ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Ialomița

împotriva deciziei nr.336 din 23.09.2002 a Curții de Apel București – Secția a

IV-a civilă.

La apelul nominal s-a

prezentat recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Ialomița

prin consilier juridic E.B., lipsind pârâtul Consiliul Local al Municipiului Slobozia

prin Primar, precum și intimații-reclamanți A.A.și A.M.și intimatul-pârât

Primarul Municipiului Slobozia.

Procedura completă.

Consilier juridic E.B. a

susținut motivele de recurs și a solicitat admiterea acestuia.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la data de 3 octombrie 2001 sub nr.2158 pe rolul Tribunalului Ialomița,

reclamanții A.A.și A.M.au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului

Slobozia, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală

a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat, solicitând instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța:

- să constate dreptul

reclamanților de a fi despăgubiți cu o sumă reprezentând diferența dintre

despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii, actualizată conform legii la

valoarea reală a terenului;

- să oblige Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei astfel determinate, prin

acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de

privatizare;

- să fie obligat pârâtul

Primarul Municipiului Slobozia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamanții arată că terenul în suprafață de      600 mp situat în orașul Slobozia,

str.Matei Basarab nr.245, a fost proprietatea autorilor lor și a fost

expropriat pentru utilități publice în anul 1986.

Tribunalul Ialomița –

Secția civilă – prin sentința civilă      nr.27/F/15 ianuarie 2002 a admis, în

parte, acțiunea reclamanților, a constatat dreptul reclamanților la despăgubiri

pentru termenul expropriat, în cuantum de 134.069.842 lei și a obligat

Ministerul Finanțelor Publice să emită titluri de valoare nominală până la

valoarea despăgubirilor de 134.069.842 lei.

A respins cererea

reclamanților de obligare a Primarului Municipiului Slobozia la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că autorii reclamanților au fost proprietarii

terenului în suprafață de 600 mp care a fost expropriat pentru utilitate

publică, pentru care au fost despăgubiți cu suma de 382 lei.

În raportul de expertiză

efectuat în cauză a rezultat că valoarea actuală a terenului este de

134.651.000 lei, iar valoarea actualizată a sumei primite ca despăgubire (382

lei) este 581.158 lei, astfel că reclamanții au dreptul la 134.069.842 lei

(134.651.000 – 581.158).

Prin încheierea din 11

februarie 2002, Tribunalul Ialomița – Secția civilă a respins cererea de

îndreptare și completare a sentinței reținând că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art.281 C.proc.civ.

Împotriva acestei hotărâri

pronunțată de instanța de fond au declarat apel reclamanții și pârâta

D.G.F.P.Ialomița, invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București –

Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.336 din 23 septembrie 2002, a

admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința aprobată în sensul

că a admis în totalitate acțiunea și a constatat dreptul reclamanților la

despăgubiri în valoare de 169.059.842 lei și a obligat Ministerul Finanțelor

Publice să emită titluri de valoare nominală până la valoarea de 169.059.842

lei.

A obligat pe pârâtul

Primarul Municipiului Slobozia la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată

(onorariu expertiză) către reclamanți.

A respins ca nefondat

apelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.11

din Legea nr.10/2001 reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, care se

stabilesc conform actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a

Legii 10/2001.

Pentru  stabilirea acestor

despăgubiri s-a efectuat o expertiză care a stabilit valoarea despăgubirilor la

suma de 134.069.842 lei, apreciind că în cauză au aplicare prevederile

H.G.500/1994 și 403/2000.

Instanța de apel a reținut

că în realitate în cauză își aveau aplicare prevederile din Legea 33/1994

coroborate cu art.11 din Legea 10/2001 și în consecință reclamanții sunt

îndreptățiți la o despăgubire în sumă de 169.059.842 lei – calculată la

valoarea medie de 9 U.S.D. mp teren în zona respectivă și a schimbat sentința

în acest sens ca urmare a admiterii acestui apel.

Apelul pârâtei

D.G.F.P.Ialomița a fost respins ca nefondat pentru considerentele avute în vedere

la admiterea apelului formulat de către reclamanți.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată a reținut că Primarul nu a răspuns în termenul legal

de 60 zile la notificare, motiv pentru care reclamanții au fost obligați să se

adreseze instanței și în consecință conform art.274 C.proc.civ. acesta a fost

obligat la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de atitudinea culpabilă a

sa.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs D.G.F.P.Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, invocând motivul prevăzut de art.304 punctul 9 C.proc.civ.

Se susține că în mod greșit

instanța de apel a avut în vedere numai prevederile Legii 33/1994, fără să țină

seama și de alte prevederi legale în vigoare la momentul apariției Legii

10/2001 iar la calculul valorii de circulație, nu s-au avut în vedere alte

elemente de evaluare: zonă, apropiere de artere principale de circulație.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a făcut o

corectă aplicare a legii astfel în conformitate cu prevederile art.11 alin.6

din Legea 10/2001, valoarea terenurilor aparținând imobilelor expropriate în

vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative aplicabile la data

intrării în vigoare a acestei legi.

Art.26 din Legea 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică prevede că despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat

proprietarului. Se mai prevede că la calcularea despăgubirilor experții, precum

și instanțele vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit

imobilele de același fel în acea localitate.

În acest sens în raportul

de expertiză a fost indicat ca preț de circulație pentru acest teren prețul de

8-10 U.S.D.

Iar instanța de apel a

apreciat ca valoare 9 U.S.D. pe mp, deci o valoare medie.

Din aceste prevederi legale

rezultă că voința legiuitorului Legii 10/2001 a fost aceea de a se face o

reparație materială efectivă și reală în acest sens fiind după cum au mai

arătat și prevederile Legii 33/1994, care  s-au aplicat când a fost expropriat

imobilul, în consecință instanța de apel a avut în vedere atât spiritul cât și

litera legii, deci această susținere a recurentei este nefondată.

Nefondată este și

susținerea în legătură cu faptul că „la stabilirea valorii de circulație nu

s-au avut în vedere și criterii ca aprecierea față de arterele principale ale

orașului, zona, potențialul economic al zonei”, pentru că în expertiză se arată

expres că terenul din speță a fost evaluat avându-se în vedere „amplasarea lui,

accesul la facilitățile publice și a potențialului economic al zonei I”,

reținându-se că pe piața liberă 1 mp se vinde cu 8-10 U.S.D.

Astfel fiind, nici una din

criticile formulate nu este fondată pentru considerentele mai înainte arătate,

motiv pentru care urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin

D.G.F.P.Ialomița împotriva deciziei civile nr.336 din 23 septembrie 2002 a

Curții de Apel București – secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2003.