ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 529 din 09 aprilie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, acțiunea precizată a contestatorilor R.Ș.M.C. și SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei Voluntari, prin Primar, Consiliul Local al Orașului Voluntari și Primarul Orașului Voluntari, a anulat dispoziția nr. AA/2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari, a obligat pârâții să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură, reclamanților, terenul în suprafață de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov și terenul în suprafață de 2.436 m.p.

situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, astfel cum sunt identificate cu denumirea lot liber în schița anexă nr. 4 la completarea la raportul de expertiză topografică nr. BB/2007 întocmit de expert C.N., a obligat pârâții să emită dispoziție motivată prin care să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 79.453,83 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a respins cererea de intervenție accesorie, ca neîntemeiată. Instanța a reținut că, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul R.Ș.M.C.

și numitul R.M.I.Ș. au solicitat restituirea în natură a proprietății tatălui lor, R.C., situată în comuna Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, preluată în anul 1947 în baza Legii nr. 139/1940, prin rechiziție. Prin dispoziția nr. AA din 09 octombrie 2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari, s-a dispus respingerea notificării nr. CC/2001, cu motivarea că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Din conținutul actelor de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, autentificate de Tribunalul Ilfov, secția notariat, sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 și HH/1933, Tribunalul a reținut că autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren totale de 18 ha., situată pe moșia P., județul Ilfov, cu amplasamentele menționate în aceste acte de vânzare-cumpărare.

Potrivit procesului-verbal din 11 noiembrie 1947, întreaga fermă deținută de către autorul reclamanților, situată în comuna Băneasa, a fost rechiziționată și predată U.F.A.R. sector 1 G. Terenul a fost, ulterior, administrat de către Ministerul Apărării Naționale, însă prin H.G. nr. 994/2002 s-a dispus transmiterea unui imobil în suprafață totală de 49,52 ha., situat în comuna Voluntari, de la Ministerul Apărării Naționale către Primăria Comunei Voluntari, în vederea soluționării cererilor de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001. Potrivit certificatului de moștenitor din anul 1975 emis de Notariatul de Stat sector 4, de pe urma defunctului R.C. au rămas ca moștenitori reclamantul R.Ș.M.C., cu o cotă de ½, și numitul R.M.I.Ș., cu o cotă de ½. Potrivit certificatului de moștenitor din anul 2003, de pe urma defunctului R.M.I.Ș.

au rămas ca moștenitori foștii reclamanți R.A.C., R.M., R.R. care, la rândul lor, au vândut drepturile litigioase către SC I. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 03 aprilie 2007. În speța dedusă judecății, imobilul a fost rechiziționat, astfel încât confirmarea acestui fapt prin procesul-verbal de rechiziție, face dovada dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului solicitat, conform art. 23 din H.G. nr. 250/2007. Din conținutul raportului de expertiză tehnică topografică nr. BB/2007 efectuat de ing. C.N., precum și din completarea la acest raport de expertiză, a rezultat că terenul în suprafață de 9.8 ha., situat în comuna Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, ce face obiectul dispoziției contestate nr. AA/2006, se identifică la această adresă având laturile și vecinătățile menționate în anexele 1 și 2 la raport și că face parte din suprafața de 18 ha.

deținută de autorul reclamanților C.R. Expertul a mai concluzionat că pe teren sunt amplasate construcțiile reprezentate în anexa 3 și care sunt de regulă locuințe tip D+P+E+M, iar zonele care apar virane este posibil să facă obiectul unor acte de proprietate. Expertul a precizat în mod expres că atât la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză, terenul se afla în intravilanul localității Voluntari. Prin completarea la raportul de expertiză, expertul a concluzionat că pe terenul în litigiu există cu certitudine doar 2 loturi libere pe care nu sunt avizate documentații cadastrale în suprafață totală de 11.379 m.p. (8.943+2.436 m.p.).

În consecință, Tribunalul a apreciat că suprapunerea parțială a imobilului teren ce face obiectul notificării peste terenurile pe care sunt amplasate construcțiile reprezentate în anexa 3 și care sunt de regulă locuințe tip D+P+E+M, constituie impedimente la restituirea în natură a imobilului (terenul nefiind liber în sens juridic, iar persoanele care dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor și asupra construcțiilor nu au fost chemate în judecată și nu s-a formulat capăt de cerere cu privire la anularea acestor acte de proprietate), astfel încât, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (1) și art. 1 alin. (2), precum și art. 10 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat că pentru suprafața ocupată nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent.

Totodată, Tribunalul a apreciat că singurele terenuri care se pot restitui în natură sunt terenul în suprafața de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov și terenul în suprafață de 2.436 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, astfel cum sunt identificate cu denumirea lot liber în schița anexă nr. 4 la completarea la raportul de expertiză topografică nr. BB/2007, întocmit de expert C.N., având în vedere că pentru loturile 1, 2, 3, 4 și 5, menționate în aceeași completare la raportul de expertiză, expertul a concluzionat că sunt avizate documentații cadastrale pe aceste terenuri, deși nu sunt edificate construcții.

Având în vedere că prin raportul de expertiză, expertul a precizat în mod expres că atât la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză, terenul se afla în intravilanul localității Voluntari, Tribunalul a constatat că motivarea dispoziției contestate nr. AA/2006, în sensul că reclamanții nu ar fi îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât terenul este extravilan și face obiectul Legii nr. 18/1991, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a admis, în parte, acțiunea precizată și a anulat dispoziția nr. AA/2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari. Mai mult decât atât, potrivit art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidența acestui act normativ inclusiv imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite proprietarilor.

Prin decizia civilă nr. 412A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâții să emite dispoziție motivată prin care să restituie în natură, reclamanților, numai terenul de 8.943 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, iar pentru terenul în suprafață de 2.436 m.p., să emită dispoziție motivată prin care să propună, reclamanților, măsuri reparatorii prin echivalent, a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. S-a apreciat că s-a dovedit de către reclamanți, prin expertiza tehnică topografică întocmită în cauză, că terenul în litigiu s-a aflat în intravilanul localității Voluntari, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză.

Această probă nu a fost răsturnată de către pârâta-apelantă nici în fond și nici în apel. A constatat că din actele depuse la dosar rezultă faptul că parcela de 2.436 m.p nu mai poate fi restituită reclamanților, întrucât aceasta nu se mai află în proprietatea pârâților-apelanți, fiind parte din terenul de 5.000 m.p. reconstituit numitei S.R., prin titlul de proprietate din anul 1999. Ca atare, pentru această suprafață urmează ca pârâții să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent. Cu privire la suprafața de 8.943 m.p, Curtea a constatat că apelul nu este fondat. Pe de o parte, nu s-a dovedit de către apelanți că acest teren are categoria de folosință „baltă”. Având în vedere că prin expertiza întocmită la fond, acest teren nu se suprapune cu balta și având în vedere că apelanții, deși aveau sarcina probei, nu au dovedit contrariul, Curtea a menținut sentința pentru acest teren.

Mai mult, s-a reținut că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari, prin H.G. nr. 994/2002, în vederea atribuirii lui persoanelor îndreptățite la restituire în baza Legii nr. 10/2001. Acest fapt rezultă din cuprinsul H.G. nr. 994/2002 și din nota de fundamentare pentru această hotărâre de guvern. Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cerere de recurs la data de 02 august 2010, pârâții Primarul Orașului Voluntari și Consiliul Local Voluntari, prin care au criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte: În ceea ce privește suprafața de 8.943 m.p., pentru care instanța de apel a dispus restituirea în natură, s-a susținut în continuare că aceasta are categoria de folosință „baltă", așa cum rezultă din registrul cadastral 1990, parcela LL, precum și din H.G.

nr. 994/2002 care atestă că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv ale art. 2 lit. c) din Legea nr. 18/1991, în raport de care s-a concluzionat că terenul în suprafață de 8.493 m.p. nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, motiv pentru care nu se poate dispune restituirea în natură a acestui teren în temeiul Legii nr. 10/2001. Recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează: În fapt, instanțele fondului au reținut o situație necontestată, anume că, din conținutul actelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 și HH/1933, autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren totale de 18 ha., situată pe moșia P., județul Ilfov, cu amplasamentele menționate în aceste acte de vânzare-cumpărare.

S-a lămurit totodată situația juridică a imobilului în litigiu (dintr-o anumită perspectivă), imobilul în litigiu a fost rechiziționat, confirmarea fiind dată chiar de procesul-verbal de rechiziție, care, în aprecierea instanțelor fondului, face dovada dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului solicitat, conform art. 23 din H.G. nr. 250/2007. În drept, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 18/1991, sunt supuse prevederilor acestei legi și terenurile aflate permanent sub ape, și anume: albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor la nivelurile maxime de retenție, fundul apelor maritime interioare și al mării teritoriale.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale care constituie, de principiu, fundamentul acțiunilor de restabilire a situațiilor anterioare pentru foștii proprietari (sau moștenitorii acestora) în modalitățile prescrise de legea specială - restituirea în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii prin echivalent - rezultă că obligația instanțelor fondului este aceea de a clarifica toate aspectele de fapt și de drept ale imobilului în litigiu care face posibilă incidența deplină a legii de reparație civilă. Stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret, în accepțiunea conturată în mod constant de doctrina și jurisprudența națională, dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a dovezilor administrate în cauză.

Așadar, obligația instanței de recurs este aceea de a verifica și de a se asigura ca hotărârea judecătorească cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", în considerarea faptului că trebuie realizată situația-premisă pentru o judecată concretă și efectivă în recurs - împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.

Instanțele fondului, cu privire la suprafața de 8.943 m.p., au reținut că s-a dovedit prin expertiza tehnică topografică că terenul în litigiu s-a aflat în intravilanul localității Voluntari, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză, fără însă a răspunde, printr-o argumentație juridică adecvată, apărărilor părții adverse care susțineau cu consecvență ideea că această suprafață de teren are categoria de folosință „baltă" (în acest sens, fiind invocat registrul cadastral 1990, parcela LL, precum și H.G. nr. 994/2002, care atestă că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari), împrejurare care ar putea însemna incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu toate consecințele inerente situației patrimoniale a reclamanților.

S-a impus așadar soluția de casare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se clarifica, printr-o probațiune adecvată, înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate, care să lămurească chestiunea identificării exacte a imobilului în litigiu, conjugată cu o motivație elocventă, situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu, în raport de care s-ar putea configura, cu aspect preliminar, incidența legii speciale, respectiv, în mod subsecvent, conținutul concret al măsurilor reparatorii prescrise de legea specială. Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 314 C. proc. civ., coroborat cu 304 pct. 9 C. proc.

civ., va admite recursul pârâților, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primarul Orașului Voluntari și Consiliul Local Voluntari împotriva deciziei nr. 412A din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2011.