ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2429/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1366 din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P.A.

în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General – Comisia

de aplicare a Legii nr. 10/2001 și în consecință a obligat pârâtul să emită dispoziție

motivată prin care să propună reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul în suprafață de 250 m.p., situat în București, strada M., constând în despăgubiri

acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv prin scăderea valorii

actualizate a despăgubirilor primite pentru teren, în cuantum de 9.081 RON, din

valoarea corespunzătoare a părții din imobilul expropriat, care nu se poate restitui

în natură, în condițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma

de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut în esență

următoarele:

Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001,

înregistrată sub nr. XX/2001, reclamantul P.A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent, pentru imobilul – teren situat în București, strada M., în suprafață

de 284,5 m.p.

A mai reținut că, prin sentința civilă nr. 1333/1946 pronunțată

de Tribunalul Ilfov, secția a III-a civilă, procesul-verbal de expertiză nr. ZZ/1946

și a jurnalului nr. YY/1947 rezultă că imobilul – teren în suprafață de 937,05 m.p.,

deținut de defunctul V.P.  a fost partajat, autorului reclamantului revenindu-i

lotul în suprafață de 284,85 m.p.

Conform adresei nr. AA/203 emisă de SC F. SA, imobilul

în litigiu a fost expropriat în baza decretului din 22 noiembrie 1985, fostului

proprietar fiindu-i acordate despăgubiri în valoare de 9.081 RON.

În urma decesului numitului P.P. a rămas ca unic moștenitor

reclamantul, în calitate de fiu, conform certificatului de moștenitor din 7 decembrie

1994 emis de Notariatul de Stat sector 2.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul

P.A. criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât măsurile reparatorii trebuiau

acordate în echivalent bănesc în cuantumul ce va fi stabilit, prin raportul de expertiză

potrivit standardelor de evaluare și în raport cu practica Curții Europene a

Drepturilor Omului, cu referire expresă la cauza Faimblat împotriva României.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 323A din 19 mai 2010 a respins ca

nefondat apelul reclamantului P.A., reținând în considerente că, instanța de fond,

nu are competența să stabilească cuantumul despăgubirilor fiind incidente dispozițiile

Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamantul P.A. a

declarat recurs invocând cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în dezvoltarea căruia a reiterat aceleași critici ca și în apel, respectiv, competența

instanțelor de judecată de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent

bănesc; practica Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire expresă la cauzele

Faimblat împotriva României, R.I. împotriva României și Matache contra României;

nefuncționabilitatea Fondului Proprietatea.

Față de cele expuse, recurentul–reclamant a solicitat casarea

deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea completării probatoriului

în sensul administrării și probei cu expertiză tehnică evaluatorie.

Analizând hotărârea atacată, în limita criticii formulate

prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza de

față va fi respins pentru considerentele ce succed:

Urmare a modificărilor și completărilor aduse Legii nr.

10/2001 prin Legea nr. 247/2005, modalitatea de acordare și stabilire a cuantumului

măsurilor reparatorii revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor.

Decizia emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor este supusă cenzurii instanței de judecată, secția contencios administrativ.

Este adevărat că, în mai multe cauze împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, Fondul Proprietatea este nefuncționabil,

dar procedura în fața fondului este una execuțională, care are loc după ce Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor emite o decizie.

În respectarea dispozițiilor art. 6 și art. 1 din Protocolul

nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Statul Român are obligația

să emită un mecanism apt să asigure în mod eficient și la timp executarea hotărârilor

judecătorești prin care se stabilesc drepturi civile pentru persoanele fizice îndreptățite

la aceste despăgubiri.

În speță, instanțele au făcut o corectă aplicare a Legii

nr. 247/2005, întrucât prima instanță a obligat pârâtul să emită decizie prin care

să constate că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

terenul în suprafață de 250 m.p., în condițiile legii speciale.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.A. împotriva

deciziei civile nr. 323 A din 19 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2011.