ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2759/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 26 iunie 2003, B.S., M.A., G.I., G.C., B.V. și G.A.A. au contestat legalitatea dispoziției nr. 524 emisă la 27 mai 2003 de Primarul Municipiului Slobozia, prin care s-a respins cererea acestora de restituire în natură a imobilului, sau acordarea de despăgubiri prin echivalent solicitând anularea dispoziției și restituirea terenului în suprafață de 2000 mp situat în Slobozia. În motivarea contestației, reclamanții au arătat că terenul a reprezentat proprietatea bunicului lor G.G.(G.G.), conform actului de vânzare-cumpărare din 1904, că pe acesta s-au edificat construcții și că, ulterior prin decretul nr. 311/1968 casa de locuit a fost demolată iar suprafața de teren, a fost afectată construirii unor blocuri de locuințe, în temeiul actului de expropriere.

Au arătat că se legitimează procesual conform certificatului de moștenitor nr. 39 din 5 octombrie 1965 și actelor de stare civilă depuse la dosar. Prin sentința civilă nr. 417 F din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Ialomița a admis în parte contestația, a anulat decizia nr. 524 din 27 mai 2003 și a obligat Primăria Municipiului Slobozia să restituie reclamanților suprafața de 1008,60 mp situată în intravilanul Municipiului Slobozia. Au fost obligați reclamanții să restituie suma de 3.000.000 lei, reprezentând actualizarea sumei de 1.200 lei, încasată cu titlul de despăgubiri. A respins capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru suprafața de 991,40 mp.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, că au depus acte de stare civilă, certificate de moștenitor și au probat că sunt succesorii defuncților autori G.G. și G.P., că în urma expertizei tehnice efectuată în cauză, a rezultat că din suprafața de teren de 2000 mp, a fost expropriată doar o parte și anume 991,40 mp pentru care s-au acordat despăgubiri. Din înscrisul depus I.J.G.C.L. Ialomița, respectiv adresa nr. 6151 emisă la 10 iulie 1991 a rezultat că imobilul casă de locuit situat în Slobozia, a fost expropriat și demolat conform Decretului nr. 311 din 5 aprilie 1968, iar suprafața de teren expropriată a fost de 991 mp; aceasta fiind în prezent afectată blocurilor de locuințe.

Din conținutul raportului de expertiză, instanța a mai reținut că pentru suprafața de 1008,60 mp, reclamanților nu le-au fost acordate despăgubiri, așa încât apreciind că aceasta a fost preluată abuziv a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 10/2001 și a dispus restituirea acestei suprafețe către reclamanți, potrivit scopului reparator al acestei legi. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Consiliul Local al Municipiului Slobozia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivarea apelului că terenul restituit de instanță în mod greșit, este afectat de rețele subterane de canalizare, apă și termice, și nerestituibil față de dispozițiile art. 7, art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și Normelor metodologice pentru aplicarea acesteia aprobate prin Hotărârea nr. 498/2003.

Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin respingerea apelului declarat de Consiliul Local al municipiului Slobozia și păstrarea motivării Tribunalului Ialomița. Împotriva deciziei nr. 1486 A pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a declarat, în termen legal, recurs Consiliul Local al Municipiului Slobozia care reiterează criticile din apel, în sensul că instanța nu a avut în vedere că terenul solicitat a fi restituit este ocupat de rețele subterane, de apă și termice, contestând concluziile raportului de expertiză. A arătat că din cei 2000 de mp pe care i-au deținut autorii reclamanților, doar suprafața de 991 mp a fost dovedită, ca fiind în proprietatea acestora, și, potrivit legii, pentru aceasta au fost acordate despăgubiri, în temeiul Decretului nr. 311/1968.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele de succed: Instanțele de fond și apel au deslușit corect raportul juridic dedus judecății, întemeindu-și soluțiile, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 pe reținerea unei situații de fapt neechivoce la care au aplicat în mod corect prevederile art. 1, art. 7, art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001 motivând în drept argumentele care i-au format convingerea. De altfel, criticile din recurs, neîntemeiate în drept, conform prevederilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., în conținutul expunerii lor, nu fac posibilă încadrarea într-unul din motivele de nelegalitate, prevăzute de art. 304, ci vizează chestiuni legate de netemeinicia hotărârii atacate.

În apel, cale de atac devolutivă ce permite administrarea probatoriilor, pârâtul nu a solicitat completarea sau refacerea raportului de expertiză, iar pe fond, cum, cu fidelitate a reținut Curtea de Apel București, nu s-au formulat obiecțiuni la această probă tehnică, concludentă și utilă cauzei, împrejurare reținută în practicaua sentinței civile nr. 417/F din 25 noiembrie 2003 a Tribunalului Ialomița. În consecință recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins făcându-se aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Slobozia împotriva deciziei civile nr. 1486/A din 24 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.