ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 26 iunie 2003, B.S., M.A.,

G.I., G.C., B.V. și G.A.A. au contestat legalitatea dispoziției nr. 524 emisă

la 27 mai 2003 de Primarul Municipiului Slobozia, prin care s-a respins cererea

acestora de restituire în natură a imobilului, sau acordarea de despăgubiri

prin echivalent solicitând anularea dispoziției și restituirea terenului în

suprafață de 2000 mp situat în Slobozia.

În motivarea contestației,

reclamanții au arătat că terenul a reprezentat proprietatea bunicului lor G.G.(G.G.),

conform actului de vânzare-cumpărare din 1904, că pe acesta s-au edificat

construcții și că, ulterior prin decretul nr. 311/1968 casa de locuit a fost

demolată iar suprafața de teren, a fost afectată construirii unor blocuri de

locuințe, în temeiul actului de expropriere.

Au arătat că se legitimează

procesual conform certificatului de moștenitor nr. 39 din 5 octombrie 1965 și

actelor de stare civilă depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 417 F din

25 noiembrie 2003, Tribunalul Ialomița a admis în parte contestația, a anulat

decizia nr. 524 din 27 mai 2003 și a obligat Primăria Municipiului Slobozia să

restituie reclamanților suprafața de 1008,60 mp situată în intravilanul

Municipiului Slobozia.

Au fost obligați reclamanții să

restituie suma de 3.000.000 lei, reprezentând actualizarea sumei de 1.200 lei,

încasată cu titlul de despăgubiri.

A respins capătul de cerere privind

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 991,40 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în

sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, că au depus acte de

stare civilă, certificate de moștenitor și au probat că sunt succesorii

defuncților autori G.G. și G.P., că în urma expertizei tehnice efectuată în

cauză, a rezultat că din suprafața de teren de 2000 mp, a fost expropriată doar

o parte și anume 991,40 mp pentru care s-au acordat despăgubiri.

Din înscrisul depus I.J.G.C.L.

Ialomița, respectiv adresa nr. 6151 emisă la 10 iulie 1991 a rezultat că

imobilul casă de locuit situat în Slobozia, a fost expropriat și demolat

conform Decretului nr. 311 din 5 aprilie 1968, iar suprafața de teren

expropriată a fost de 991 mp; aceasta fiind în prezent afectată blocurilor de

locuințe.

Din conținutul raportului de

expertiză, instanța a mai reținut că pentru suprafața de 1008,60 mp,

reclamanților nu le-au fost acordate despăgubiri, așa încât apreciind că

aceasta a fost preluată abuziv a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 10/2001

și a dispus restituirea acestei suprafețe către reclamanți, potrivit scopului

reparator al acestei legi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Consiliul Local al Municipiului Slobozia criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivarea apelului că terenul

restituit de instanță în mod greșit, este afectat de rețele subterane de

canalizare, apă și termice, și nerestituibil față de dispozițiile art. 7, art. 10

și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și Normelor metodologice pentru aplicarea

acesteia aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003.

Soluția instanței de fond a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin respingerea

apelului declarat de Consiliul Local al municipiului Slobozia și păstrarea

motivării Tribunalului Ialomița.

Împotriva deciziei nr. 1486 A

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat, în

termen legal, recurs Consiliul Local al Municipiului Slobozia care reiterează

criticile din apel, în sensul că instanța nu a avut în vedere că terenul

solicitat a fi restituit este ocupat de rețele subterane, de apă și termice,

contestând concluziile raportului de expertiză.

A arătat că din cei 2000 de mp pe

care i-au deținut autorii reclamanților, doar suprafața de 991 mp a fost

dovedită, ca fiind în proprietatea acestora, și, potrivit legii, pentru aceasta

au fost acordate despăgubiri, în temeiul Decretului nr. 311/1968.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru considerentele de succed:

Instanțele de fond și apel au

deslușit corect raportul juridic dedus judecății, întemeindu-și soluțiile,

conform art. 261 alin. (1) pct. 5 pe reținerea unei situații de fapt neechivoce

la care au aplicat în mod corect prevederile art. 1, art. 7, art. 9 și art. 10

din Legea nr. 10/2001 motivând în drept argumentele care i-au format

convingerea.

De altfel, criticile din recurs,

neîntemeiate în drept, conform prevederilor art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., în conținutul expunerii lor, nu fac posibilă încadrarea într-unul

din motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304, ci vizează chestiuni

legate de netemeinicia hotărârii atacate.

În apel, cale de atac devolutivă ce

permite administrarea probatoriilor, pârâtul nu a solicitat completarea sau

refacerea raportului de expertiză, iar pe fond, cum, cu fidelitate a reținut

Curtea de Apel București, nu s-au formulat obiecțiuni la această probă tehnică,

concludentă și utilă cauzei, împrejurare reținută în practicaua sentinței

civile nr. 417/F din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Ialomița.

În consecință recursul se privește

ca nefondat și urmează a fi respins făcându-se aplicarea prevederilor art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de Consiliul Local al municipiului Slobozia împotriva deciziei civile nr.

1486/A din 24 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a

civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.