ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8430/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 387 din 1

aprilie 2004 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea

formulată de contestatorul R.N. în contradictoriu cu intimații Primarul Comunei

Voluntari și Consiliul Local al Comunei Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii

nr. 10/2001.

A dispus modificarea dispoziției nr.

408 din 14 iulie 2003 emisă de Primăria Voluntari în sensul că a dispus

restituirea suprafeței de 60.000 mp teren situată în comuna Voluntari, județul

Ilfov, petenților R.I., R.N., R.E. și M.T.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut în esență că petentului prin dispoziția nr. 408 din 14 iulie

2003 emisă de Primăria Voluntari i s-a reconstituit dreptul de proprietate

asupra terenului în suprafață de 45.100 mp, teren situat în comuna Voluntari, județul

Ilfov.

S-a mai reținut că în cauză s-a

făcut dovada cu decizia civilă nr. 25/1994 pronunțată de Tribunalul București,

definitivă și irevocabilă, că numiților R.G. și R.N. li s-a restituit dreptul

de proprietate pentru suprafața de 6 ha.

În acest sens a fost depusă schița

de plan, vizată la 11 octombrie 2000 la Primăria Comunei Voluntari, prin care

s-au identificat construcțiile și terenul.

În baza art. 1, art. 9 și art. 24

din Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis cererea având în vedere că prin

dispoziția nr. 408/2003 petenților R.E., M.T. și R.I. (moștenitorii lui R.G. conform

certificatului de moștenitor nr. 51/1997), precum și lui R.N. li s-a

resconstituit dreptul de proprietate pentru 45.100 mp

Prin apelul declarat de intimați s-a

criticat hotărârea pentru nelegalitate, susținându-se că instanța de fond nu

era competentă să judece pricina, competența revenind Tribunalului București,

secția de conflicte și litigii de muncă, atâta timp cât dispoziția nr. 408/2003

este un act administrativ emis de primar în temeiul art. 71 din Legea nr.

215/2001, că pârâții nu au calitate procesuală pasivă în cauză, parte trebuind

să fie Consiliul Local al comunei Voluntari și că Primăria comunei Voluntari și

Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt titularii dreptului solicitat.

Prin decizia civilă nr. 1572/A din 30

iunie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul

declarat de intimații Primarul Comunei Voluntari și Consiliul Local al Comunei

Voluntari, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 împotriva sentinței civile

nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în

contradictoriu cu intimatul-contestator R.N.

A fost schimbată în tot sentința

apelată, în sensul că s-a respins contestația ca fiind formulată împotriva unor

persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a reținut că instanța de fond a

fost investită cu o contestație împotriva deciziei prin care Primăria Voluntari

a soluționat notificarea contestatorului R.N. prin care acesta a solicitat

restituirea în natură a imobilului în litigiu (respectiv a suprafeței de 14.900

mp până la concurența suprafeței de 60.000 mp).

Avându-se în vedere că temeiul de

drept al contestației se regăsește în art. 24 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că

soluționarea contestațiilor este de competența secțiilor civile ale

tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității

teritoriale, s-a conchis că excepția lipsei competenței materiale invocată este

nefondată.

S-a apreciat ca întemeiată excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul Comunei Voluntari și

Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Consiliul Local al Comunei

Voluntari.

În acest sens, s-a avut în vedere că

unitatea deținătoare a imobilului este Consiliul Local al Comunei Voluntari

care are calitate procesuală pasivă întrucât în patrimoniul acestuia se află

imobilul ce formează obiectul litigiului.

În acest sens au fost invocate

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 ce prevăd că persoana îndreptățită

va notifica persoana juridică deținătoare singura cu drept de dispoziție a

patrimoniului său. S-a mai arătat că dreptul de dispoziție se exercită de către

persoana juridică deținătoare, respectiv Consiliul Local al Comunei Voluntari

prin reprezentantul său legal care este primarul comunei Voluntari dar care nu

poate sta în proces în nume propriu, atâta timp cât nu deține imobilul în

litigiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs contestatorul R.N. solicitând admiterea lui, modificarea deciziei

recurate, în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a

hotărârii instanței de fond.

Invocându-se motivele de recurs

prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ. criticile vizează următoarele

aspecte:

O primă critică se referă la faptul

că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că unele sunt

contradictorii ori chiar străine pricinii. Astfel, deși la fond și în apel nu

s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primarului comunei Voluntari și

a Consiliului Local Voluntari, susținându-se chiar calitatea procesuală pasivă

a primarului, s-a reținut că numai Consiliul Local Voluntari ar avea această

calitate. În ceea ce privește Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, deși se

susține că nu are capacitate procesuală de exercițiu, a fost admis apelul pe

care l-a exercitat.

În al doilea rând, se învederează că

instanța de apel a încălcat art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și a

aplicat greșit art. 21 din aceeași lege.

Se mai arată că instanța nu s-a pronunțat

asupra unui mijloc de apărare hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv

asupra a două concepții invocate, inadmisibilitatea declarării apelului de

către Primăria Voluntari, care nu a fost parte la soluționarea litigiului pe

fond (art. 294 C. proc. civ. interzice schimbarea părților în faza apelului) și

lipsa calității de reprezentant al Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a

primarului comunei Voluntari.

Recursul este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în continuare.

Trebuie reținut că în apel nu a fost

invocată lipsa calității procesuale a Primăriei comunei Voluntari și a Comisiei

de aplicare a Legii nr. 10/2001. Curtea de Apel susține în motivarea hotărârii

că Primarul nu are calitate procesuală pasivă și că această calitate ar fi putut

să o aibă numai Consiliul Local Voluntari.

În aceste condiții, având în vedere

că apelanții nu au contestat calitatea pasivă a Primarului comunei Voluntari,

ci dimpotrivă, au susținut că acesta are calitate procesuală pasivă, instanța

de apel s-a pronunțat pe un motiv străin de natura pricinii cu care a fost

investită.

În ceea ce privește Comisia de

aplicare a Legii nr. 10/2001 s-a susținut că nu poate avea calitate procesuală

pasivă, deoarece nu are dreptul de dispoziție cu privire la restituirea imobilului,

iar pe de altă parte, neavând personalitate juridică nu poate sta în cauză în

nume propriu, ceea ce conduce la concluzia că nu are capacitate procesuală de

exercițiu. Lipsa capacității de exercițiu nu îi dădea dreptul să exercite calea

de atac a apelului.

Cu toate acestea, în apel se reține

pe de o parte că nu are capacitate de exercițiu, iar pe de altă parte i se

admite calea de atac exercitată (apelul), fiind evident aspectul contradictoriu

al considerentelor, ceea ce conduce la incidența motivului prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Întemeiată este și critica bazată pe

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind

dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Instanța a reținut că numai

Consiliul Local Voluntari putea să aibă calitate procesuală pasivă, deoarece

era titularul dreptului de proprietate și al dreptului de dispoziție de a

restitui imobilul, invocând dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Rațiunea incidenței art. 21 din

legea menționată reprezintă o aplicare greșită a legii și o încălcare a

dispozițiilor art. 20 alin. (3), potrivit cărora „în cazul primăriilor,

restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face

prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al

municipiului București”.

Potrivit capitolului II, art. 20.5

din H.G. nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare

unitară a Legii nr. 10/2001, „în cazul în care unitatea obligată la restituire

este primăria, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul,

respectiv primarul general al municipiului București”. Rezultă că nu este

necesară o aprobare prealabilă sau ulterioară a restituirii de către consiliul

local, responsabilitatea legii aparținând în totalitate primarului.

Cu toate acestea se recomandă ca

deciziile de restituire să fie prezentate spre informare consiliului local în

vederea asigurării transparenței actului decizional.

În speță este indiscutabil că

Primarul comunei Voluntari avea calitate procesuală pasivă și nu Consiliul

local Voluntari, instanța încălcând astfel dispozițiile art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, care stabilesc calitatea primarului de a sta în proces, făcând

și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 21 din aceeași lege.

Comisia de aplicare a Legii nr.

10/2001 de pe lângă Consiliul local Voluntari a fost numită prin dispoziția

primarului, astfel că, fiind constituită în temeiul legii, pentru soluționarea

notificărilor, are o natură jurisdicțională și trebuie să stea în proces în nume

propriu.

De asemenea, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de probă hotărâtor pentru dezlegarea pricinii

(art. 304 pct. 10 C. proc. civ.).

În apărare, intimații din apel au

invocat în apărare excepția inadmisibilității apelului de către Primăria

comunei Voluntari, susținându-se că nu a fost parte în proces și că art. 294 C.

proc. civ. interzice schimbarea părților în calea de atac, cât și excepția

lipsei calității de reprezentat a primarului comunei Voluntari pentru Comisia

de aplicare a Legii nr. 10/2001, excepție cu privire la care instanța nu s-a

pronunțat.

Este adevărat că Primăria Voluntari

nu a fost parte la instanța de fond, calitate procesuală pasivă având numai

Primarul localității Voluntari și Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a

acestei localități. Chiar Primăria arată expres că nu este persoană juridică și

nu poate sta în proces în calitate de pârâtă, iar pe cale de consecință nu

putea declara recurs.

În altă ordine de idei, se reține că

nu a fost depus nici un mandat prin care Primăria sau Primarul să formuleze

apel în numele Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Față de toate aceste considerente,

criticile recurentului contestator fiind întemeiate, urmează a fi admis

recursul, să fie casată decizia recurată, iar ca urmare a respingerii apelului

declarat de intimații Primarul comunei Voluntari și Comisia de aplicare a Legii

nr. 10/2001 a comunei Voluntari să fie menținută ca legală și temeinică

sentința civilă nr. 387 din 21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a

III-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorul R.N. împotriva deciziei civile nr. 1572/A din 30 iunie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Casează decizia atacată și respinge

apelul declarat de intimații Primarul Comunei Voluntari și Comisia de Aplicare

a Legii nr. 10/2001 a Comunei Voluntari împotriva sentinței civile nr. 387 din

21 aprilie 2004 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe care o

păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.