ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 17/2003

R  O  M    N  I  A

S-a luat în examinare

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr.144 din 29 martie  2002 a Curții de Apel Galați, privind pe

intimatul inculpat K.M.

Au lipsit:  intimatul

inculpat, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocat I.E., apărător ales,

intimata parte vătămată și intimata parte civilă.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatului inculpat a solicitat respingerea recursului Parchetului, ca

nefondat.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, prin

sentința penală nr.94 din 4 martie 1999, a condamnat pe inculpatul K.M.la 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de

art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i din același cod, cu aplicarea

art.74 lit.a și art.76 lit.a Cod penal și 2 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal după executarea pedepsei principale.

Prin

aceeași sentință s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 355.911

lei către Spitalul Județean  Galați și la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru

a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt.

În

seara zilei de 5 aprilie 1998, după consumarea de băuturi alcoolice,

inculpatul, în jurul orei 22,00, se îndrepta spre casă, drumul său trecând și

pe lângă blocul T.5, în fața căruia se aflau mai mulți tineri printre care și

partea vătămată M.I., cu care a rămas să stea de vorbă.

Ulterior,

a venit martorul N.Ș. cu prietena sa, față de care inculpatul a avut o

comportare necorespunzătoare. Văzând că inculpatul se află sub influența

alcoolului și nu-și corectează comportarea, Nedelcu Ștefan și-a condus prietena

la locuința acesteia, după care a revenit în scara blocului unde se aflau

ceilalți tineri.

Concomitent

cu plecarea acestuia, a plecat și inculpatul, care a revenit cu o bâtă, cu care

a intenționat să-l lovească pe N.Ș., care, de teamă a fugit.

Nereușind

să-l prindă, inculpatul a lovit pe la spate cu bâta pe M.I., care a căzut

printre mașinile din parcare. A intervenit martorul S.Ș. care l-a îndepărtat pe

inculpat, iar partea vătămată a fost dusă de prietenii săi la spital.

Prin

decizia penală nr.392/A din 26 august 1999, Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva

deciziei, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greșita

încadrare juridică a faptei, în tentativă la infracțiunea de omor, în opinia

sa, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte

violențe prevăzută de art.180 alin.2 din Codul penal, solicitând a se lua act

de declarația de împăcare a părților.

Examinând

decizia atacată și sentința instanței de fond în raport cu cazurile de recurs

invocate cât și din oficiu, ținând seama de probele administrate, Curtea a

constatat recursul fondat.

Instanța

de recurs a casat decizia penală nr.329/A din 26 august 1999 a Curții de Apel

Galați, ca și sentința penală nr.92 din 4 martie 1999 a Tribunalului Galați,

trimițând cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe în vederea efectuării

unei expertize medico-legale atât prin examinarea directă a părții vătămate cât

și a actelor medicale și medico-legale legate de episodul traumatic descris.

După

administrarea acestei probe, prin sentința penală nr.336 din 1 octombrie 2001,

Tribunalul Galați, în fond, după casare, a dispus schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod

penal, în infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal și, în baza acestui din

urmă text, a încetat procesul penal în temeiul art.11 pct.2 lit.b raportat la

art.10 lit.h din Codul de procedură penală, prin împăcarea părților.

Din

raportul de expertiză medico-legală rezultă că traumatismul cranio-cerebral nu

a pus în primejdie viața părții vătămate și a necesitat 23-25 zile de îngrijiri

medicale.

Instanța

și-a motivat soluția prin aceea că inculpatul a lovit partea vătămată o singură

dată cu bâta în regiunea capului, că celelalte lovituri, de mai mică

intensitate au vizat brațele și picioarele și au cauzat leziuni minore care nu

au afectat nici viața și nici sănătatea părții vătămate.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați care a

invocat greșita schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor

calificat, prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i Cod penal, în

infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.181 alin.1 Cod penal.

Se motivează de parchet că lovitura a fost aplicată într-o regiune vitală, cu

intensitate, prin surprindere și că a produs hipoacuzie de percepție la urechea

stângă. În demonstrarea intenției de a ucide, parchetul relevă și continuarea loviturilor

aplicate de către inculpat părții vătămate, chiar dacă a vizat membrele

superioare și inferioare.

Prin

decizia penală nr.144 din 29 martie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondat apelul declarat de parchet.

Instanța

de apel, având în vedere concluziile raportului medico-legal care infirmă

punerea în primejdie a vieții părții vătămate, faptul că inculpatul a aplicat o

singură lovitură acesteia în zonă vitală, corelată cu lipsa     intensității,

demonstrează inexistența intenției de a suprima viața lui M.I.

Cel

de-al doilea motiv invocat de parchet, referitor la cheltuielile de

spitalizare, a fost de asemenea respins, întrucât în timpul procesului penal,

inculpatul a făcut dovada achitării acestora către Spitalul Județean Galați.

În

termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a atacat decizia cu

recurs pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție – Secția Penală.

Examinând

recursul declarat se constată că este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Parchetul

a reiterat același motiv, cel referitor la greșita schimbare a încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat la art.174-175 lit.i din

Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.181 alin.1 din Codul penal și,

luând act de împăcarea părților, instanța a pronunțat o soluție de încetare a

procesului penal.

Ansamblul

probator administrat în cauză a stabilit o corectă situație de fapt.

Într-adevăr, inculpatul, prin surprindere, din spate, a lovit partea vătămată

cu un obiect vulnerant nu foarte bine precizat (bâtă, coadă de lopată sau băț).

Cert este că inculpatul a aplicat o singură lovitură în regiunea capului, iar

după căderea părții vătămate, i-a mai aplicat alte câteva lovituri, de o

intensitate redusă în zone nevitale (brațe și picioare).

Lovitura

aplicată la cap a produs otoragie stângă, fără a se obiectiviza cum s-a

consemnat în actele medicale primare o fractură de bază de craniu.

Aceasta înseamnă că lovitura

aplicată cu acel obiect vulnerant în zona capului a avut o intensitate

moderată.

Faptul

că inculpatul, după aceasta, a aplicat alte câteva lovituri la brațe și la

picioare, demonstrează că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate, de

altfel prieten și coleg de muncă cu el.

În

concluzie, succesiunea faptelor relevă fără dubii lipsa intenției în producerea

rezultatului letal, astfel că recursul parchetului urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva

deciziei penale nr.144 din 29 martie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe

intimatul inculpat K.M.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.