ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8430/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 387 din 1 aprilie 2004 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea formulată de contestatorul R.N. în contradictoriu cu intimații Primarul Comunei Voluntari și Consiliul Local al Comunei Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001. A dispus modificarea dispoziției nr. 408 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Voluntari în sensul că a dispus restituirea suprafeței de 60.000 mp teren situată în comuna Voluntari, județul Ilfov, petenților R.I., R.N., R.E. și M.T. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că petentului prin dispoziția nr. 408 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Voluntari i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 45.100 mp, teren situat în comuna Voluntari, județul Ilfov.

S-a mai reținut că în cauză s-a făcut dovada cu decizia civilă nr. 25/1994 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă, că numiților R.G. și R.N. li s-a restituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha. În acest sens a fost depusă schița de plan, vizată la 11 octombrie 2000 la Primăria Comunei Voluntari, prin care s-au identificat construcțiile și terenul. În baza art. 1, art. 9 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis cererea având în vedere că prin dispoziția nr. 408/2003 petenților R.E., M.T. și R.I. (moștenitorii lui R.G. conform certificatului de moștenitor nr. 51/1997), precum și lui R.N.

li s-a resconstituit dreptul de proprietate pentru 45.100 mp Prin apelul declarat de intimați s-a criticat hotărârea pentru nelegalitate, susținându-se că instanța de fond nu era competentă să judece pricina, competența revenind Tribunalului București, secția de conflicte și litigii de muncă, atâta timp cât dispoziția nr. 408/2003 este un act administrativ emis de primar în temeiul art. 71 din Legea nr. 215/2001, că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză, parte trebuind să fie Consiliul Local al comunei Voluntari și că Primăria comunei Voluntari și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt titularii dreptului solicitat.

Prin decizia civilă nr. 1572/A din 30 iunie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul declarat de intimații Primarul Comunei Voluntari și Consiliul Local al Comunei Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-contestator R.N. A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că s-a respins contestația ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a reținut că instanța de fond a fost investită cu o contestație împotriva deciziei prin care Primăria Voluntari a soluționat notificarea contestatorului R.N.

prin care acesta a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu (respectiv a suprafeței de 14.900 mp până la concurența suprafeței de 60.000 mp). Avându-se în vedere că temeiul de drept al contestației se regăsește în art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că soluționarea contestațiilor este de competența secțiilor civile ale tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității teritoriale, s-a conchis că excepția lipsei competenței materiale invocată este nefondată. S-a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Comunei Voluntari și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Comunei Voluntari.

În acest sens, s-a avut în vedere că unitatea deținătoare a imobilului este Consiliul Local al Comunei Voluntari care are calitate procesuală pasivă întrucât în patrimoniul acestuia se află imobilul ce formează obiectul litigiului. În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că persoana îndreptățită va notifica persoana juridică deținătoare singura cu drept de dispoziție a patrimoniului său. S-a mai arătat că dreptul de dispoziție se exercită de către persoana juridică deținătoare, respectiv Consiliul Local al Comunei Voluntari prin reprezentantul său legal care este primarul comunei Voluntari dar care nu poate sta în proces în nume propriu, atâta timp cât nu deține imobilul în litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul R.N. solicitând admiterea lui, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Invocându-se motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ. criticile vizează următoarele aspecte: O primă critică se referă la faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că unele sunt contradictorii ori chiar străine pricinii. Astfel, deși la fond și în apel nu s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primarului comunei Voluntari și a Consiliului Local Voluntari, susținându-se chiar calitatea procesuală pasivă a primarului, s-a reținut că numai Consiliul Local Voluntari ar avea această calitate.

În ceea ce privește Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, deși se susține că nu are capacitate procesuală de exercițiu, a fost admis apelul pe care l-a exercitat. În al doilea rând, se învederează că instanța de apel a încălcat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a aplicat greșit art. 21 din aceeași lege. Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv asupra a două concepții invocate, inadmisibilitatea declarării apelului de către Primăria Voluntari, care nu a fost parte la soluționarea litigiului pe fond (art. 294 C. proc. civ. interzice schimbarea părților în faza apelului) și lipsa calității de reprezentant al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a primarului comunei Voluntari.

Recursul este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Trebuie reținut că în apel nu a fost invocată lipsa calității procesuale a Primăriei comunei Voluntari și a Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel susține în motivarea hotărârii că Primarul nu are calitate procesuală pasivă și că această calitate ar fi putut să o aibă numai Consiliul Local Voluntari. În aceste condiții, având în vedere că apelanții nu au contestat calitatea pasivă a Primarului comunei Voluntari, ci dimpotrivă, au susținut că acesta are calitate procesuală pasivă, instanța de apel s-a pronunțat pe un motiv străin de natura pricinii cu care a fost investită.

În ceea ce privește Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a susținut că nu poate avea calitate procesuală pasivă, deoarece nu are dreptul de dispoziție cu privire la restituirea imobilului, iar pe de altă parte, neavând personalitate juridică nu poate sta în cauză în nume propriu, ceea ce conduce la concluzia că nu are capacitate procesuală de exercițiu. Lipsa capacității de exercițiu nu îi dădea dreptul să exercite calea de atac a apelului. Cu toate acestea, în apel se reține pe de o parte că nu are capacitate de exercițiu, iar pe de altă parte i se admite calea de atac exercitată (apelul), fiind evident aspectul contradictoriu al considerentelor, ceea ce conduce la incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Întemeiată este și critica bazată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Instanța a reținut că numai Consiliul Local Voluntari putea să aibă calitate procesuală pasivă, deoarece era titularul dreptului de proprietate și al dreptului de dispoziție de a restitui imobilul, invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001. Rațiunea incidenței art. 21 din legea menționată reprezintă o aplicare greșită a legii și o încălcare a dispozițiilor art. 20 alin. (3), potrivit cărora „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București”.

Potrivit capitolului II, art. 20.5 din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, „în cazul în care unitatea obligată la restituire este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul, respectiv primarul general al municipiului București”. Rezultă că nu este necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul local, responsabilitatea legii aparținând în totalitate primarului. Cu toate acestea se recomandă ca deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local în vederea asigurării transparenței actului decizional. În speță este indiscutabil că Primarul comunei Voluntari avea calitate procesuală pasivă și nu Consiliul local Voluntari, instanța încălcând astfel dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care stabilesc calitatea primarului de a sta în proces, făcând și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 din aceeași lege.

Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul local Voluntari a fost numită prin dispoziția primarului, astfel că, fiind constituită în temeiul legii, pentru soluționarea notificărilor, are o natură jurisdicțională și trebuie să stea în proces în nume propriu. De asemenea, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de probă hotărâtor pentru dezlegarea pricinii (art. 304 pct. 10 C. proc. civ.). În apărare, intimații din apel au invocat în apărare excepția inadmisibilității apelului de către Primăria comunei Voluntari, susținându-se că nu a fost parte în proces și că art. 294 C. proc. civ. interzice schimbarea părților în calea de atac, cât și excepția lipsei calității de reprezentat a primarului comunei Voluntari pentru Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, excepție cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.

Este adevărat că Primăria Voluntari nu a fost parte la instanța de fond, calitate procesuală pasivă având numai Primarul localității Voluntari și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a acestei localități. Chiar Primăria arată expres că nu este persoană juridică și nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, iar pe cale de consecință nu putea declara recurs. În altă ordine de idei, se reține că nu a fost depus nici un mandat prin care Primăria sau Primarul să formuleze apel în numele Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. Față de toate aceste considerente, criticile recurentului contestator fiind întemeiate, urmează a fi admis recursul, să fie casată decizia recurată, iar ca urmare a respingerii apelului declarat de intimații Primarul comunei Voluntari și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 a comunei Voluntari să fie menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatorul R.N. împotriva deciziei civile nr. 1572/A din 30 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Casează decizia atacată și respinge apelul declarat de intimații Primarul Comunei Voluntari și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a Comunei Voluntari împotriva sentinței civile nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o păstrează. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.