ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 414/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Ialomița reclamanta N.V.C. a chemat în judecată Primăria Țăndărei

solicitând anularea dispoziției nr. 624 din 10 aprilie 2002, obligarea pârâtei

la restituirea suprafeței de 1480 mp teren liber de construcții, situat în

Țăndărei și la plata despăgubirilor pentru construcțiile demolate de pe terenul

proprietatea autoarei sale.

In motivarea cererii s-a arătat că

autoarea reclamantei, D.M., în prezent decedată, a fost proprietara unui imobil

compus din casă de locuit și 2500 mp teren aferent situat la adresa de mai sus.

Prin Decretul nr. 81/1985 s-a dispus exproprierea imobilului, construcția fiind

demolată cu plata de despăgubiri.

Pentru suprafața de 907,50 mp, de

asemenea, au fost încasate despăgubiri de către fostul proprietar, restul

suprafeței de teren fiind preluată fără titlu.

S-a mai precizat că în baza Legii

18/1991 reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața

de 1020 mp în intravilanul orașului Țăndărei.

Reclamanta a menționat că prin

notificarea făcută în baza Legii 10/2001 a solicitat despăgubiri pentru

construcțiile demolate și restituirea în natură a diferenței de teren, însă

prin dispoziția emisă s-a respins cererea.

Prin sentința civilă nr. 953 din 23

septembrie 2002 Tribunalul Ialomița a respins cererea reținând că în baza

Decretului nr. 81/1995 a fost expropriat imobilul, care a aparținut tatălui

reclamantei și care la data exproprierii se afla în folosința soției acestuia,

compus din teren în suprafață de 907,50 mp și construcții, situat în Țăndărei.

In prezent imobilul nu este liber, fiind afectat de detalii de sistematizare.

Având în vedere că la data

exproprierii s-au acordat despăgubiri, reclamanta nu este îndreptățită la

restituirea în natură sau la reparații prin echivalent conform Legii nr.

10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta arătând că în ultima înregistrare a Registrului agricol figura

autorul său, D.N., cu suprafața de 2500 mp teren intravilan. Cu toate acestea,

în fișa imobilului efectuată la data exproprierii este menționată suprafața de

1709,80 mp, deși suprafața expropriată este de 907,50 mp. Construcția existentă

pe teren a fost demolată, iar materialele valorificate la o valoare infimă.

Față de aceste argumente și de dispozițiile art. 6, art. 3, art. 1, art. 2,

art. 10 și art. 11 din Legea 10/2001 este îndreptățită la măsuri reparatorii.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 517 din 24 noiembrie 2003 a respins apelul ca

nefondat reținând, în esență, că reclamanta apelantă nu a depus suficiente

dovezi referitoare la dreptul de proprietate al autorilor său asupra bunului

expropriat și nici că ar fi unica moștenitoare a acestora, deși i-a fost i-a

fost încuviințată proba cu acte și în apel.

Din înscrisurile depuse la dosar și

din expertiza efectuată în cauză nu rezultă cu exactitate suprafața de teren

care a aparținut autorilor reclamantei apelante.

Din probatoriul administrat a mai

rezultat și faptul ca apelantei i s-a reconstituit în baza Legii 18/1991

dreptul de proprietate pentru 1020 mp teren intravilan conform titlului de

proprietate nr. 005554/02517 din 6 septembrie 1996.

Mai este de subliniat că nu a fost

depus nici decretul de expropriere pentru a se vedea efectiv ce s-a expropriat,

iar pe de altă parte, din celelalte acte depuse în cauză a rezultat că

exproprierea s-a făcut pe numele D.P., ultima soție a tatălui reclamantei, cea

care a și beneficiat de despăgubirile acordate pentru terenul trecut în

proprietatea statului.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs

reclamanta, întemeiat în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele

motive:

- dat fiind că ultimele înregistrări

din Registrul agricol datează din anul 1983 și se referă la suprafața de 2500

mp, în opinia sa, aceasta este suprafața preluată de stat la momentul

exproprierii, chiar dacă în decret se menționează 907,50 mp, iar în fișa

imobilului întocmită cu acea ocazie se vorbește despre 1709,80 mp

- din raportul de expertiză rezultă

că terenul nu este ocupat de construcții, deci poate fi restituit în natură.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente.

Faptul

că autorul recurentei reclamante, D.N., figura în Registrul agricol, în anul

1983 cu 2.500 mp teren intravilan nu poate conduce la concluzia că întreaga

suprafață de teren, de 2.500 mp, ar fi trecut abuziv în proprietatea statului,

din moment ce în anexa la Decretul 81/1985, depusă la fila 5 a dosarului de

recurs, se menționează că a fost expropriată doar suprafața de 907,50 mp.

In acest sens, art. 24 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 prevede

expres că în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de

proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate

prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.

Recurenta reclamantă nu a depus

proba contrară, respectiv un titlu de proprietate din care să rezulte cu

certitudine suprafața preluată abuziv, ci doar înscrisuri contradictorii prin

care se atestă că autorul său a figurat în Registrul agricol, în perioada

1952-1970 cu 0,10 ha curți și clădiri (fila 8 a dosarului de fond), în perioada

1981-1983 cu 2.500 mp teren intravilan (fila 9 a dosarului de fond) și fișa

imobilului conform căreia terenul aferent casei de locuit are o suprafață de

1709,80 mp, înscrisuri care nu pot constitui un titlu valabil de proprietate.

De altfel, așa cum se menționează în

dispoziția nr. 624/2002, contestată de reclamantă, notificarea acesteia a fost

respinsă întrucât dreptul de proprietate asupra terenului expropriat a fost

reconstituit conform dispozițiilor Legii 18/1991, emițându-se titlul de

proprietate nr. nr. 005554/02517 din 6 septembrie 1996 pentru 1020 mp teren

intravilan în orașul Țăndărei.

Ca atare, în raport de prevederile

art. 8 din Legea nr. 10/2001, din moment ce reclamanta a obținut titlul de

proprietate în temeiul Legii 18/1991, nu mai poate cere restituirea sau măsuri

reparatorii pentru acest teren și în temeiul Legii 10/2001.

In consecință, recursul se va respinge

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.V.C. împotriva deciziei civile

nr. 517 din 24 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 17 ianuarie 2006.