ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5734/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 martie 2002, B.Z., în

calitate de moștenitoare a defunctului său tată, N.M. a chemat în judecată R.A.

A.P.P.S., pentru a fi obligată să-i restituie în natură imobilul - teren, în

suprafață de 10.180 mp, situat la sud de linia de centură a municipiului

București, pe raza comunei Tunari, care a aparținut autorului său și care, după

anul 1944, a fost preluat în mod abuziv de către stat.

Ca urmare a exercitării căilor

legale de atac și a casării cu trimitere a unor hotărâri judecătorești

anterioare, dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin

decizia nr. 1516 din 25 februarie 2004, cauza civilă formează în prezent

obiectul dosarului nr. 854/2004, al Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

La termenul din 4 martie 2005,

reprezentanta pârâtei a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive față de dispoziția luată prin H.G. nr. 631/2002, de aprobare a

transmiterii fără plată a fermei Tunari, identificată conform anexei, din

proprietatea privată a Statului și administrarea R.A. A.P.P.S., în proprietatea

privată a comunei Voluntari, județul Ilfov.

Ulterior, B.Z. a ridicat excepția de

nelegalitate a acelei hotărâri guvernamentale, în baza dispozițiilor art. 4 din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Reclamanta a susținut că actul

administrativ a fost emis cu încălcarea vădită a legii, deoarece o parte din

suprafața de teren ce a format obiectul transmisiunii cu titlu gratuit către

comuna Voluntari, se afla în litigiu și exista o notificare din partea sa

pentru restituirea în natură a bunului imobil, încă din data de 21 iunie 2001.

În opinia ei, cât timp situația

juridică a terenului nu era pe deplin clarificată, nu se putea dispune, în mod

valabil, cu privire la dreptul de proprietate asupra acestuia.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 1

iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de

reclamantă în procesul civil, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că la data

adoptării H.G. nr. 631/2002, fusese emisă decizia nr. 124 din 8 martie 2002, de

respingere de către pârâtă, a cererii pentru restituirea în natură a terenului.

Că, acest act administrativ nu a fost contestat de reclamantă, în temeiul

dispozițiilor din Legea nr. 10/2001 și oricum, nu există nici alte motive care

să justifice înlăturarea lui din soluția ce urmează a fi dată în litigiul

civil.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta B.Z.

Recurenta a susținut că hotărârea

primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data adoptării actului administrativ de

autoritate.

În condițiile în care ea formulase

cererea pentru restituirea în natură a imobilului și s-a emis notificarea

înregistrată sub nr. 826 din 21 iunie 2001, în conformitate cu prevederile art.

20 alin. (1) din Legea nr. 10/2002, astfel cum au fost ele interpretate prin

art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare ale acesteia, imobilul era

indisponibilizat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a procedurii

administrative.

Indisponibilizarea a operat cu

începere din 14 februarie 2001 și se referă la orice procedură legală care

tinde să înstrăineze imobilul respectiv către terțe persoane, altele decât cele

îndreptățite prin lege.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în forma publicată la 14 februarie 2001, imobilele - terenuri și

construcții, preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt

deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi, de o regie autonomă, o

societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o

autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori

asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană

juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie

sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității

deținătoare.

Prin Normele metodologice de

aplicare unitară a legii, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, textul legal mai sus

enunțat a fost interpretat în sensul că el statuează indisponibilizarea

imobilelor restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte

proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv către alte

persoane, altele decât cele îndreptățite potrivit legii; ca atare, sunt

înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri, prevederile Legii nr.

64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completările ulterioare (art. 20 pct.

1).

Instituirea unei asemenea dispoziții

este firească și corespunzătoare finalității urmărite de legiuitor, anume,

aceea de restituire în natură a imobilelor - terenuri și construcții, preluate

în mod abuziv de stat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Cum deja s-a arătat, reclamanta B.Z.

a solicitat, prin notificarea înregistrată sub nr. 826 din 21 iunie 2001,

adresată pârâtei R.A. A.P.P.S., restituirea în natură a terenului în suprafață

de 1,18 ha, situat în tarlaua nr. 2, parcela 7 din cadrul Fermei Tunari, care

anterior a aparținut tatălui său.

Rezultă, prin urmare, că în temeiul

normelor juridice precitate, cu începere din 14 februarie 2001 a operat

indisponibilizarea imobilului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

procedurii administrative.

Pe cale de consecință, H.G. nr.

631/2002, de transmitere fără plată a Fermei Tunari, din proprietatea privată a

Statului și administrarea R.A. A.P.P.S., în proprietatea privată a comunei

Voluntari, județul Ilfov, nesocotește în mod flagrant reglementarea legală în

vigoare la data adoptării ei.

Nelegalitatea actului administrativ

este, însă, și mai evidentă, în raport cu mențiunea făcută în nota de

fundamentare, conform căreia, pentru terenul deținut în administrare de către

regia autonomă, foștii proprietari au solicitat retrocedarea pe cale

administrativă, în baza Legii nr. 10/2001, sau pe cale judecătorească, pentru o

suprafață totală de 1.104.605 mp.

Se apreciază, așadar, că scopul real

al adoptării hotărârii a fost acela de a se sustrage imobilele în discuție, de

la restituirea lor legitimă către foștii proprietari sau moștenitorii acestora.

Ignorând toate aceste aspecte,

invocate de reclamantă și respingând excepția de nelegalitate a actului

administrativ individual, cu referire exclusivă la decizia nr. 124 din 8 martie

2002, a pârâtei, curtea de apel a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și

netemeinică.

Față de considerentele expuse în

cele ce preced, urmează a se admite recursul și a fi modificată sentința, în

sensul admiterii excepției invocată de reclamantă și constatării nelegalității

H.G. nr. 631/2002, în privința terenului de 10.180 mp, situat în comuna

Voluntari, tarlaua 2, parcela 7, județul Ilfov.

Văzând și dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.Z.

împotriva sentinței civile nr. 1060 din 1 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că admite excepția de nelegalitate a H.G. nr. 631/2002, formulată de reclamanta

B.Z.

Constată nelegalitatea H.G. nr.

631/2002, în ce privește terenul de 10.180 mp, situat în Voluntari, tarlaua 2,

parcela 7, județul Ilfov.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 noiembrie 2005.