ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5800/2004

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 516 din 24 noiembrie

2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat

de apelanții petenți A.A. și A.M. împotriva sentinței civile nr. 336 din 2

aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în contradictoriu cu intimații

pârâți Primarul Municipiului Slobozia, Ministerul Finanțelor Publice și

D.G.F.C.F.S.J. Ialomița, a schimbat în tot sentința civilă nr. 336 din 2

aprilie 2002, în sensul că a admis contestația formulată de petenți și a obligat

Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să elibereze apelanților

petenți titluri de valoare nominală în procesul de privatizare până la

concurența sumei de 590.492.497 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de

Apel București a reținut că prin sentința civilă nr. 336 din 2 aprilie 2002 a

Tribunalului Ialomița, s-a respins ca nefondată contestația prin care s-a

solicitat să se constate dreptul petenților de a fi despăgubiți cu o sumă

reprezentând diferența dintre despăgubirea acordată ca urmare a exproprierii,

actualizată conform legii, și valoarea reală a imobilului, să fie obligat

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei astfel

determinate prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare.

Tribunalul a constatat că petenții sunt

succesori ai defuncților A.C., decedat la 14 decembrie 1982 și A.V., decedată

la 26 ianuarie 1991, care au deținut în proprietate imobilul, casă de locuit și

teren aferent, în suprafață de 1189,5 mp în Slobozia.

Aceste imobile au fost expropriate conform

Decretului nr. 256 din 15 august 1985 pentru cauză de utilitate publică în

vederea demolării, construcțiile au fost demolate în anul 1986. pe teren

edificându-se blocuri de locuințe iar autorii petenților au primit despăgubiri

de 80.000 lei pentru construcții și 2.356 lei pentru teren.

Tribunalul a mai reținut că petenții au

susținut, fără a dovedi, că valoarea imobilului, la data demolării era de

330.000 lei, solicitând a se face aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, situație în raport de care a respins contestația ca nefondată.

Împotriva sentinței tribunalului, au declarat

apel petenții A.A. și A.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Examinând sentința, în raport de criticile

formulate și probele administrate în apel, Curtea de Apel a constatat că în mod

corect tribunalul a stabilit că petenții, succesori ai autorilor A.C. și V., au

făcut dovada că aceștia au deținut în proprietate imobilul - construcție și

teren în suprafață de 1189,5 mp, expropriat pentru cauză de utilitate publică

prin Decretul nr. 256 din 15 august 1985.

S-a mai constatat că în cauză s-a făcut dovada

că în anul 1986 construcțiile au fost demolate pentru construirea unor blocuri

de locuințe și că autorilor reclamanților li s-au achitat despăgubiri în

valoare de 330.000 lei.

În raport de dispozițiile art. 11 alin. (5) și

(6) din Legea nr. 10/2001, Curtea a dispus efectuarea unui raport de expertiză

imobiliară, reținând că la tribunal, nici expertiza efectuată, nici suplimentul

la expertiză, nu au avut în vedere aceste dispoziții.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel

București a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, D.G.F.P.J. Ialomița,

atât în nume propriu cât și pentru Ministerul Finanțelor Publice.

În cererea de recurs, fără a se invoca în mod

explicit vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., s-a apreciat

că decizia este nelegală deoarece reclamanții nu aveau dreptul la măsuri

reparatorii, din moment ce au primit despăgubiri în cota maximă prevăzută de

Decretul nr. 467/1979. Se mai arată faptul că petenții nu au dovedit că la data

demolării, imobilele au fost evaluate la 330.000 lei.

Față de motivele invocate, Înalta Curte va

analiza recursul prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va

constata că acesta este fondat, pentru următoarele motive:

Conform art. 11 alin. (4), (5) și (6) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil. Valoarea construcțiilor expropriate în

vederea demolării se stabilește potrivit actelor normative în vigoare la data

exproprierii și se actualizează cu indicele inflației la data plății efective.

Valoarea terenurilor aparținând imobilelor expropriate în vederea demolării se

stabilește potrivit actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, expertizele efectuate în cauză ar

fi trebuit să aibă în vedere criteriile stricte de calcul stabilite de lege.

Or, se constată că în prima expertiză, efectuată

din dispoziția Tribunalului Ialomița, expertul L.D. a actualizat despăgubirile

acordate în urma exproprierii în raport de indicele inflației astfel :

124.703.010 lei pentru suma de 80.000 lei primită pentru construcție și

3.672.503 lei pentru suma de 2.356 lei primită pentru teren.

În suplimentul la raportul de

expertiză, același expert, răspunzând obiecțiunilor petenților, a actualizat

suma de 330.000 lei, pretinsă de reclamanți ca fiind valoarea reală a

construcțiilor la data exproprierii și a stabilit o sumă rezultantă prin

aplicarea indicelui de inflație de 514.399.710 lei, arătând însă „că nu există

la dosar nici un raport sau orice alt document din care să rezulte această

valoare de 330.000 lei”.

Având ca obiectiv fixat de instanță,

stabilirea valorii actuale de circulație a terenului expropriat, arată că, spre

deosebire de starea lui la data exproprierii, terenul a suportat, în perioada

1986 – 2001, modificări constând în amenajări de spații verzi, parcări,

trotuare, alei betonate, etc., astfel că, în raport de toate acestea, valoarea

actuală a terenului expropriat este de 416. 325. 000 lei.

În al doilea raport de expertiză,

efectuat la instanța de apel, expertul B.M. a constatat că în cadrul procedurii

de expropriere, Comisia de aplicare a Decretului nr. 467/1979 a stabilit

valoarea totală a imobilului, teren și construcții, la suma de 164.480 lei, la

nivelul anului 1986 și că autoarea petenților a primit despăgubiri în sumă de

82.356 lei (80.000 lei pentru construcții și 2.356 lei pentru teren). Scăzând

suma primită (82.356 lei) din valoarea întregului imobil de la data

exproprierii (164.480 lei), expertul a actualizat diferența de 82.124 lei la

Instanța de apel și-a însușit

concluziile scrise depuse de petenți, cu motivarea că Primarul Municipiului a

achiesat la pretențiile petenților, astfel încât a obligat Statul, prin

Ministerul Finanțelor Publice, să emită în favoarea reclamanților titluri de

valoare nominală în procesul de privatizare în valoare de 590.492.497 lei,

reprezentând valoarea actuală a terenului stabilită prin suplimentul la

raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul L.D., diferența dintre valoarea

imobilelor la data exproprierii și cuantumul despăgubirilor primite, stabilită

conform expertizei efectuate în apel, din care s-a scăzut suma de 3.672.503

lei, valoarea actualizată a sumei de 2.356 lei, primită de autoarea

reclamanților pentru teren, la data exproprierii.

Se constată, astfel, că soluția

Curții de Apel București este nelegală deoarece a aplicat greșit dispozițiile

art. 174 C. proc. civ., atunci când a reținut că deși Primarului Municipiului

Slobozia i s-a pus în vedere să prezinte dosarul imobilului expropriat, acesta

nu s-a conformat dispozițiilor instanțelor. Din actele dosarului, respectiv

adresa nr. 2726 din 20 mai 2002, rezultă faptul că nu Primarul este deținătorul

documentației imobilului ci SC U. SA. Acest lucru duce la concluzia că instanța

de apel a încălcat și dispozițiile art. 175 C. proc. civ., în sensul că, dacă

înscrisul se găsește în păstrarea unei autorități sau a altei persoane,

instanța va dispune aducerea lui la termenul fixat în acest scop.

O asemenea probă era esențială

pentru soluționarea cauzei, fiind necesară determinarea distinctă a valorii

terenului și construcțiilor la momentul exproprierii, față de modalitățile

specifice și diferite de calcul a valorilor în a căror limite se pot emite

titluri de valoare nominală.

Așa cum s-a arătat, art. 11 din

Legea nr. 10/2001 prevede în mod strict criteriile de calcul ce trebuie avute

în vedere, aceste dispoziții fiind de asemenea încălcate prin chiar obiectivele

expertizei stabilite de instanța de apel.

Prin urmare, se constată că la

judecata în apel nu au fost lămurite împrejurările de fapt descrise, motiv

pentru care Înalta Curte nu poate hotărî asupra fondului pricinii, potrivit

art. 314 C. proc. civ. Se impune, așadar, admiterea recursului, casarea

deciziei recurate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel pentru

rejudecarea apelului după administrarea tuturor probelor, în special, după

depunerea documentației de expropriere în scopul stabilirii valorilor reale la

data exproprierii și stabilirea valorii măsurilor reparatorii, distinct pentru

teren și pentru construcții, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) și (6)

din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă

D.G.F.P. Ialomița, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor

Publice, împotriva deciziei nr. 516 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a IV – a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21

octombrie 2004