ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3475/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub nr. 1256 din 2

mai 2002 la Tribunalul Ialomița petentul T.C. a solicitat desființarea

dispoziției nr. 767 din 1 aprilie 2002 emisă de Primarul Municipiului Slobozia

și restituirea suprafeței de 800 mp teren situat în Slobozia în natură, în

condițiile Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 952

din 23 septembrie 2002, menținută prin decizia civilă nr. 183 din 25 martie 2003

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, a respins contestația ca

neîntemeiată reținând că pentru terenul expropriat pentru scop de utilitate

publică au fost acordate despăgubiri.

Împotriva deciziei civile nr. 183 din 25 martie 2003

a Curții de Apel București, secția a III a civilă, în termen legal a declarat

recurs petentul T.C. solicitând casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând că: greșit instanța de apel a reținut că suprafața de teren

expropriată a fost de 250 mp în loc de 800 mp precum și că restituirea în

natură nu mai este posibilă.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin Decretul nr. 223 din 26 august 1988 a

fostului Consiliu de Stat al RSR a fost expropriată suprafața totală de 254.650

mp teren în Municipiul Slobozia în scopul construirii unui ansamblu de

locuințe.

Din anexa la decret rezultă că Municipiul

Slobozia, de la T.C. și T.M. a fost expropriată suprafața de 810 mp teren și

construcție edificată pe acesta și au fost plătite despăgubiri de 7.452 lei lui

T.C. și de 7.640 lei sorei sale, T.S.

Imobilul-teren de circa 800 mp și construcție a

fost proprietatea lui N.T., acesta l-a înstrăinat soților V. și M.G. la data de

23 februarie 1943 care l-au vândut la data de 2 noiembrie 1953 soților T.D. și

S.

După decesul lui D.T. și al T.S. au rămas ca

moștenitori C.T., petentul din prezentul litigiu și S.T., ambii cu cotă de ½.

Scopul exproprierii a fost realizat, construcția

a fost demolată iar terenul nu este în prezent liber, astfel încât restituirea

în natură nu mai este posibilă.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6

martie 1945 – 22 decembrie 1989, în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent pentru întregul imobil.

Rezultă că în speță restituirea în natură a

terenului nu mai este posibilă, petentului putându-i fi acordate numai măsuri

reparatorii prin echivalent.

Față de considerentele menționate, CURTEA va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul T.C. împotriva deciziei nr. 183/A din 25 martie 2003 a

Curții de Apel București, secția a III a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.