ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5800/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 516 din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanții petenți A.A. și A.M. împotriva sentinței civile nr. 336 din 2 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimații pârâți Primarul Municipiului Slobozia, Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.C.F.S.J. Ialomița, a schimbat în tot sentința civilă nr. 336 din 2 aprilie 2002, în sensul că a admis contestația formulată de petenți și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să elibereze apelanților petenți titluri de valoare nominală în procesul de privatizare până la concurența sumei de 590.492.497 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că prin sentința civilă nr. 336 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Ialomița, s-a respins ca nefondată contestația prin care s-a solicitat să se constate dreptul petenților de a fi despăgubiți cu o sumă reprezentând diferența dintre despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii, actualizată conform legii, și valoarea reală a imobilului, să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei astfel determinate prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare. Tribunalul a constatat că petenții sunt succesori ai defuncților A.C., decedat la 14 decembrie 1982 și A.V., decedată la 26 ianuarie 1991, care au deținut în proprietate imobilul, casă de locuit și teren aferent, în suprafață de 1189,5 mp în Slobozia.

Aceste imobile au fost expropriate conform Decretului nr. 256 din 15 august 1985 pentru cauză de utilitate publică în vederea demolării, construcțiile au fost demolate în anul 1986. pe teren edificându-se blocuri de locuințe iar autorii petenților au primit despăgubiri de 80.000 lei pentru construcții și 2.356 lei pentru teren. Tribunalul a mai reținut că petenții au susținut, fără a dovedi, că valoarea imobilului, la data demolării era de 330.000 lei, solicitând a se face aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, situație în raport de care a respins contestația ca nefondată. Împotriva sentinței tribunalului, au declarat apel petenții A.A. și A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând sentința, în raport de criticile formulate și probele administrate în apel, Curtea de Apel a constatat că în mod corect tribunalul a stabilit că petenții, succesori ai autorilor A.C. și V., au făcut dovada că aceștia au deținut în proprietate imobilul - construcție și teren în suprafață de 1189,5 mp, expropriat pentru cauză de utilitate publică prin Decretul nr. 256 din 15 august 1985. S-a mai constatat că în cauză s-a făcut dovada că în anul 1986 construcțiile au fost demolate pentru construirea unor blocuri de locuințe și că autorilor reclamanților li s-au achitat despăgubiri în valoare de 330.000 lei. În raport de dispozițiile art. 11 alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001, Curtea a dispus efectuarea unui raport de expertiză imobiliară, reținând că la tribunal, nici expertiza efectuată, nici suplimentul la expertiză, nu au avut în vedere aceste dispoziții.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, D.G.F.P.J. Ialomița, atât în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice. În cererea de recurs, fără a se invoca în mod explicit vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., s-a apreciat că decizia este nelegală deoarece reclamanții nu aveau dreptul la măsuri reparatorii, din moment ce au primit despăgubiri în cota maximă prevăzută de Decretul nr. 467/1979. Se mai arată faptul că petenții nu au dovedit că la data demolării, imobilele au fost evaluate la 330.000 lei. Față de motivele invocate, Înalta Curte va analiza recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și va constata că acesta este fondat, pentru următoarele motive: Conform art. 11 alin. (4), (5) și (6) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Valoarea construcțiilor expropriate în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății efective. Valoarea terenurilor aparținând imobilelor expropriate în vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Prin urmare, expertizele efectuate în cauză ar fi trebuit să aibă în vedere criteriile stricte de calcul stabilite de lege.

Or, se constată că în prima expertiză, efectuată din dispoziția Tribunalului Ialomița, expertul L.D. a actualizat despăgubirile acordate în urma exproprierii în raport de indicele inflației astfel : 124.703.010 lei pentru suma de 80.000 lei primită pentru construcție și 3.672.503 lei pentru suma de 2.356 lei primită pentru teren. În suplimentul la raportul de expertiză, același expert, răspunzând obiecțiunilor petenților, a actualizat suma de 330.000 lei, pretinsă de reclamanți ca fiind valoarea reală a construcțiilor la data exproprierii și a stabilit o sumă rezultantă prin aplicarea indicelui de inflație de 514.399.710 lei, arătând însă „că nu există la dosar nici un raport sau orice alt document din care să rezulte această valoare de 330.000 lei”.

Având ca obiectiv fixat de instanță, stabilirea valorii actuale de circulație a terenului expropriat, arată că, spre deosebire de starea lui la data exproprierii, terenul a suportat, în perioada 1986 – 2001, modificări constând în amenajări de spații verzi, parcări, trotuare, alei betonate, etc., astfel că, în raport de toate acestea, valoarea actuală a terenului expropriat este de 416. 325. 000 lei. În al doilea raport de expertiză, efectuat la instanța de apel, expertul B.M. a constatat că în cadrul procedurii de expropriere, Comisia de aplicare a Decretului nr. 467/1979 a stabilit valoarea totală a imobilului, teren și construcții, la suma de 164.480 lei, la nivelul anului 1986 și că autoarea petenților a primit despăgubiri în sumă de 82.356 lei (80.000 lei pentru construcții și 2.356 lei pentru teren).

Scăzând suma primită (82.356 lei) din valoarea întregului imobil de la data exproprierii (164.480 lei), expertul a actualizat diferența de 82.124 lei la 177. 840. 000 lei. Instanța de apel și-a însușit concluziile scrise depuse de petenți, cu motivarea că Primarul Municipiului a achiesat la pretențiile petenților, astfel încât a obligat Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, să emită în favoarea reclamanților titluri de valoare nominală în procesul de privatizare în valoare de 590.492.497 lei, reprezentând valoarea actuală a terenului stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul L.D., diferența dintre valoarea imobilelor la data exproprierii și cuantumul despăgubirilor primite, stabilită conform expertizei efectuate în apel, din care s-a scăzut suma de 3.672.503 lei, valoarea actualizată a sumei de 2.356 lei, primită de autoarea reclamanților pentru teren, la data exproprierii.

Se constată, astfel, că soluția Curții de Apel București este nelegală deoarece a aplicat greșit dispozițiile art. 174 C. proc. civ., atunci când a reținut că deși Primarului Municipiului Slobozia i s-a pus în vedere să prezinte dosarul imobilului expropriat, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanțelor. Din actele dosarului, respectiv adresa nr. 2726 din 20 mai 2002, rezultă faptul că nu Primarul este deținătorul documentației imobilului ci SC U. SA. Acest lucru duce la concluzia că instanța de apel a încălcat și dispozițiile art. 175 C. proc. civ., în sensul că, dacă înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a altei persoane, instanța va dispune aducerea lui la termenul fixat în acest scop.

O asemenea probă era esențială pentru soluționarea cauzei, fiind necesară determinarea distinctă a valorii terenului și construcțiilor la momentul exproprierii, față de modalitățile specifice și diferite de calcul a valorilor în a căror limite se pot emite titluri de valoare nominală. Așa cum s-a arătat, art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede în mod strict criteriile de calcul ce trebuie avute în vedere, aceste dispoziții fiind de asemenea încălcate prin chiar obiectivele expertizei stabilite de instanța de apel. Prin urmare, se constată că la judecata în apel nu au fost lămurite împrejurările de fapt descrise, motiv pentru care Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii, potrivit art. 314 C. proc.

civ. Se impune, așadar, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului după administrarea tuturor probelor, în special, după depunerea documentației de expropriere în scopul stabilirii valorilor reale la data exproprierii și stabilirea valorii măsurilor reparatorii, distinct pentru teren și pentru construcții, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) și (6) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă D.G.F.P. Ialomița, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva deciziei nr. 516 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV – a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2004