ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7643/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001

B.S. a notificat Prefectura județului Ilfov solicitând restituirea în natură a

morii țărănești situate în comuna Domnești, județul Ilfov, care a constituit

proprietatea tatălui său R.F. și a fost confiscată abuziv în anul 1948.

Notificarea a fost transmisă SC I.M.S.A.

SA București, care a emis decizia nr. 17 din 7 iulie 2003, rectificată prin

decizia nr. 19 din 8 iulie 2003, prin care a respins cererea de restituire în

natură pentru următoarele motive:

- preluarea imobilului situat în

comuna Domnești, județul Ilfov, s-a făcut cu titlu valabil potrivit Legii nr. 119/1948;

- nu a fost dovedit dreptul de

proprietate cu privire la imobilul respectiv;

- autorul solicitantei a fost

coproprietar al morii și nu s-a făcut dovada cotei indivize deținute, astfel că

nu s-a putut stabili valoarea acestei cote;

- SC I.M.S.A. SA a făcut obiectul

privatizării cu respectarea prevederilor legale devenind în consecință un

dobânditor de bună-credință.

Prin contestația din 11 august 2003 B.S.

a solicitat anularea dispoziției de mai sus, susținând că a făcut dovada

dreptului de proprietate a autorului său în cotă de 50% din moară, că preluarea

morii s-a făcut în mod abuziv, definită ca atare prin art. 2 alin. (1) lit. a)

din Legea nr. 10/2001, abuzul necreând niciodată drept, statul preluând

imobilul fără titlu valabil, iar faptul că SC I.M.S.A. SA s-a privatizat nu

prezintă nici o relevanță, cu atât mai mult cu cât este de rea credință

deoarece cunoștea că a dobândit bunul de la statul neproprietar.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a admis contestația, a anulat decizia atacată și a luat act că intimata

SC I.M.S.A. SA a renunțat la judecarea cererii reconvenționale formulată între

timp, pronunțând în sensul celor de mai sus sentința civilă nr. 1079 F din 15

decembrie 2003.

Apelul declarat de intimata SC I.M.S.A.

SA a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1473 A din 23 iunie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Amândouă instanțele au statuat că

reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate în cotă de 50% din moară a

autorului său, că imobilul a fost preluat abuziv în temeiul Legii nr. 119/1948

și că sunt incidente prevederile art. 1, art. 18 lit. a), art. 31 alin. (3) și

art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pe care intimata le-a încălcat prin

decizia emisă.

SC I.M.S.A. SA a declarat recurs

solicitând casarea deciziei date în apel și, pe fond, respingerea contestației.

Dezvoltând recursul, intimata a

invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în

încălcarea dispozițiilor legale aplicabile situației de fapt reale și anume

cele referitoare la calificarea titlului statului, la împrejurarea că autorul contestatoarei

a fost coproprietar și la calitatea sa de unitate privatizată cu respectarea

legii, fiind astfel un dobânditor de bună-credință.

Recursul este întemeiat pentru cele

ce succed.

Potrivit contractului de societate

în nume colectiv aflat la dosarul cauzei, la data de 23 mai 1946 F.R., adică

autorul contestatoarei B.S., și G.P. au înființat o societate în nume colectiv

cu firma „F.R. și G.P.”, emblema „Moara țărănească din Domnești, Ilfov”, cu

durata de 15 ani, având sediul în comuna Domnești, județul Ilfov și ca obiect

înființarea și exploatarea în comun a unei mori țărănești în comuna Domnești,

județul Ilfov, fiecare asociat deținând 50% din capitalul social al societății.

Conform anexei publicată în M. Of.

(Partea I A) nr. 229 din 2 octombrie 1948, a fost naționalizată „Moara fostă

proprietate F.R., C.B. din comuna Domnești” în temeiul art. 1 pct. 50 din Legea

nr. 119/1948, care includea în rândul bunurilor supuse naționalizării „toate

morile sistematice având cel puțin un valț dublu pentru grâu sau porumb și o

capacitate teoretică de măciniș de minimum un 1 vagon/24 ore de păioase sau de

porumb”.

Contestatoarea, moștenitoare a unuia

din cei doi foști asociați, nu a negat că moara se încadra în prevederile art. 1

pct. 50 din Legea nr. 119/1948, invocând numai caracterul abuziv al preluării

morii de către stat.

Într-adevăr, prin art. 2 alin. (1)

lit. a) Legea nr. 10/2001 definește ca fiind preluate în mod abuziv imobilele

naționalizate prin Legea nr. 119/1948.

Aceeași lege distinge însă în

privința măsurilor reparatorii în funcție de preluarea abuzivă fără titlu

valabil și preluarea abuzivă cu titlu valabil, stabilind prin art. 2 alin. (2)

că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează

calitatea de proprietari avută la data preluării, în timp ce pentru imobilele

preluate cu titlu valabil prevede măsuri reparatorii sub forma restituirii în

natură sau prin echivalent în raport cu anumite condiții determinate expres.

În cazul concret, nefiind contestat

că moara făcea parte din cele definite prin art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948,

fiind astfel un mijloc de producție posibil a fi supus naționalizării conform

prevederilor art. 11 al Constituției din 1948, preluarea abuzivă s-a făcut cu

titlu valabil, nevalabilitatea titlului existând numai atunci când, deși întreprinderea

nu îndeplinea criteriile din lege pentru a fi naționalizată, i s-a aplicat

totuși această măsură.

Față de valabilitatea titlului

statului, dar și în raport cu faptul că, de asemenea, contestatoarea și nici

instanțele nu au pus la îndoială că SC I.M.S.A. SA, deținătoarea imobilului,

este o societate privatizată cu respectarea prevederilor legale în materie,

sunt incidente următoarele dispoziții din Legea nr. 10/2001:

- art. 18 lit. a): „Măsurile

reparatorii se stabilesc numai în echivalent când persoana îndreptățită era

asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și activelor la data

preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită

era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleași

familii”.

- art. 27 alin. (1): „Pentru

imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, constând în

bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de

capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare corespunzătoare valorii imobilelor solicitate”.

- art. 27 alin. (2): „Notificarea

prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1), se adresează instituției

publice care a efectuat privatizarea, A.V.A.S., ministerul de resort,

autoritatea administrației publice locale, în raza căreia este sau era situat

imobilul, indiferent de valoarea acestuia”.

Așadar, pentru starea de fapt și de

drept descrise, contestatoarea era îndreptățită doar la măsuri reparatorii în

echivalent realizabile pe calea notificării uneia din instituțiile amintite,

neavând beneficiul restituirii în natură de către societatea comercială

deținătoare, astfel încât pe deplin legal SC I.M.S.A. SA a respins cererea cu

asemenea obiect prin decizia atacată în justiție.

În concluzie, soluția legală

cuvenită contestației era cea de respingere ca nefondată pentru considerentele

prezentei decizii.

Pronunțând hotărâri în sensul

admiterii contestației și anulării deciziei atacate, amândouă instanțele au

încălcat dispozițiile legale mai sus redate și au aplicat prevederi legale care

nu sunt incidente în cauză, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut prin

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) coroborate cu art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile date în această cauză și,

pe fond, va respinge contestația, luând act că SC I.M.S.A. SA a renunțat la

judecarea cererii reconvenționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC I.M.S.A. SA împotriva deciziei civile nr. 1473 A din 23 iunie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 1079 din 15 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, iar pe fond respinge ca neîntemeiată contestația

formulată de B.S. împotriva deciziei nr. 17 din 7 iulie 2003 emisă de SC I.M.S.A.

SA și ia act de renunțarea de către pârâta SC I.M.S.A. SA la judecarea cererii

reconvenționale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.