de personalul sanitar, mediu și auxiliar cu care lucrează, fiind stipulată în mod expres răspunderea sa pentru întreaga activitate de îngrijire a bolnavilor.

Astfel, conform propriei depoziții, după internarea pacientei D. din data de 08.08.2011, orele 09:00, respectiv prescrierii tratamentului, inculpata A. a efectuat două vizite ale pacientei în data de 09.09.2011, ora 09:00 și ora 19:00, la ultima vizită pacientei fiindu-i deja administrate un număr de trei injecții cu ampicilină.

Cu toate acestea, inculpata A. nu a verificat în foaia de observație a pacientei dacă se efectuase testarea la antibiotic, în perspectiva unei verificări având posibilitatea obiectivă să constate lipsa acesteia.

Un argument în sensul obligativității inculpatei A. de a dispune testarea la antibiotic a pacientei D. este adresa din 29.04.2015, prin care Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu a comunicat obligația medicului de a consemna în foia de observație clinică generală prescrierea medicamentului, precum și testarea la antibiotic în cazul inițierii antibioticoterapiei.

Conform adresei mai sus menționate, administrarea medicamentelor este o sarcină delegată asistenților medicali, care au obligația de a respecta dispozițiile medicului curant, precum și consemnarea în foaia de observație clinică a testării la antibiotic.

Existența uzanțelor la nivelul Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu, în sensul de a nu dispune sau de a dispune efectuarea testării la antibiotic în mod selectiv până în momentul decesului numitei D. nu reprezintă o circumstanță atenuantă, ea fiind specifică formei de vinovăție a culpei fără prevedere.

Totodată, simpla întrebare adresată pacientului cu privire la potențiale alergii nu justifică neefectuarea unei testări corespunzătoare, dat fiind faptul că în majoritatea cazurilor pacienții fie nu dețin cunoștințe de specialitate în domeniu (cazul de față, persoana vătămată asimilând tratamentul său anterior cu alte H., inexistența unei alergii), fie prin prisma altor circumstanțe, legate de vârstă (cauza de față), nivel de instruire, etc., nu conștientizează riscurile la care se supun.

Astfel, apare pe deplin justificată reglementarea "acordului pacientului informat", în cadrul acestei proceduri fiind explicată atât necesitatea investigațiilor cât și a tratamentelor medicale.

În cauza dedusă judecății, dată fiind starea de minoritate a persoanei vătămate, era obligatorie obținerea consimțământului reprezentantului legal, însă acesta nu a fost obținut, nefiind obținut nici măcar consimțământul persoanei decedate.

În sfera raționamentului de prezentare a elementului material se plasează și pct. II al Fișei postului din data de 11.10.2006 a inculpatei A., ce stipulează relația de subordonare a personalului medical din cadrul secției O.R.L., corelat cu prevederile fișei postului martorilor I., J. și K., asistente medicale în cadrul acestei secții, ce au procedat la administrarea efectivă a antibioticului pacientei, în sensul că toate au atribuții de administrare a medicației, de efectuare a tratamentelor, imunizărilor și testărilor biologice conform prescripției medicale, respectiv asigură monitorizarea specifică a pacientului conform prescripției medicale, prescripție efectuată în speță de către inculpata A..

Astfel, este de înțeles motivația inculpatei A. de a proceda ulterior la atestarea necorespunzătoare adevărului în foaia de evoluție și tratament a testării la antibiotic, conștientă fiind că reprezenta o obligație proprie.

Conform prevederilor pct. 3 al avizului Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București nr. E1/6127/2013 din data de 15.04.2016 "există un mic procent de probabilitate a producerii unui șoc anafilactic și la a patra administrare a unui antibiotic. Nu poate fi anticipată producerea unui șoc anafilactic la a patra administrare chiar dacă la primele trei nu a avut nici un fel de reacție alergică", rezultând astfel, pe de o parte, că există posibilitatea existenței unei intoleranțe a corpului la antibiotic, intoleranță care poate degenera în deces în mod tardiv, respectiv după administrări cu caracter repetitiv.

Pe de altă parte, teza a II-a a pct. 3 mai sus expus statuează cu caracter de certitudine imposibilitatea anticipării producerii unui șoc anafilactic la a patra administrare a antibioticului în condițiile lipsei de reacții alergice la administrările anterioare.

Astfel, în lipsa obligației de testare la antibiotic statuată de pct. 4 al avizului Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București nr. El/6127/2013 din 02.02.2015, în mod obiectiv inculpatei A. nu i s-ar fi putut imputa decesul numitei D.

Existența însă a unei obligații în acest sens, obligație nerespectată din propria culpă, pe care, de altfel nu o poate invoca, nu o exonerează pe aceasta de răspunderea penală pentru fapta comisă.

Deși conform pct. 1 al avizului Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București nr. x din 17.06.2016, se statuează "posibilitatea, în proporții extrem de reduse ca în momentul realizării unei testări corespunzătoare la antibiotic, cu rezultat pozitiv pacienta să nu prezinte reacții specifice" acest aspect nu conduce în mod automat la raționamentul că odată administrat antibiotic unei astfel de persoane ar surveni decesul acesteia.

Argumentul științific în acest sens este oferit de pct. 3 al avizului Institutului de Medicină Legală Mina Minovici București nr. E 1/6127/2013 din data de 15.04.2016: "există un mic procent de probabilitate a producerii unui șoc anafilactic și la a patra administrare a unui antibiotic". Se constată deci posibilitatea științifică ca o persoană alergică la antibiotic să suporte totuși administrarea repetată a unei anumite doze de ampicilină, șocul anafilactic propriu zis survenind după un anumit număr de repetări, patru în speța de față.

Astfel, o eventuală apărare a inculpatei în sensul că și în eventualitatea efectuării unei testări corespunzătoare la antibiotic cu rezultat pozitiv, D. nu ar fi prezentat reacții specifice, dat fiind decesul acesteia la a patra administrare a antibioticului este lipsită de suport științific, având în vedere existența unei probabilități de producere a șocului anafilactic și la a patra administrare a unui antibiotic, exonerarea sa de răspundere penală survenind numai în condițiile efectuării testării la antibiotic, testare ce s-a stabilit în mod cert că nici nu a efectuat-o și nici nu a dispus-o personalului sanitar din cadrul secției O.R.L. pe care îl avea în subordine conform prevederilor pct. II al Fișei postului din data de 11.10.2006.

Referitor la urmarea imediată a infracțiunii comise, respectiv a consecințelor produse, instanța a apreciat (așa cum au reținut și organele de cercetare penală) concludentă redarea în parte a depoziției părții civile G., tatăl persoanei vătămate D., "în jurul orei 07:30, fiind la serviciu, am fost sunat de aceeași persoană, care mi-a relatat că fiica noastră a decedat ... Atunci am sunat-o pe soție întrebând-o unde se află. Aceasta mi-a răspuns că se află la biserică să aprindă o lumânare pentru ziua operației, i-am spus soției să aprindă o lumânare pentru D., căci nu o mai avem (...)".

Legătura de cauzalitate a rezultat în mod neîndoielnic din concluziile avizului Comisiei Superioare Media Legale din cadrul Institutului Național de Medicină Legală Mina Minovici București nr. El/6127/2013 din 02.02.2015, conform cărora există legătură de cauzalitate între lipsa efectuării testării la antibiotic și declanșarea șocului anafilactic prin administrări directe ale antibioticului, iar cauza producerii șocului anafilactic care a determinat producerea insuficienței cardio-respiratorii a fost administrarea antibioticului.

Totodată, conform concluziilor raportului de constatare medico-legală (autopsia nr. 1590/27.10.2011) moartea numitei D. s-a datorat un insuficiențe cardio-respiratorii acute, consecința unui șoc anafilactic produs în urma administrării de antibiotic (ampicilina).

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă, respectiv forma de vinovăție, s-a apreciat că inculpata A. nu a prevăzut în cauză rezultatul inacțiunii sale deși raportat la pregătirea de specialitate trebuia și putea să-l prevadă, subzistând astfel culpa fără prevedere.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii de fals intelectual constă în acțiunea inculpatei A. din data de 10.08.2011, care în exercitarea atribuțiilor de serviciu a atestat în foaia de observație clinică întocmită pe numele pacientei D., nr. 30029 din 08.08.2011, împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv "testarea la antibioticul ce urmează a fi administrat".

Conform concluziilor raportului de expertiză nr. x/02.12.2011, întocmit de către specialiști criminaliști din cadrul I.P.J. Gorj - Serviciul Criminalistic, scrisul de completare de pe pagina "Foaie de evoluție și tratament" din Foaia de observație clinică nr. 30029/08.08.2011 a fost executat de inculpata A..

Potrivit concluziilor raportului de supliment de expertiză nr. x/03.05.2012 întocmit de către specialiști criminaliști din cadrul I.P.J. Gorj - Serviciul Criminalistic, între conținutul textului de pe pagina intitulată "Foaie de evoluție și tratament" din Foaia de observație clinică nr. 30029/08.08.2011 pusă la dispoziție de Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu (înaintată la data de 08.11.2011) și conținutul aceleiași pagini ridicată de organele de cercetare penală în copie xerox (ridicată la data de 10.08.2011), există diferențe, în sensul manierei de constituire a frazelor, înlocuiri de cuvinte și adăugiri de text, conform pct. III al raportului, printre acestea regăsindu-se și mențiunea "testarea la antibioticul ce urmează a fi administrat".

Susținerea inculpatei de modificare a conținutului acestui document prin prisma degradării celui inițial, dată fiind starea tensionată în care se afla în data de 10.08.2011 nu a putut fi reținută, având în vedere modificările efectuate, care privesc aspecte referitoare la chestiuni esențiale în cauză, respectiv testarea la antibiotic, menționate atât în capitolul "Epicriză" al foii de observație clinică generală, cât și în foaia de evoluție și tratament.

Urmarea imediată a faptei săvârșite constă în starea de pericol creată pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură înscrisurile oficiale. Fiind o infracțiune de pericol, consumarea acesteia a avut loc încă de la momentul atestării împrejurărilor necorespunzătoare adevărului, nefiind condiționată de înaintarea sa ulterioară de către Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu organelor de cercetare penală. Legătura de cauzalitate subzistă în cauză din materialitatea faptei.

Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii de fals intelectual, respectiv vinovăția inculpatei A., instanța a reținut că aceasta subzistă în cauză sub forma intenției directe (cum de altfel au stabilit și organele de cercetare penală), inculpata a prevăzut rezultatul acțiunilor sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Mobilul inculpatei în săvârșirea infracțiunii de fals intelectual a constat în conștientizarea imediată a propriei culpe în survenirea decesului pacientei D. Scopul urmărit de inculpata A. la momentul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual a constat în evitarea tragerii sale la răspundere penală pentru infracțiunea de ucidere din culpă comisă anterior, fiind conștientă de imposibilitatea angajării acestei răspunderi în condițiile în care testarea la antibiotic figura efectuată în foaia de observație clinică a pacientei.

Pe parcursul procesului penal inculpata A. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a pus în mișcarea acțiunea penală, respectiv ucidere din culpă și fals intelectual, comise în concurs real de infracțiuni.

Instanța, având în vedere succesiunea în timp a două legi penale, de la săvârșirea infracțiunilor și până la judecarea definitivă a cauzei, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 5 din C. pen., prin prisma deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014.

La data săvârșirii infracțiunilor (10.08.2011), infracțiunea de ucidere din culpă era prevăzută de dispozițiile art. 178 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior, fiind prevăzută cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar la momentul judecării cauzei după intrarea în vigoare a noului C. pen., este incriminată de dispozițiile art. 192 alin. (1) și (2), fiind prevăzută pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior, aceasta are limitele de pedeapsă de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit noului C. pen. infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 321 se sancționează cu închisoarea de la 1 an la 5 ani. S-a apreciat că, sub aspectul limitelor de pedeapsă, infracțiunea de fals intelectual din legea veche prevede minimul special mai mic, fiind mai favorabil C. pen. anterior.

Determinarea caracterului mai favorabil are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conținutul pedepselor, condițiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură răspunderea penală, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă, concurs, suspendarea pedepsei etc.

În raport de cele menționate, în baza art. 386 din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea a încadrării juridice a faptelor din art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. și art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., în art. 178 alin. (1), (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 33-art. 34 din C. pen. anterior privind pe inculpata A.

Analizând cauza prin prisma normelor legale mai sus enunțate și verificând actele dosarului, instanța a constatat, în baza evaluării proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești și a celor administrate cu respectarea dreptului la apărare al părților, că au relevat cu caracter de certitudine, fapte și împrejurări ce au conturat în mod necontroversat situația de fapt reținută, dovedindu-se în sinteză următoarele:

La data de 04.08.2011, pacienta D. s-a prezentat la cabinetul medical individual al inculpatei A., iar în urma consultului medical s-a stabilit că se impunea o intervenție chirurgicală, în sensul îndepărtării amigdalelor și polipilor, intervenția chirurgicală fiind stabilită de comun acord cu aceasta și cu mama acesteia, partea civilă E.

La data de 08.08.2011, în baza biletului de trimitere nr. x/05.08.2011 eliberat de medicul de familie, martora L., D. s-a internat la secția O.R.L. a Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu, fiind preluată de către inculpata A.

La momentul internării, persoanei vătămate i s-a întocmit foaia de observație clinică nr. 30029/08.08.2011, inculpata A. menționând la rubrica "tratament," administrarea de antibiotic (ampicilină), fără a dispune și testarea la acesta.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că antibioticul (ampicilina) administrat pacientei a fost fabricat de H. S.A Iași, iar în urma verificărilor efectuate la producător (adresa din 05.04.2016) precum și la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale (adresa din 15.04.2016) a rezultat lipsa unor reacții adverse sau sesizări cu privire la calitatea antibioticului corespunzător seriei respective de fabricație.

Conform adresei Casei de Asigurări de Sănătate a Județului Gorj nr. 5113 din 17.03.2016 a rezultat că persoanei vătămate îi mai fusese, anterior decesului, prescris antibiotic, însă nu ampicilina.

De asemenea, lipsa efectuării testării la antibioticul ce urma a fi administrat a rezultat și din lipsa consemnării sale la rubrica "investigații radiologice" din foaia de observație clinică întocmită pe numele pacientei D., aspecte care se coroborează cu declarația martorei I., care în ansamblul materialului probator administrat în cauză prezintă situația reală de fapt, în sensul cunoașterii de către toate cadrele medicale a neefectuării testării la antibiotic.

După decesul pacientei D., organele de cercetare penală au procedat la ridicarea în copie xerox a înscrisului, aspect necunoscut inculpatelor A. și M., motiv pentru care ulterior acestea au procedat la refacerea sa, prin atestarea de împrejurări necorespunzătoare adevărului referitoare la dispunerea testării la antibiotic și testarea propriu zisă, aspecte care rezultă din concluziile rapoartelor de expertiză grafoscopică, cât și din declarațiile inculpatelor date pe parcursul procesului penal.

Conform prescripției medicale a inculpatei A., la data de 08.08.2011, ora 18:00, pacientei i-a fost administrată prima injecție cu ampicilină de martora I., asistent medical în cadrul secției O.R.L., a doua injecție i-a fost administrată în data de 09.08.2011, ora 05:30, de martora J., a treia injecție cu ampicilină i-a fost administrată pacientei în data de 09.08.2011, ora 18:00, de martora I.

La data de 10.08.2011, ora 06:00, după administrarea unei doze cu ampicilină de martora K., persoana vătămată a relatat că nu se simte bine, în sensul că nu are aer, asistenta medicală a ajutat-o să se întindă în pat, moment în care a sesizat paloarea tegumentară a acesteia, precum și pulsul periferic scăzut, fapt ce a determinat-o să o cheme pe inculpata A., ce se afla de gardă la momentul respectiv și cu toate că i-au fost administrate de medicamente corespunzătoare, s-au efectuat manevre de resuscitare, a intervenit decesul pacientei.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A., medic specialist O.R.L., în cadrul secției O.R.L. a Spitalului Județean de Urgență Tudor Vladimirescu Târgu Jiu care, în data de 08.08.2011, în calitate de medic curant al pacientei D., nu a dispus efectuarea testului obligatoriu de alergie la medicamente (antibiotic) înainte de inițierea antibioticoterapiei, fapt care a condus la decesul pacientei, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (1), (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Fapta aceleiași inculpate care, în data de 10.08.2011, după decesul pacientei D., a refăcut FOCG nr. 30029 din 08.08.2011, întocmită pe numele acesteia, consemnând mențiuni suplimentare care nu corespund realității, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen.

Întrucât inculpata A. a săvârșit faptele reținute în sarcina sa înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, îi sunt aplicabile prevederile art. 33 - art. 34 din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni.

Starea de fapt reținută a fost dovedită cu mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal: plângerea și declarațiile părților civile G. și E.; proces-verbal de sesizare din oficiu din data de 11.08.2011; proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 10.08.2011, însoțit de planșa foto; raportul de constatare medico-legală nr. x din 27.10.2011, emis de S.M.L. Gorj; FOCG nr. 30029 din 08.08.2011 întocmită pe numele pacientei D. în original (înaintată de Spitalul Județean de Urgență Tudor Vladimirescu Târgu Jiu) și copie xerox (ridicată de organele de poliție de la morga spitalului); raportul de expertiză criminalistică grafoscopică, nr. 110028/02.12.2011 și suplimentul de expertiză nr. x din data de 03.05.2012, întocmite de Serviciul de Criminalistică din cadrul I.P.J. Gorj; raportul de nouă expertiză medico-legală, nr. 331/A5 din 30.05.2012 întocmit de IML Craiova; completare la raportul de nouă expertiză medico-legală nr. x/30.05.2012, înregistrată sub nr. x/2013, întocmit de I.M.L. Craiova; avizele nr. x/2013 din 21.02.2014, nr. E1/6127/2013 din 02.02.2015, nr. E1/6127/2013 din 15.04.2016 întocmite de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici București; adresele Spitalului Județean de Urgență Tudor Vladimirescu Târgu Jiu, nr. 12765 din 29.04.2015 și nr. 12766 din 29.04.2015; declarațiile inculpatei A. și M.; declarațiile martorilor; alte înscrisuri.

În raport de toate argumentele prezentate, instanța de fond a apreciat că vinovăția inculpatei A. a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă sub aspectul comiterii faptelor reținute în sarcina acesteia, astfel încât a dispus condamnarea la pedepse cu închisoarea.

La sancționarea faptelor comise de inculpată, din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanța a constatat ca fiind justă starea de fapt expusă prin rechizitoriu și, apreciind-o, a reținut existența comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 din C. pen. cu aplicarea art. 33 - 34 din C. pen. anterior de inculpata A., cu consecința pronunțării în cauză a unei soluții de condamnare la pedeapsa închisorii, pentru fiecare faptă comisă.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor ce se vor aplica inculpatei, instanța a reținut că pedeapsa este un mijloc specific de coerciție penală, de represiune, implică în mod necesar o suferință (aflicțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv-aflictiv și retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată atât cu gravitatea faptelor, cât și cu gradul de periculozitate al infractorilor. Funcția coercitiv-aflictivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv, supunând-o pe inculpată la o suferință morală.

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar și un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât de condamnat, cât și de către ceilalți destinatari ai legii penale.

Prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar și atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate, față de ceilalți membri ai societății.

În stabilirea unei pedepse care să reflecte scopul și funcțiile acesteia, prin raportare la aceste criterii generale de individualizare, este necesar a se examina cumulativ circumstanțele reale de comitere a faptelor, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatei.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatei, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 74 din C. pen., cu referire la circumstanțele reale ale infracțiunilor, la circumstanțele personale ale inculpatei, dar și la datele despre contribuția efectiva la comiterea faptelor, urmările produse, modul în care s-a acționat.

De asemenea, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și toate celelalte date care particularizează atât faptele comise, cât și persoana inculpatei, dând eficiență juridică în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, conduitei procesuale parțial sincere cu privire la fapta de fals intelectual, adoptată de inculpată cu ocazia audierilor și împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale.

Poziția procesuală manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal, contribuția acesteia la comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, natura faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora, gradul de instruire, etc, constituie împrejurări ce au fost valorificate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicată inculpatei.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a apreciat că se justifică stabilirea unui cuantum al acestora orientat către mediul prevăzut de lege, pentru a avea acel caracter de exemplaritate, care să preîntâmpine săvârșirea de fapte similare, iar ca modalitate de executare, instanța a apreciat că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în raport de natura faptelor comise, rezultatul acestora constând în decesul unei persoane minore, dar și faptul că nu este cunoscută cu antecedente penale va contribui la atingerea prevenției.

Totodată, s-a reținut că la stabilirea cuantumului pedepsei și a modalității de executare a acesteia, nu se poate face abstracție de atitudinea procesuală a inculpatei, parțial sinceră și îngreunând cercetările, atitudine apreciată ca o împrejurare ce agravează răspunderea penală (inculpata a făcut declarații parțial sincere, în scopul îngreunării actului de justiție), considerând astfel că nu se impune reținerea în favoarea inculpatei de circumstanțe atenuante.

Solicitarea de achitare a inculpatei, în raport de faptul că din probe nu rezultă vinovăția acesteia, cu motivarea, printre altele, că la nivelul Spitalului Județean de Urgență Tudor Vladimirescu Târgu Jiu nu exista un protocol care să stabilească cine face testarea la antibiotic etc., nu a putut fi primită de instanță, întrucât probele administrate în cauză au dovedit în mod indubitabil existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, ca și comiterea lor cu forma de vinovăție cerută de lege.

În consecință, s-a dispus condamnarea inculpatei A., astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 1357 din C. civ., "(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă", iar potrivit prevederilor art. 1349 din C. civ., "(1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral".

Din conținutul prevederilor legale, rezultă că pentru a exista o răspundere civilă delictuală, este necesară întrunirea cumulată a următoarelor condiții: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Pentru a se putea repara prejudiciul cauzat victimei, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cert, să nu fi fost reparat încă, să fie direct, să fie personal și să rezulte din încălcarea sau atingerea unui interes legitim.

Prejudiciul este sigur atunci când existența sa se poate constata cu certitudine și atunci când acesta se poate evalua. Sintagma prejudiciul sigur cuprinde în conținutul său, atât prejudiciul actual, prezent, cât și prejudiciul viitor.

Prejudiciul actual, prezent, este acea daună care s-a produs deja la data când se pretinde repararea lui.

Referitor la posibilitatea reparării prejudiciilor cauzate prin pierderea unei șanse, pe calea răspunderii delictuale, este necesar ca șansa să îndeplinească următoarele condiții cumulative: șansa să fie reală și serioasă, pierderea șansei să fie determinată direct de fapta ilicită sau de o altă împrejurare pentru care se angajează răspunderea delictuală.

În concluzie, pentru a obține despăgubiri într-o astfel de situație, victima va trebui să probeze că a ratat obținerea unui avantaj sau o anumită favoare, care era, pentru ea, aproape o certitudine, dacă nu ar fi intervenit fapta ilicită a autorului.

În cursul cercetării judecătorești persoanele vătămate G. și E. părinții victimei, bunicul matern al victimei, N. și bunica paternă, F. s-au constituit părți civile.

În dovedirea despăgubirilor materiale solicitate de părțile civile G. și E., au fost audiați martorii O., P. și au fost depuse înscrisuri (chitanțe, facturi etc.).

Instanța de fond a apreciat că s-au cauzat prejudicii de natură materială și morală părților civile G., E., F., prin săvârșirea faptei ilicite, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate, de la cauză la efect, respectiv, prejudiciul a fost cauzat ca urmare a săvârșirii faptei penale.

Totodată, s-a reținut că unul din principiile fundamentale de drept este cel a reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare al unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară.

Cu privire la persoana obligată la repararea prejudiciului civil, instanța a reținut că asigurătorul, în baza contractului de asigurare, în temeiul art. 50 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, republicată, privind asigurările și reasigurările în România, trebuie să răspundă direct față de terțele persoane păgubite prin vătămare corporală sau deces produs de asigurat, despăgubirile acordându-se, astfel cum se prevede în art. 49 și art. 50 din același act normativ, pentru sumele pe care inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de daune morale.

Ca urmare, având în vedere că despăgubirile pentru care inculpatul este ținut să răspundă față de partea civilă, în limitele prevăzute în art. 1371 alin. (1) din C. civ. și art. 28 alin. (1) din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin vătămare corporală sau deces, sunt incluse în categoria celor acoperite de contractul de asigurare, instanța a apreciat că își găsesc aplicabilitatea în cauză dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995.

Din aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea civilă și a obligat în solidar asigurătorii SC B. SA și Societatea Ș. SA prin lichidator C., la plata despăgubirilor civile.

Privitor la daunele materiale, instanța a reținut că părțile civile G. și E. au probat despăgubiri materiale în cuantum de 20.000 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni, parastase, conform obiceiului locului, etc. ocazionate de decesul victimei.

Cu privire la daunele morale solicitate de părțile civile, dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile pentru daune morale, dimpotrivă prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi cântărite în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată și probate cu orice mijloc de probă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

La stabilirea cuantumului prejudiciului nepatrimonial, cu privire la care s-au formulat acțiunile civile, instanța de fond a avut în vedere criteriul echității, care presupune ca indemnizația acordată să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părților vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului (art. 41), s-a apreciat că sumele acordate trebuie să constituie o compensare rezonabilă a traumelor psihice, încercate de părțile civile ca efect al faptei inculpatului, criteriu care se traduce prin necesitatea ca persoanele vătămate să primească o satisfacție pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și în același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

În raport de considerentele arătate s-a apreciat că sumele de: 400.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), daune morale către părțile civile G. și E. și 10.000 euro (echivalentul în RON la data efectuării plății), daune morale către partea civilă F. (bunica paternă a victimei), reprezintă indemnizații compensatorii de natură să atenueze suferințele părților civile, părinți și bunică cauzat de decesul fiicei, respectiv nepoatei D.

Daunele morale stabilite în cuantumul arătat s-a apreciat că sunt suficiente și rezonabile, apte a constitui o justă despăgubire acordată acestor părți civile, pentru prejudiciile de ordin nepatrimonial suferite.

Instanța a reținut că, pe parcursul cercetării judecătorești, partea civilă N. (bunicul matern al victimei) a decedat, astfel încât nu se va primi cererea formulată de moștenitorii săi privind acordarea daunelor morale, având în vedere că acestea sunt de natură nepatrimonială, personală și nu se transmit succesorilor.

În baza art. 256 din C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare în sensul că se vor desființa înscrisurile false din fișa de observație clinică generală FOCG nr. 30029 din 08.08.2011, respectiv mențiunile de la rubrica "Investigații radiologice", la pct. 9 (care nu era completat în documentul inițial), mențiunea "Testare AB" de la rubrica "Evoluție" din "Foaie de evoluție și tratament", parte integrantă a fișei de observație, pentru ziua de 08.08.2011, mențiunile "Testare la antibiotic" și "t° C = 37,2 °C", iar pentru ziua de 09.08.2011 mențiunile "t° C = 36,9 °C" și "TA = 110/60 mmHg" de la rubrica "Tratament" din "Foaie de evoluție și tratament", parte integrantă a fișei de observație, fiind consemnate, pentru medicamentele înscrise la pct. 5 - 10, mențiunea "pentru operație".

Împotriva Sentinței penale nr. 1824 din data de 29 septembrie 2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, printre alții, a declarat apel inculpata A., criticând sentința pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat inculpata că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (1) și (2) din C. pen. anterior precum și pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. anterior.

A precizat că instanța de fond ar fi trebuit să dispună o soluție de achitare, întrucât nu sunt probe că ar fi îndeplinite condițiile tipicității faptelor și nici nu a fost demonstrată vinovăția sa, apelanta susținând și aspectele de fapt și de drept redate în continuare.

În opinia apelantei, din perspectiva tipicității, în rechizitoriu se reține că ar fi săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă printr-o omisiune, respectiv prin faptul că nu ar fi dispus efectuarea testului obligatoriu de alergie la antibiotic înainte de inițierea antibiotico-terapiei, fapt care ar fi condus la decesul pacientei, însă, în realitate, dispunerea efectuării testului respectiv nu era obligația sa, iar neefectuarea testului nu a fost de natură să conducă la decesul pacientei, neexistând așadar legătură de cauzalitate între omisiunea ce i-a fost imputată de organele judiciare și urmarea imediată, respectiv decesul pacientei D. În plus, a arătat că nu avea obligația dispunerii efectuării testului respectiv. Prin urmare, nu este îndeplinită condiția tipicității, trăsătură esențială a infracțiunii conform art. 15 alin. (1) din C. pen. actual și în art. 17 alin. (1) din C. pen. anterior.

A mai arătat că la momentul săvârșirii faptei (8 - 10 august 2011) nici la nivelul Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu și nici la nivelul Ministerului Sănătății nu existau protocoale de testare la antibiotic.

În acest sens, prin adresa din 29 aprilie 2015 emisă de spital, menționat către I.P.J. Gorj - Serviciul de Investigații Criminale se menționează expres:

"- la unitatea noastră nu a fost înaintat de către Ministerul Sănătății un protocol de testare la antibiotic;

- menționăm că în datele de 24.08.2011, 25.08.2011, respectiv 5.09.2011 (la câteva săptămâni după decesul victimei - s.n.) s-a procedat la instruirea asistenților șefi privind regulile de testare la H., prelucrarea ghidărilor de resuscitare cardio-respiratorie, anafilaxie și șocul anafilactic, înmânându-se totodată informația pe suport electronic, conform proceselor-verbale nr. x, nr. 19918 și nr. 20746".

De asemenea, în adresa din 22 iulie 2015 emisă de Ministerul Sănătății către Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu se menționează: "precizăm faptul că nu există la nivel național un protocol/ghid din care să rezulte obligația cadrelor medicale de a testa sensibilitatea organismului în caz de administrare H.".

În adresa din 02 iulie 2015 emisă de Ministerul Sănătății - Direcția Generală de Asistență Medicală și Sănătate Publică către Direcția Generală Resurse Umane, Juridic și Contencios din același minister:

"Nu există un protocol, ghid la nivel național, din care să rezulte obligația cadrelor medicale de a testa pacienții, conform solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu."

În aceste condiții, mențiunile din adresele Spitalului Județean de Urgență Târgu Jiu nr. 12765/29 aprilie 2015 și nr. 12766 din aceeași dată (citate în rechizitoriu la pagina 5), în sensul că testarea la H. ar fi obligatorie, medicul dispunând acest lucru la inițierea antibioticoterapiei, sunt lipsite de orice fundament juridic. Aceste adrese se referă probabil la situația existentă la data când au fost emise, respectiv în anul 2015.

În schimb, la data faptelor deduse judecății (august 2011), o astfel de obligație nu era prevăzută în niciun act (protocol, procedură sau fișa postului medicului), ea fiind introdusă ulterior. Inexistența acestei obligații rezultă din adresele menționate mai sus, emise atât de Ministerul Sănătății, cât și de același spital, care în trei adrese succesive se contrazice cu privire la acest aspect.

În absența protocoalelor, testarea la antibiotic se făcea la data faptei doar în momentul în care, întrebat fiind, pacientul declara că este alergic la un anumit medicament, așa cum rezultă din adresa nr. x/28 mai 2015 emisă de către Ministerul Sănătății către I.G.P. Gorj - Serviciul de Investigații Criminale.

Cu privire la această chestiune s-a arătat că sunt două aspecte de menționat: pe de o parte, pacienta nu a declarat că este alergică la ampicilină (probabil nici nu era conștientă de această alergie din moment ce și anterior fusese tratată în acest mod) și, pe de altă parte, obligația efectuării testului respectiv în astfel de situații aparținea în exclusivitate asistentului medical, nu medicului.

Pacienta D. fusese tratată cu același antibiotic și anterior, așa cum a rezultat din declarațiile martorei Q., medicul de familie ai acesteia, precum și din Centralizatorul de rețete emise pentru pacientă, centralizator comunicat organelor de urmărire penală de către C.A.S.J. Gorj. Aceste împrejurări sunt atestate și de mama victimei, partea civilă E., care a declarat în faza de urmărire penală: "precizez că fiica mea a urmat în copilărie un tratament cu ampicilină, pe cale orală, fără să aibă simptome alergice.".

De altfel, nici cu ocazia primei injecții cu ampicilină, în data de 8 august 2011, orele 08:00 (efectuată de martor I.), nici cu ocazia celei de-a doua injecții efectuate în data de 9 august, orele 06:00 (martor J.), nici cu ocazia celei de-a treia injecții administrată în data de 9 august 2011, orele 18:00 (martor I.) victima nu a prezentat niciun simptom specific unei eventuale alergii la ampicilină.

În situația când un pacient declară că este alergic, obligația testării acestuia revenea asistentei medicale care îi administra pentru prima dată antibioticul respectiv. Această obligație, în lipsa protocoalelor, rezultă din fișa postului asistentului medical - pct. 14 al înscrisului existent la fila x și pct. 2 liniuța 6 al înscrisului existent la fila x, ambele din vol. II al dosarului de urmărire penală.

Prin urmare, s-a arătat că, în cazul de față, obligația efectuării testului de alergie la antibiotic aparținea martorei I., asistenta medicală care i-a administrat victimei pentru prima dată antibioticul în data de 8 august 2011, la orele 18:00.

Conform fișelor postului existente la dosarul de urmărire penală, medicul nu are niciun fel de obligație în legătură cu acest test: nici să-l efectueze direct și nici să-l dispună, asistentul medical fiind obligat să-l efectueze din proprie inițiativă ori de câte ori administrează pentru prima dată un antibiotic la care pacientul susține că este alergic.

Chiar în măsura în care s-ar aprecia că medicul ar avea o astfel de obligație (deși ea nu este prevăzută în niciun act), aceasta ar aparține medicului curant doar dacă prima administrare a antibioticului s-ar face în timpul programului de lucru normal. Dacă însă se face în afara orelor de program obișnuite (așa cum s-a întâmplat în cazul de față), atunci obligația de dispunere a efectuării testului aparține medicului de gardă, nicidecum medicului curant care nu se mai află la serviciu în acel moment.

În cazul de față, în ziua de 8 august 2011, deoarece diagnosticul nu era unul de urgență, inculpata a menționat că nu a considerat necesară administrarea imediată a antibioticului. La ora consultului a ales un orar de administrare la 12 ore, începând cu ora 18, următoarea doză administrată fiind la orele 6 pentru a respecta în acest fel orarul de somn al pacientei, dar și pentru acoperirea cu antibiotic a intervenției chirurgicale care urma să se efectueze într-una din diminețile zilelor următoare. Ca medic, orarul de lucru este până la orele 15, după această oră toate prerogativele medicului curant fiind preluate de medicul de gardă din ziua respectivă. În consecință, asistenta care a început tratamentul cu antibiotic în ziua de 08 august 2011 era obligată să solicite medicului de gardă dacă avea vreun dubiu referitor la testare, iar medicul de gardă era obligat să consemneze în foaia de observație respectivă dacă din testare reieșea prezența alergiei. În data de 08 august 2011, medic de gardă a fost martorul R..

În ceea ce privește presupusa obligație a cărei nerespectare îi este imputată (nedispunerea efectuării testului obligatoriu de alergie la antibiotic înainte de inițierea antibiotico-terapiei), această obligație trebuia să fie prevăzută într-un act accesibil și previzibil la momentul faptelor (august 2011), în caz contrar condamnarea sa fiind o încălcare a art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a principiului legalității incriminării.

Cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o normă de incriminare pentru a fi conformă exigențelor articolului 7 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat următoarele în hotărârea din 16 septembrie 2014, pronunțată în cauza Plechkov contra României:

"Garanția consacrată prin art. 7, element esențial al statului de drept, ocupă un loc