ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2003

D E C I Z I A NR.940 DOSAR NR.3463/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Z.I.împotriva deciziei nr.193 din 10 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant asistat de avocat D.G.. Au lipsit: intimata-reclamantă Z.G., precum și intimata-pârâtă Primăria Municipiului Slobozia. Procedura completă. Avocat D.G. invocă lipsa de calitate procesuală pasivă a Primăriei Municipiului Slobozia, arătând că în speță, instanța trebuia, din oficiu să introducă în cauză Consiliul local al Municipiului Slobozia și pe Ministerul Finanțelor Publice întrucât au fost pretinse și despăgubiri în subsidiar. Susține motivele de recurs astfel cum au fost formulate și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2001 la Tribunalul Ialomița, Z.I.și Z.G. au chemat în judecată Primăria Municipiului Slobozia, solicitând anularea dispoziției nr.226 emisă de primar la 22 iunie 2001 și, obligarea pârâtei la despăgubiri prin măsuri reparatorii în echivalent în cazul în care restituirea în natură a terenului nu este posibilă.

În motivarea cererii, reclamanții au susținut că prin notificarea adresată primarului municipiului Slobozia au solicitat, să li se restituie în natură suprafața de 1685 mp teren situat în municipiul Slobozia, strada Matei Basarab la fostul număr 246 unde se afla și casa de locuit proprietatea lor expropriată și demolată, dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la 20 noiembrie 1981 cu mama reclamantului, Enache Lucia, respectivul teren fiind trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 la data înstrăinării construcției. La termenul din 11 octombrie 2001, reclamanții au precizat că solicită suprafața de teren în natură, situație de care instanța a luat act.

Prin sentința civilă nr.596 F pronunțată la 11 octombrie 2001 Tribunalul Ialomița a respins plângerea formulată de petenți împotriva dispoziției nr.226/22 iunie 2001 emisă de primarul municipiului Slobozia. Tribunalul a reținut , că declanșarea litigiului prin notificare privește doar restituirea în natură a terenului, despăgubirea pretinsă în subsidiar în cadrul plângerii constituind o cerere nouă, care nu a urmat calea prevăzută de art.36 alin.(1) din Legea nr.10/2001, și că, acest teren fiind trecut în proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la 20 noiembrie 1981 cu fosta proprietară (Enache Lucia – mama lui Zainea Ion) nu mai poate fi restituit în natură, întrucât pe suprafața respectivă s-a realizat investiția „Parcul de est al Municipiului Slobozia”.

S-a mai reținut de instanță, pe baza actului emis de primar, că pentru teren a fost despăgubită proprietara acestuia, defuncta G.L.. Soluția instanței de fond a fost confirmată de Curtea de Apel București – secția a IV-a civilă care, prin decizia nr.193 din 10 mai 2002 a respins, ca nefondat apelul reclamanților, în esență, reținând printre altele, că deși prin acțiune aceștia au solicitat în subsidiar despăgubiri, nu au mai susținut această cerere iar în motivele de apel au precizat că nu contestă aprecierea corectă a tribunalului potrivit căreia cererea de despăgubiri este privită ca o cerere nouă, care nu a urmat calea specială prevăzută de art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001. Reclamantul Z.I.a decalrat recurs împotriva deciziei, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.5, 9 și 10 din C.proc.civ.

Acesta a criticat instanța de apel, arătând următoarele : 1) în mod greșit i-a respins motivul de apel, de ordine publică privind nulitatea sentinței determinată de semnarea dispozitivului (minutei) și de către grefier; 2) eronat a reținut în considerentele deciziei faptul că prin plângerea adresată tribunalului s-au solicitat despăgubiri în subsidiar, în cazul imposibilității restituirii în natură a terenului și nu s-a mai susținut această cerere precizându-se apoi că solicitarea despăgubirilor este privită ca o cerere nouă, pentru că în realitate, s-a solicitat în primul rând obligarea pârâtei la despăgubiri prin măsuri reperatorii în echivalent, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă; 3) a aplicat retroactiv H.G.

1353/2001 publicată la 26 martie 2002 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița reținând că terenul în litigiu face parte din domeniul public conform acestui act normativ, deși respectivul teren făcea parte din domeniul privat al statului chiar dacă era afectat în fază incipientă de investiția „Parcul de est”; 4) ambele instanțe au respins în mod neîntemeiat proba cu expertiza tehnico-topometrică solicitată și care ar fi condus la evaluarea imobilului. Recursul este nefondat, nici unul din motivele invocate neputând fi reținut, pentru considerentele ce succed.

Așa după cum rezultă din actele aflate la dosar, prin notificarea adresată primarului municipiului Slobozia, reclamanții au cerut, să li se restituie în natură suprafața de 1685 mp teren intravilan situat în municipiul Slobozia, strada Matei Basarab, la fostul număr 246 unde se afla imobilul casă de locuit, dobândit de la Enache Lucia (mama reclamantului) în baza contractului de vânzare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.2661 din 20 noiembrie 1981, imobil ce a fost expropriat și demolat. După ce, prin cererea introductivă au solicitat în principal restituirea terenului în natură, iar în subsidiar, obligarea Primăriei municipiului Slobozia la plata despăgubirilor prin echivalent, la ședința din 11 octombrie 2001, reclamanții și-au precizat clar pretențiile în sensul că solicită doar restituirea în natură a suprafeței de 1685 mp teren și nimic altceva, situație de care instanța a luat act.

În actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere (fila 5 din dosarul nr.1570/2001 al Tribunalului Ialomița), având ca obiect casa de locuit situată în strada Matei Basarab nr.246, municipiul Slobozia, s-a făcut mențiunea expresă că „terenul aferent construcției în suprafață de 1685 mp nu formează obiectul contractului”, ci trece în proprietate de stat conform art.30 din Legea nr.58/1974, în vigoare la acea dată. Terenul în litigiu neconstituind obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, evident că nu a intrat în nici un mod în proprietatea reclamanților. Așadar, aceștia nu posedă un titlu de proprietate asupra terenului, care, este inclus în suprafața de 77.750 mp ce constituie domeniul public al Municipiului Slobozia potrivit anexei 2 parte integrantă din H.G.

nr.1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița în cuprinsul căreia este menționat „Parc Est” la poziția 532 (filele 42 și 44 dosar 4930/2001 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă). Cum reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului asupra căruia nu posedă un titlu de proprietate și care constituie domeniul public al Municipiului Slobozia, iar cererea subsidiară de despăgubiri formulată în acțiunea introductivă nu a mai fost susținută (fila 38 dosar fond – consemnarea din practica și fila 3 dosar apel – confirmarea corectitudinii celor reținute de instanță în sensul că despăgubirea solicitată este privită ca o cerere nouă care nu a urmat calea specială prevăzută de art.36 alin.1 din Legea nr.10/2001, astfel că nu se ia în considerare), temeinic și legal curtea, prin decizia recurată a respins apelul, menținând soluția instanței de fond.

Motivele de recurs se înlătură, ele neputând fi reținute pentru că: în sensul art.258 (1) din C.proc.civ. nulitatea hotărârii este atrasă, de nesemnarea dispozitivului de către judecătorii care au soluționat pricina, iar nu de semnarea dispozitivului (minutei) și de către grefier, fapt lipsit de orice relevanță juridică; ceea ce s-a reținut în considerentele deciziei rezultă în mod evident din actele și lucrările aflate la dosar; referirea la H.G.

nr.1353/2001 privind atestarea domeniului public al județului Ialomița, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Ialomița, nu poate fi considerată ca o aplicare retroactivă a legii, respectivul act normativ nefiind constitutiv de drepturi; nu rezultă din dosar că reclamanții ar fi solicitat, la fond sau în apel, expertiză topometrică, iar instanțele le-ar fi respins această probă (în susținerea pe fond a apelului a solicitat desființarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare pentru efectuarea unei expertize topometrice, eventual pentru evaluare). În aceeași ordine de idei nu poate fi reținută nici susținerea recurentului cu ocazia dezbaterii recursului, în sensul că în speță, instanța ar fi trebuit să introducă în cauză din oficiu, în calitate de pârâți pe Ministerul Finanțelor și pe Consiliul local al Municipiului Slobozia, pentru că Primăria Municipiului Slobozia nu ar avea calitate procesuală pasivă.

Dacă ar proceda astfel, instanța ar încălca principiul disponibilității părților în proces, care guvernează dreptul civil potrivit art.109 alin.1 C.proc.civ., reclamantul fiind liber să cheme în judecată pe cine consideră necesar, instanța neputând introduce în proces din oficiu alte părți. Pentru considerentele ce preced, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Z.I.împotriva deciziei nr.193 din 10 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2003,