ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2007

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă,

sub nr. 1164/2004, contestatorii S.M. și S.L.C.

au

solicitat, în contradictoriu cu intimata R.N.P.R.

- I.C.A.S.

, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea

intimatei să lase

contestatorilor în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 3.250

mp, aferent construcțiilor pe care le dețin în comuna

Voluntari, și suprafața de 4.675 ha situat la

aceeași adresă.

Tribunalul București, secția a

III a civilă,

prin sentința nr. 468 din 3 mai 2005,

a

admis contestația și

a dispus restituirea

către

contestatori a terenului în

suprafață de 5.000 mp situat în comuna

Voluntari,

județ Ilfov, astfel cum acesta este ide

ntificat

prin anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul C.A

.

Prin sentința civilă nr. 781 din 7

iulie 2005, Tribunalul București, secția a III a civilă,

a

admis cererea de îndreptare formulată de contestatorii S.M.

și S.L.C. și

a dispus c

ompletarea

dispozitivului sentinței civile nr. 468 din 3 mai 2005 pronunțată în d

osarul nr. 1164/2004 al Tribunalului București, secția a III a civilă,

în s

ensul că suprafața de teren restituită contestatorilor

este de 50.000 mp și s

e identifică potrivit criteriului

stabilit prin sentința menționată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut că s-a făcut dovada preluării imobilului de la

autoarea

contestatorilor, precum și a calității acestora de succesori în

drepturi ai fostului proprietar, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

Cu privire la incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991, instanța

de fond a apreciat

că este greșită această

susținere a intimatei față de faptul că actele

normative care guvernează materia fondului funciar reglementează

stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor care se găsesc în patrimoniul

cooperativelor agricole de producție

în

folosul membrilor cooperatori care au adus pământ în cooperativa

agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în

orice mod teren de către

aceasta,

precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, raportat la a

rt. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991

republicată.

S-a mai reținut că

sunt

aplicabile prevederile art. 2

lit. h) din Legea nr.

10/2001, terenurile fiind preluate în baza unor acte de

dispoziție

ale administrației de stat.

În ceea ce privește apartenența

terenurilor la amenajamentul silvic,

tribunalul a

constatat că susținerile în acest sens ale intimatei sunt lipsite de

suport probator.

În final

tribunalul

a reținut că este

contrar dispozițiilor art. 21-24 rap.

la art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 modul în

care

intimata a înțeles să se dezinvestească de soluționarea notificării

formulate de către contestatori, refuzând în acest mod acordarea oricăror

măsuri reparatorii pentru terenurile pe care le deține,

și care au fost preluate

de la autoarea contestatorilor, iar cu privire

la

litigiile

purtate anterior între părți, s-a

constatat că acestea au

avut un obiect diferit

de cel al

procedurii

inițiate de contestatori în condițiile Legii nr. 10/2001, astfel că

soluțiile pronunțate în acestea nu pot fi reținute drept impediment în

acordarea măsurilor reparatorii solicitate de către contestatori.

Curtea de Apel București, secția a VII a

civilă, prin decizia nr. 64/A din 6 februarie 2006 a respins ca nefondate

apelurile declarate de contestatorii S.M. și S.L.C. și de pârâta

R.N.P.R.-I.C.A.S. București

cu motivarea că terenul în litigiu a fost preluat în baza ordinului de

rechiziție, fiind expropriat de Direcția Silvică , ceea ce conduce la incidența

în cauză a dispozițiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, astfel cum în

mod corect a stabilit și instanța de fond.

În

contra acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta R.N.P.R.-I.C.A.S.

București, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica

vizând următoarele aspecte.

Instanța a ignorat toate înscrisurile depuse

de

R.N.P.R.

- I.C.A.S. prin care s-a

făcut dovada că reclamanților li s-a reconstituit în întregime dreptul de

proprietate pentru 5000 mp în natură și respectiv 9 ha în acțiuni la S.C.A.I.

MOGOȘOAIA SA, reținând în mod greșit că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

Legii nr. 18/1991.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat

în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte analizează recursul

prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., adică este

investită cu cercetarea nelegalității hotărârii atacate, în sensul de a

verifica aplicarea corectă a legii, neputând reevalua probele administrate în

cauză sau situația de fapt. Așadar, criticile legate de aspecte de temeinicie a

soluției, în sensul reinterpretării probelor, nu pot fi analizate în recurs.

Pe

de altă parte, motivat de faptul că terenul în litigiu a fost preluat în baza

Ordinului de rechiziție, fiind

expropriat de Direcția Silvică Judecătoria

Ilfov, sunt incidente

în cauză dispozițiilor

art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001,

care dispune ca in condițiile in

care restituirea nu este posibilă se vor stabili masuri reparatorii prin

echivalent.

Constatând pentru considerentele

arătate că

instanța

de apel a aplicat corect legea

, deci nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 304

pct. 9

C. proc.

civ.

și văzând

dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

se va respinge ca nefondat recursul

cu consecința menținerii ca legala

a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

R.N.P.R.-I.C.A.S. București împotriva deciziei nr. 64/A din 6 februarie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VII a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2007.