Decizia nr. 717/2006 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 277/2004 a Tribunalului Iași

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Contestatorii Ț.I. și Ț.E. au solicitat, în contradictoriu cu intimata U.T. G.A. Iași, anularea deciziei nr. 768 din 23 iunie 2003, emisă de aceasta, prin care le-a fost respinsă, în temeiul Legii nr. 10/2001, cererea de restituire în natură a imobilului situat în Iași . Prin sentința civilă nr. 277 din 16 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiune formulată de reclamantul Ț.I., pentru lipsa calității procesuale active, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Ț.E., a fost anulată decizia nr. 768 din 23 iunie 2003 emisă de U.T. G.A. Iași și a fost dispusă acordarea către reclamantă a măsurilor reparatorii, prin echivalent, prevăzute în art. 11 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul compus din casă și teren în suprafață de 1400 mp, situat în Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanta și-a dovedit calitatea procesuală activă în privința imobilului expropriat prin Decretul nr. 223/1966, fiind succesoarea fostei proprietare, și că, întrucât a fost demolată construcția, iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă integral terenul, reclamantei i se cuvin măsuri reparatorii, rin echivalent, conform art. 11 alin. (4) din Legea nr.10/2001. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului, a fost respins, prin decizia civilă nr. 1498 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs pârâta, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ. și susținând, în esență, că instanța de apel a omis a se pronunța asupra ultimului motiv de apel, prin care a susținut că Tribunalul a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, contestatorii făcând referire la 1200 mp teren, iar nu la 1400 mp, că nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate asupra imobilului și nici a preluării abuzive a acestuia de către stat. Recursul este nefondat. Tribunalul a fost sesizat cu cererea de anulare a deciziei emisă de intimată, fără ase preciza natura măsurii reparatorii sau suprafața de teren și construcția revendicate, în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că este nefondată critica privitoare la acordarea a mai mult decât ceea ce s-a solicitat.

Imobilul ce formează obiectul litigiului a fost expropriat prin Decretul nr. 223/1966, de la autoarea reclamantei, C.M., care figurează la poziția 35 din anexa decretului, cu suprafața de teren de 1400 mp și construcție, imobil situat în Iași, iar calitatea de succesoare a reclamantei a fost dovedită cu certificatul de moștenitor nr. 16 din 5 februarie 2004, emis de notarul public M.R.M., situație în care se constată că este neîntemeiată și critica privitoare la nedovedirea dreptului de proprietate și a calității de succesor a reclamantei. Modul de stabilire al măsurilor reparatorii în privința imobilelor expropriate a fost reglementat prin art. 11 din Legea nr. 10/2001, fără a exista condiția dovedirii caracterului abuziv al trecerii în acest mod a bunului în proprietatea statului, astfel că nu poate fi primită nici critica vizând acest aspect.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta U.T.G.A. împotriva deciziei civile nr. 1498 din 6 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.