ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10379/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții R.D. și R.A. au chemat în judecată pe Primarul municipiului Slobozia, solicitând Tribunalului Ialomița, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. 1541/2001, să dispună anularea dispoziției nr. 236/2001 și restituirea în natură a suprafeței de 1574,50 mp teren, situat în municipiul Slobozia, pe vechiul amplasament sau pe un alt amplasament, iar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, să fie obligat pârâtul la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Tribunalul Ialomița, prin sentința civilă nr. 341/F din 4 aprilie 2002, a admis în parte cererea, a anulat dispoziția contestată, a constatat că petenții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în echivalent bănesc în sumă de 833.250.526 lei.

Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să emită titluri de valoare nominală până la concurența acestei sume. Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de D.G.F.P. Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice, potrivit deciziei civile nr. 123/A din 27 februarie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, în dosarul nr. 1763/2002. Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut că imobilul proprietatea reclamanților a fost expropriat în perioada 1972-1985 (Decretele nr. 223/1972 și nr. 256/1985), fiind obligați la presiunea reprezentanților din acea vreme să-și demoleze casa în care locuiau și că pe teren au fost realizate lucrări tehnico edilitare, situație în care restituirea în natură nu este posibilă, reclamanții fiind îndreptățiți să primească măsuri reparatorii în echivalent (evaluate conform lucrării de specialitate efectuată în primă instanță), constând în titluri de valoare nominală.

Critica invocată de apelantă, în sensul că valoarea stabilită de expert nu este corectă, a fost înlăturată cu motivarea împotriva raportului de expertiză prin care s-a constatat că valoarea de piață a terenului intravilan este mult mai mare în prezent, față de valoarea la care a fost expropriat terenul, pârâta apelantă nu a formulat obiecțiuni. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs apelanta D.G.F.P. Ialomița, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: Reclamanții nu mai pot primi despăgubiri pentru terenul expropriat, întrucât au primit despăgubiri la data exproprierii, iar pentru diferența dintre suprafața solicitată și cea expropriată, li s-a reconstituit dreptul de proprietate în conformitate cu Legea nr. 18/1991.

Imobilul casă de locuit nu este menționat în decretul de expropriere, iar probele administrate (declarații de martori) nu sunt concludente în demonstrarea preluării fără titlu valabil. La termenul din 15 martie 2006, la cererea părților, Curtea a dispus suspendarea soluționării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 1 C. proc. civ. Cauza a fost repusă pe rol la solicitarea intimatelor reclamante R.A., M.I.D. și M.C., ultimele două fiind introduse în cauză în calitate de moștenitoare ale reclamantului R.D., decedat în timpul procesului. În cuprinsul cererii de repunere pe rol, reclamantele au arătat că „recursul a rămas fără obiect”, iar prin declarația autentificată sub nr. 6793/2006 de B.N.P.

G.D., au solicitat să se ia act că renunță la acordarea de titluri de valoare nominală acordate prin sentința Tribunalului Ialomița și că nu mai au „alte pretenții” cu privire la imobilul expropriat, întrucât prin dispoziția nr. 1663 din 15 iunie 2006 (anexată) Primăria municipiului Slobozia, le-a acordat în compensare alte terenuri. Având în vedere înscrisul nou depus în recurs, din care rezultă că într-adevăr, pentru imobilul în litigiu intimatelor reclamante li s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent, constând în atribuirea altor imobile în compensare, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată în 2005, precum și poziția procesuală a reclamantelor rezultată din declarația autentificată, care fac inutilă analiza motivelor inițiale de recurs, Curtea urmează să admită recursul, să modifice decizia, în sensul admiterii apelului și să schimbe în parte sentința.

Cererea de restituire în natură sau prin echivalent formulată de reclamanți cu privire la imobilul în litigiu va fi respinsă ca rămasă fără obiect, urmând să fie menținute dispozițiile referitoare la admiterea contestației și la anularea dispoziției nr. 236/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de D.G.F.P. Ialomița în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 123/A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. Modifică decizia atacată. Admite apelul declarat de D.G.F.P. Ialomița și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 341/F din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Ialomița. Schimbă în parte sentința în sensul că respinge ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură sau prin echivalent formulată de reclamanți cu privire la imobilul situat în municipiul Slobozia, județ Ialomița. Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2006.