ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Ialomița împotriva deciziei nr.336 din 23.09.2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Ialomița prin consilier juridic E.B., lipsind pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia prin Primar, precum și intimații-reclamanți A.A.și A.M.și intimatul-pârât Primarul Municipiului Slobozia. Procedura completă. Consilier juridic E.B. a susținut motivele de recurs și a solicitat admiterea acestuia.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2001 sub nr.2158 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamanții A.A.și A.M.au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Slobozia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să constate dreptul reclamanților de a fi despăgubiți cu o sumă reprezentând diferența dintre despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii, actualizată conform legii la valoarea reală a terenului; - să oblige Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei astfel determinate, prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare; - să fie obligat pârâtul Primarul Municipiului Slobozia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că terenul în suprafață de 600 mp situat în orașul Slobozia, str.Matei Basarab nr.245, a fost proprietatea autorilor lor și a fost expropriat pentru utilități publice în anul 1986. Tribunalul Ialomița – Secția civilă – prin sentința civilă nr.27/F/15 ianuarie 2002 a admis, în parte, acțiunea reclamanților, a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri pentru termenul expropriat, în cuantum de 134.069.842 lei și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală până la valoarea despăgubirilor de 134.069.842 lei. A respins cererea reclamanților de obligare a Primarului Municipiului Slobozia la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că autorii reclamanților au fost proprietarii terenului în suprafață de 600 mp care a fost expropriat pentru utilitate publică, pentru care au fost despăgubiți cu suma de 382 lei. În raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că valoarea actuală a terenului este de 134.651.000 lei, iar valoarea actualizată a sumei primite ca despăgubire (382 lei) este 581.158 lei, astfel că reclamanții au dreptul la 134.069.842 lei (134.651.000 – 581.158). Prin încheierea din 11 februarie 2002, Tribunalul Ialomița – Secția civilă a respins cererea de îndreptare și completare a sentinței reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.281 C.proc.civ.

Împotriva acestei hotărâri pronunțată de instanța de fond au declarat apel reclamanții și pârâta D.G.F.P.Ialomița, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.336 din 23 septembrie 2002, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința aprobată în sensul că a admis în totalitate acțiunea și a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare de 169.059.842 lei și a obligat Ministerul Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală până la valoarea de 169.059.842 lei. A obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Slobozia la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu expertiză) către reclamanți.

A respins ca nefondat apelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, care se stabilesc conform actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii 10/2001. Pentru stabilirea acestor despăgubiri s-a efectuat o expertiză care a stabilit valoarea despăgubirilor la suma de 134.069.842 lei, apreciind că în cauză au aplicare prevederile H.G.500/1994 și 403/2000. Instanța de apel a reținut că în realitate în cauză își aveau aplicare prevederile din Legea 33/1994 coroborate cu art.11 din Legea 10/2001 și în consecință reclamanții sunt îndreptățiți la o despăgubire în sumă de 169.059.842 lei – calculată la valoarea medie de 9 U.S.D.

mp teren în zona respectivă și a schimbat sentința în acest sens ca urmare a admiterii acestui apel. Apelul pârâtei D.G.F.P.Ialomița a fost respins ca nefondat pentru considerentele avute în vedere la admiterea apelului formulat de către reclamanți. În ceea ce privește cheltuielile de judecată a reținut că Primarul nu a răspuns în termenul legal de 60 zile la notificare, motiv pentru care reclamanții au fost obligați să se adreseze instanței și în consecință conform art.274 C.proc.civ. acesta a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de atitudinea culpabilă a sa. Împotriva acestei decizii a declarat recurs D.G.F.P.Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, invocând motivul prevăzut de art.304 punctul 9 C.proc.civ.

Se susține că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere numai prevederile Legii 33/1994, fără să țină seama și de alte prevederi legale în vigoare la momentul apariției Legii 10/2001 iar la calculul valorii de circulație, nu s-au avut în vedere alte elemente de evaluare: zonă, apropiere de artere principale de circulație. Recursul este nefondat. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii astfel în conformitate cu prevederile art.11 alin.6 din Legea 10/2001, valoarea terenurilor aparținând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a acestei legi. Art.26 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Se mai prevede că la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanțele vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în acea localitate. În acest sens în raportul de expertiză a fost indicat ca preț de circulație pentru acest teren prețul de 8-10 U.S.D. Iar instanța de apel a apreciat ca valoare 9 U.S.D. pe mp, deci o valoare medie. Din aceste prevederi legale rezultă că voința legiuitorului Legii 10/2001 a fost aceea de a se face o reparație materială efectivă și reală în acest sens fiind după cum au mai arătat și prevederile Legii 33/1994, care s-au aplicat când a fost expropriat imobilul, în consecință instanța de apel a avut în vedere atât spiritul cât și litera legii, deci această susținere a recurentei este nefondată.

Nefondată este și susținerea în legătură cu faptul că „la stabilirea valorii de circulație nu s-au avut în vedere și criterii ca aprecierea față de arterele principale ale orașului, zona, potențialul economic al zonei”, pentru că în expertiză se arată expres că terenul din speță a fost evaluat avându-se în vedere „amplasarea lui, accesul la facilitățile publice și a potențialului economic al zonei I”, reținându-se că pe piața liberă 1 mp se vinde cu 8-10 U.S.D. Astfel fiind, nici una din criticile formulate nu este fondată pentru considerentele mai înainte arătate, motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.Ialomița împotriva deciziei civile nr.336 din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel București – secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2003.