ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița reclamanta N.V.C. a chemat în judecată Primăria Țăndărei solicitând anularea dispoziției nr. 624 din 10 aprilie 2002, obligarea pârâtei la restituirea suprafeței de 1480 mp teren liber de construcții, situat în Țăndărei și la plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate de pe terenul proprietatea autoarei sale. In motivarea cererii s-a arătat că autoarea reclamantei, D.M., în prezent decedată, a fost proprietara unui imobil compus din casă de locuit și 2500 mp teren aferent situat la adresa de mai sus. Prin Decretul nr. 81/1985 s-a dispus exproprierea imobilului, construcția fiind demolată cu plata de despăgubiri.

Pentru suprafața de 907,50 mp, de asemenea, au fost încasate despăgubiri de către fostul proprietar, restul suprafeței de teren fiind preluată fără titlu. S-a mai precizat că în baza Legii 18/1991 reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1020 mp în intravilanul orașului Țăndărei. Reclamanta a menționat că prin notificarea făcută în baza Legii 10/2001 a solicitat despăgubiri pentru construcțiile demolate și restituirea în natură a diferenței de teren, însă prin dispoziția emisă s-a respins cererea. Prin sentința civilă nr. 953 din 23 septembrie 2002 Tribunalul Ialomița a respins cererea reținând că în baza Decretului nr. 81/1995 a fost expropriat imobilul, care a aparținut tatălui reclamantei și care la data exproprierii se afla în folosința soției acestuia, compus din teren în suprafață de 907,50 mp și construcții, situat în Țăndărei.

In prezent imobilul nu este liber, fiind afectat de detalii de sistematizare. Având în vedere că la data exproprierii s-au acordat despăgubiri, reclamanta nu este îndreptățită la restituirea în natură sau la reparații prin echivalent conform Legii nr. 10/2001. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta arătând că în ultima înregistrare a Registrului agricol figura autorul său, D.N., cu suprafața de 2500 mp teren intravilan. Cu toate acestea, în fișa imobilului efectuată la data exproprierii este menționată suprafața de 1709,80 mp, deși suprafața expropriată este de 907,50 mp. Construcția existentă pe teren a fost demolată, iar materialele valorificate la o valoare infimă. Față de aceste argumente și de dispozițiile art. 6, art. 3, art. 1, art. 2, art. 10 și art. 11 din Legea 10/2001 este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 517 din 24 noiembrie 2003 a respins apelul ca nefondat reținând, în esență, că reclamanta apelantă nu a depus suficiente dovezi referitoare la dreptul de proprietate al autorilor său asupra bunului expropriat și nici că ar fi unica moștenitoare a acestora, deși i-a fost i-a fost încuviințată proba cu acte și în apel. Din înscrisurile depuse la dosar și din expertiza efectuată în cauză nu rezultă cu exactitate suprafața de teren care a aparținut autorilor reclamantei apelante.

Din probatoriul administrat a mai rezultat și faptul ca apelantei i s-a reconstituit în baza Legii 18/1991 dreptul de proprietate pentru 1020 mp teren intravilan conform titlului de proprietate nr. 005554/02517 din 6 septembrie 1996. Mai este de subliniat că nu a fost depus nici decretul de expropriere pentru a se vedea efectiv ce s-a expropriat, iar pe de altă parte, din celelalte acte depuse în cauză a rezultat că exproprierea s-a făcut pe numele D.P., ultima soție a tatălui reclamantei, cea care a și beneficiat de despăgubirile acordate pentru terenul trecut în proprietatea statului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta, întemeiat în baza art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: - dat fiind că ultimele înregistrări din Registrul agricol datează din anul 1983 și se referă la suprafața de 2500 mp, în opinia sa, aceasta este suprafața preluată de stat la momentul exproprierii, chiar dacă în decret se menționează 907,50 mp, iar în fișa imobilului întocmită cu acea ocazie se vorbește despre 1709,80 mp - din raportul de expertiză rezultă că terenul nu este ocupat de construcții, deci poate fi restituit în natură. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Faptul că autorul recurentei reclamante, D.N., figura în Registrul agricol, în anul 1983 cu 2.500 mp teren intravilan nu poate conduce la concluzia că întreaga suprafață de teren, de 2.500 mp, ar fi trecut abuziv în proprietatea statului, din moment ce în anexa la Decretul 81/1985, depusă la fila 5 a dosarului de recurs, se menționează că a fost expropriată doar suprafața de 907,50 mp.

In acest sens, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede expres că în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. Recurenta reclamantă nu a depus proba contrară, respectiv un titlu de proprietate din care să rezulte cu certitudine suprafața preluată abuziv, ci doar înscrisuri contradictorii prin care se atestă că autorul său a figurat în Registrul agricol, în perioada 1952-1970 cu 0,10 ha curți și clădiri (fila 8 a dosarului de fond), în perioada 1981-1983 cu 2.500 mp teren intravilan (fila 9 a dosarului de fond) și fișa imobilului conform căreia terenul aferent casei de locuit are o suprafață de 1709,80 mp, înscrisuri care nu pot constitui un titlu valabil de proprietate.

De altfel, așa cum se menționează în dispoziția nr. 624/2002, contestată de reclamantă, notificarea acesteia a fost respinsă întrucât dreptul de proprietate asupra terenului expropriat a fost reconstituit conform dispozițiilor Legii 18/1991, emițându-se titlul de proprietate nr. nr. 005554/02517 din 6 septembrie 1996 pentru 1020 mp teren intravilan în orașul Țăndărei. Ca atare, în raport de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001, din moment ce reclamanta a obținut titlul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, nu mai poate cere restituirea sau măsuri reparatorii pentru acest teren și în temeiul Legii 10/2001. In consecință, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.V.C. împotriva deciziei civile nr. 517 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 ianuarie 2006.