ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3677/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 529 din 09 aprilie 2009,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, acțiunea precizată

a contestatorilor R.Ș.M.C. și SC I. SRL, în contradictoriu cu pârâții Primăria Comunei

Voluntari, prin Primar, Consiliul Local al Orașului Voluntari și Primarul Orașului

Voluntari, a anulat dispoziția nr. AA/2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari,

a obligat pârâții să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură,

reclamanților, terenul în suprafață de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P.,

județul Ilfov și terenul în suprafață de 2.436 m.p. situat în Voluntari, strada

D.P., județul Ilfov, astfel cum sunt identificate cu denumirea lot liber în schița

anexă nr. 4 la completarea la raportul de expertiză topografică nr. BB/2007 întocmit

de expert C.N., a obligat pârâții să emită dispoziție motivată prin care să propună

reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de

79.453,83 m.p. situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, constând în despăgubiri

acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, a respins cererea de

intervenție accesorie, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că,

prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul R.Ș.M.C. și

numitul R.M.I.Ș. au solicitat restituirea în natură a proprietății tatălui lor,

R.C., situată în comuna Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, preluată în anul

1947 în baza Legii nr. 139/1940, prin rechiziție.

Prin dispoziția nr. AA

din 09 octombrie 2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari, s-a dispus respingerea

notificării nr. CC/2001, cu motivarea că nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001

terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la

data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de Legea

nr. 18/1991.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor

și nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi,

iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent.

Din conținutul actelor

de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei, autentificate de Tribunalul Ilfov,

secția notariat, sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 și HH/1933,

Tribunalul a reținut că autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate

asupra unei suprafețe de teren totale de 18 ha., situată pe moșia P., județul Ilfov,

cu amplasamentele menționate în aceste acte de vânzare-cumpărare.

Potrivit procesului-verbal

din 11 noiembrie 1947, întreaga fermă deținută de către autorul reclamanților, situată

în comuna Băneasa, a fost rechiziționată și predată U.F.A.R. sector 1 G.

Terenul a fost, ulterior,

administrat de către Ministerul Apărării Naționale, însă prin H.G. nr. 994/2002

s-a dispus transmiterea unui imobil în suprafață totală de 49,52 ha., situat în

comuna Voluntari, de la Ministerul Apărării Naționale către Primăria Comunei Voluntari,

în vederea soluționării cererilor de restituire formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit certificatului

de moștenitor din anul 1975 emis de Notariatul de Stat sector 4, de pe urma defunctului

R.C. au rămas ca moștenitori reclamantul R.Ș.M.C., cu o cotă de ½, și numitul

R.M.I.Ș., cu o cotă de ½.

Potrivit certificatului

de moștenitor din anul 2003, de pe urma defunctului R.M.I.Ș. au rămas ca moștenitori

foștii reclamanți R.A.C., R.M., R.R. care, la rândul lor, au vândut drepturile litigioase

către SC I. SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase

din 03 aprilie 2007.

În speța dedusă judecății,

imobilul a fost rechiziționat, astfel încât confirmarea acestui fapt prin procesul-verbal

de rechiziție, face dovada dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului

solicitat, conform art. 23 din H.G. nr. 250/2007.

Din conținutul raportului

de expertiză tehnică topografică nr. BB/2007 efectuat de ing. C.N., precum și din

completarea la acest raport de expertiză, a rezultat că terenul în suprafață de

9.8 ha., situat în comuna Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, ce face obiectul

dispoziției contestate nr. AA/2006, se identifică la această adresă având laturile

și vecinătățile menționate în anexele 1 și 2 la raport și că face parte din suprafața

de 18 ha. deținută de autorul reclamanților C.R.

Expertul a mai concluzionat

că pe teren sunt amplasate construcțiile reprezentate în anexa 3 și care sunt de

regulă locuințe tip D+P+E+M, iar zonele care apar virane este posibil să facă obiectul

unor acte de proprietate.

Expertul a precizat în

mod expres că atât la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării

raportului de expertiză, terenul se afla în intravilanul localității Voluntari.

Prin completarea la raportul

de expertiză, expertul a concluzionat că pe terenul în litigiu există cu certitudine

doar 2 loturi libere pe care nu sunt avizate documentații cadastrale în suprafață

totală de 11.379 m.p. (8.943+2.436 m.p.).

În consecință, Tribunalul

a apreciat că suprapunerea parțială a imobilului teren ce face obiectul notificării

peste terenurile pe care sunt amplasate construcțiile reprezentate în anexa 3 și

care sunt de regulă locuințe tip D+P+E+M, constituie impedimente la restituirea

în natură a imobilului (terenul nefiind liber în sens juridic, iar persoanele care

dețin dreptul de proprietate asupra terenurilor și asupra construcțiilor nu au fost

chemate în judecată și nu s-a formulat capăt de cerere cu privire la anularea acestor

acte de proprietate), astfel încât, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (1)

și art. 1 alin. (2), precum și art. 10 din Legea nr. 10/2001, Tribunalul a apreciat

că pentru suprafața ocupată nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent.

Totodată, Tribunalul a

apreciat că singurele terenuri care se pot restitui în natură sunt terenul în suprafața

de 8.943 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov și terenul în suprafață

de 2.436 m.p., situat în Voluntari, strada D.P., județul Ilfov, astfel cum sunt

identificate cu denumirea lot liber în schița anexă nr. 4 la completarea la raportul

de expertiză topografică nr. BB/2007, întocmit de expert C.N., având în vedere că

pentru loturile 1, 2, 3, 4 și 5, menționate în aceeași completare la raportul de

expertiză, expertul a concluzionat că sunt avizate documentații cadastrale pe aceste

terenuri, deși nu sunt edificate construcții.

Având în vedere că prin

raportul de expertiză, expertul a precizat în mod expres că atât la intrarea în

vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză,

terenul se afla în intravilanul localității Voluntari, Tribunalul a constatat că

motivarea dispoziției contestate nr. AA/2006, în sensul că reclamanții nu ar fi

îndreptățiți la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât terenul

este extravilan și face obiectul Legii nr. 18/1991, este nelegală și netemeinică,

motiv pentru care a admis, în parte, acțiunea precizată și a anulat dispoziția

nr. AA/2006 emisă de Primăria Orașului Voluntari.

Mai mult decât atât, potrivit

art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, intră sub incidența acestui act normativ inclusiv

imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care

nu au fost restituite proprietarilor.

Prin decizia civilă

nr. 412A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în

sensul că a obligat pârâții să emite dispoziție motivată prin care să restituie

în natură, reclamanților, numai terenul de 8.943 m.p. situat în Voluntari, strada

D.P., județul Ilfov, iar pentru terenul în suprafață de 2.436 m.p., să emită dispoziție

motivată prin care să propună, reclamanților, măsuri reparatorii prin echivalent,

a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

S-a apreciat că s-a dovedit

de către reclamanți, prin expertiza tehnică topografică întocmită în cauză, că terenul

în litigiu s-a aflat în intravilanul localității Voluntari, atât la data intrării

în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării raportului de expertiză.

Această probă nu a fost răsturnată de către pârâta-apelantă nici în fond și nici

în apel.

A constatat că din actele

depuse la dosar rezultă faptul că parcela de 2.436 m.p nu mai poate fi restituită

reclamanților, întrucât aceasta nu se mai află în proprietatea pârâților-apelanți,

fiind parte din terenul de 5.000 m.p. reconstituit numitei S.R., prin titlul de

proprietate din anul 1999. Ca atare, pentru această suprafață urmează ca pârâții

să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent.

Cu privire la suprafața

de 8.943 m.p, Curtea a constatat că apelul nu este fondat. Pe de o parte, nu s-a

dovedit de către apelanți că acest teren are categoria de folosință „baltă”. Având

în vedere că prin expertiza întocmită la fond, acest teren nu se suprapune cu balta

și având în vedere că apelanții, deși aveau sarcina probei, nu au dovedit contrariul,

Curtea a menținut sentința pentru acest teren.

Mai mult, s-a reținut

că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari, prin H.G.

nr. 994/2002, în vederea atribuirii lui persoanelor îndreptățite la restituire în

baza Legii nr. 10/2001. Acest fapt rezultă din cuprinsul H.G. nr. 994/2002 și din

nota de fundamentare pentru această hotărâre de guvern.

Împotriva deciziei instanței

de apel au formulat cerere de recurs la data de 02 august 2010, pârâții Primarul

Orașului Voluntari și Consiliul Local Voluntari, prin care au criticat-o pentru

nelegalitate, sub următoarele aspecte:

În ceea ce privește suprafața

de 8.943 m.p., pentru care instanța de apel a dispus restituirea în natură, s-a

susținut în continuare că aceasta are categoria de folosință „baltă", așa cum

rezultă din registrul cadastral 1990, parcela LL, precum și din H.G. nr. 994/2002

care atestă că acest teren a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, respectiv ale art. 2 lit.

c) din Legea nr. 18/1991, în raport de care s-a concluzionat că terenul în suprafață

de 8.493 m.p. nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, motiv pentru care nu se

poate dispune restituirea în natură a acestui teren în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat

pentru considerentele ce urmează:

În fapt, instanțele fondului

au reținut o situație necontestată, anume că, din conținutul actelor de vânzare-cumpărare

autentificate sub nr. XX/1932, ZZ/1932, YY/1932, RR/1933, GG/1933 și HH/1933, autorul

reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren totale

de 18 ha., situată pe moșia P., județul Ilfov, cu amplasamentele menționate în aceste

acte de vânzare-cumpărare.

S-a lămurit totodată situația

juridică a imobilului în litigiu (dintr-o anumită perspectivă), imobilul în litigiu

a fost rechiziționat, confirmarea fiind dată chiar de procesul-verbal de rechiziție,

care, în aprecierea instanțelor fondului, face dovada dreptului de proprietate al

reclamanților asupra imobilului solicitat, conform art. 23 din H.G. nr. 250/2007.

În drept, potrivit

art. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor

și nerestituite se restituie, de regulă, în natură, în condițiile prezentei legi,

iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent.

Potrivit dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată nu intră sub incidența prezentei

legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive

sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat

prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și

completările ulterioare.

Conform art. 2 lit.

c) din Legea nr. 18/1991, sunt supuse prevederilor acestei legi și terenurile aflate

permanent sub ape, și anume: albiile minore ale cursurilor de apa, cuvetele lacurilor

la nivelurile maxime de retenție, fundul apelor maritime interioare și al mării

teritoriale.

Din interpretarea coroborată

a acestor dispoziții legale care constituie, de principiu, fundamentul acțiunilor

de restabilire a situațiilor anterioare pentru foștii proprietari (sau moștenitorii

acestora) în modalitățile prescrise de legea specială - restituirea în natură, iar

în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii

prin echivalent - rezultă că obligația instanțelor fondului este aceea de a clarifica

toate aspectele de fapt și de drept ale imobilului în litigiu care face posibilă

incidența deplină a legii de reparație civilă.

Stabilirea situației de

fapt este atributul suveran al instanțelor fondului, ceea ce înseamnă, în concret,

în accepțiunea conturată în mod constant de doctrina și jurisprudența națională,

dreptul acestor instanțe de a constata faptele și de a aprecia forța probantă a

dovezilor administrate în cauză.

Așadar, obligația instanței

de recurs este aceea de a verifica și de a se asigura ca hotărârea judecătorească

cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum

și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", în considerarea faptului

că trebuie realizată situația-premisă pentru o judecată concretă și efectivă în

recurs - împrejurările de fapt să fi fost pe deplin stabilite.

Instanțele fondului, cu

privire la suprafața de 8.943 m.p., au reținut că s-a dovedit prin expertiza tehnică

topografică că terenul în litigiu s-a aflat în intravilanul localității Voluntari,

atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și la data efectuării

raportului de expertiză, fără însă a răspunde, printr-o argumentație juridică adecvată,

apărărilor părții adverse care susțineau cu consecvență ideea că această suprafață

de teren are categoria de folosință „baltă" (în acest sens, fiind invocat registrul

cadastral 1990, parcela LL, precum și H.G. nr. 994/2002, care atestă că acest teren

a intrat în proprietatea publică a comunei Voluntari), împrejurare care ar putea

însemna incidența dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată,

cu toate consecințele inerente situației patrimoniale a reclamanților.

S-a impus așadar soluția

de casare, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se clarifica, printr-o

probațiune adecvată, înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate, care să lămurească

chestiunea identificării exacte a imobilului în litigiu, conjugată cu o motivație

elocventă, situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu, în raport de care

s-ar putea configura, cu aspect preliminar, incidența legii speciale, respectiv,

în mod subsecvent, conținutul concret al măsurilor reparatorii prescrise de legea

specială.

Pentru toate aceste considerente

de fapt și de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 314 C. proc. civ., coroborat cu 304 pct. 9

C. proc. civ., va admite recursul pârâților, va casa decizia atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâții Primarul Orașului Voluntari și Consiliul Local Voluntari împotriva deciziei

nr. 412A din 30 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează.

Trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2011.