ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10379/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10379/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanții R.D. și R.A. au

chemat în judecată pe Primarul municipiului Slobozia, solicitând

Tribunalului Ialomița, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată

sub nr. 1541/2001, să dispună anularea dispoziției nr. 236/2001

și restituirea în natură a suprafeței de 1574,50 mp teren,

situat în municipiul Slobozia, pe vechiul amplasament sau pe un alt

amplasament, iar în cazul în care restituirea în natură nu este

posibilă, să fie obligat pârâtul la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent.

Tribunalul Ialomița, prin

sentința civilă nr. 341/F din 4 aprilie 2002, a admis în parte

cererea, a anulat dispoziția contestată, a constatat că

petenții sunt îndreptățiți să primească

despăgubiri în echivalent bănesc în sumă de 833.250.526 lei.

Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să emită titluri de

valoare nominală până la concurența acestei sume.

Sentința a rămas

definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de D.G.F.P. Ialomița

și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit deciziei civile nr. 123/A

din 27 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a III a civilă, în dosarul nr. 1763/2002.

Pentru a adopta această

soluție, instanțele au reținut că imobilul proprietatea

reclamanților a fost expropriat în perioada 1972-1985 (Decretele nr. 223/1972

și nr. 256/1985), fiind obligați la presiunea reprezentanților

din acea vreme să-și demoleze casa în care locuiau și că pe

teren au fost realizate lucrări tehnico edilitare, situație în care

restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind

îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în

echivalent (evaluate conform lucrării de specialitate efectuată în

primă instanță), constând în titluri de valoare nominală.

Critica invocată de

apelantă, în sensul că valoarea stabilită de expert nu este

corectă, a fost înlăturată cu motivarea împotriva raportului de

expertiză prin care s-a constatat că valoarea de piață a

terenului intravilan este mult mai mare în prezent, față de valoarea

la care a fost expropriat terenul, pârâta apelantă nu a formulat

obiecțiuni.

Împotriva deciziei instanței de

apel a declarat recurs apelanta D.G.F.P. Ialomița, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală,

în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele motive:

Reclamanții nu mai pot primi

despăgubiri pentru terenul expropriat, întrucât au primit despăgubiri

la data exproprierii, iar pentru diferența dintre suprafața

solicitată și cea expropriată, li s-a reconstituit dreptul de

proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/1991.

Imobilul casă de locuit nu este

menționat în decretul de expropriere, iar probele administrate

(declarații de martori) nu sunt concludente în demonstrarea preluării

fără titlu valabil.

La termenul din 15 martie 2006, la

cererea părților, Curtea a dispus suspendarea soluționării

cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol la

solicitarea intimatelor reclamante R.A., M.I.D. și M.C., ultimele

două fiind introduse în cauză în calitate de moștenitoare ale

reclamantului R.D., decedat în timpul procesului.

În cuprinsul cererii de repunere pe

rol, reclamantele au arătat că „recursul a rămas fără

obiect”, iar prin declarația autentificată sub nr. 6793/2006 de B.N.P.

G.D., au solicitat să se ia act că renunță la acordarea de

titluri de valoare nominală acordate prin sentința Tribunalului

Ialomița și că nu mai au „alte pretenții” cu privire la

imobilul expropriat, întrucât prin dispoziția nr. 1663 din 15 iunie 2006 (anexată)

Primăria municipiului Slobozia, le-a acordat în compensare alte terenuri.

Având în vedere înscrisul nou depus

în recurs, din care rezultă că într-adevăr, pentru imobilul în

litigiu intimatelor reclamante li s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent,

constând în atribuirea altor imobile în compensare, în condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001,

republicată în 2005, precum și poziția procesuală a

reclamantelor rezultată din declarația autentificată, care fac

inutilă analiza motivelor inițiale de recurs, Curtea urmează să

admită recursul, să modifice decizia, în sensul admiterii apelului

și să schimbe în parte sentința.

Cererea de restituire în natură

sau prin echivalent formulată de reclamanți cu privire la imobilul în

litigiu va fi respinsă ca rămasă fără obiect, urmând

să fie menținute dispozițiile referitoare la admiterea

contestației și la anularea dispoziției nr. 236/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice

împotriva deciziei civile nr. 123/A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III a civilă.

Modifică decizia atacată.

Admite apelul declarat de D.G.F.P. Ialomița

și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile

nr. 341/F din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Ialomița.

Schimbă în parte sentința

în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea de

restituire în natură sau prin echivalent formulată de reclamanți

cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, județ Ialomița.

Păstrează celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 decembrie 2006.