ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7977/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1074 din 17

decembrie 2004, Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanții C.I.,

C.M. și C.V., în contradictoriu cu Universitatea Tehnică G.A. Iași, a dispus

anularea deciziei nr. 783 din 3 iunie 2004 emisă de pârâtă și acordarea către

reclamanți a măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de art. 11 din

Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Iași, str. M., compus din curți,

clădiri și suprafața de 1,18 ha teren (1,10 ha în str. A.V., 0,03 ha teren aferent

clădirilor și 0,05 ha teren arabil).

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 1370/2001

reclamanții au cerut despăgubiri bănești pentru imobilele curți, clădiri și

teren în suprafața de 0,08 ha., situate în str. M., precum și pentru terenul în

suprafață de 1,10 ha, situat în Iași, str. A.V., iar prin decizia nr. 783 din 3

iunie 2004 pârâta Universitatea Tehnică G.A. Iași a respins notificarea,

motivat de faptul că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra

imobilelor.

Reține instanța de fond că, potrivit

art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în

mod abuziv, iar potrivit art. 22 din lege actele doveditoare ale dreptului de

proprietate și cele care atestă calitatea de moștenitor se anexează la

notificare sau se depun în termen de 24 de luni de la data intrării în vigoare

a legii.

În speță, cu înscrisurile depuse de

reclamanți s-a făcut dovada că autorii acestora, C.G. și E., au cumpărat în

anul 1916, de la numita F.V., imobilul aflat în str. B., în prezent str. M.,

compus din casă și teren și că sunt moștenitorii foștilor proprietari.

Dovada preluării imobilului situat în

str. M., în suprafață de 804,61 mp, de la autorul reclamanților, o constituie anexele

la Decretul de expropriere nr. 233/1966, unde figurează înscris la poziția 42,

iar actele invocate de reclamanți au fost anexate la notificare, fapt consemnat

în procesul verbal încheiat la data de 19 aprilie 2004.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

civilă nr. 297 din 18 mai 2005, a admis apelul declarat de Universitatea

Tehnică G.A. din Iași împotriva acestei hotărâri, a obligat pârâta să acorde

reclamanților măsurile reparatorii prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001

pentru imobilul situat în Iași str. M., compus din 700 mp teren și s-au păstrat

celelalte dispoziții ale hotărârii.

Instanța de apel a reținut că

reclamanții–intimați sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru terenul în

suprafață de 700 mp, situat în municipiul Iași, str. M. Decretul de expropriere

și anexa la acest decret fac dovada preluării abuzive a imobilului și a

faptului că autorii reclamanților erau proprietarii bunului, iar în notificare

imobilul este indicat fără a fi limitat la suprafața de 500 mp.

Se mai reține că pârâta, în calitate

de deținătoare a bunului, are obligația să acorde reclamanților măsuri

reparatorii, însă tribunalul a acordat și ceea ce nu s-a cerut. Pârâta are

obligația să acorde despăgubiri numai pentru imobilul deținut de aceasta, nu și

pentru terenul arabil și construcțiile din str. A.V., imobile care nu sunt

deținute de apelantă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Universitatea Tehnică G.A. Iași care, fără să invoce

vreun motiv de recurs, în esență, susține că hotărârea este lipsită de temei

legal, deoarece, deși reclamanților le-a fost recunoscut dreptul la despăgubiri

numai pentru imobilul situat în str. M., nu s-a avut în vedere faptul că la

această adresă au deținut suprafața de 500 mp teren arabil, menționată și în

notificare și nu 700 mp.

Susține recurenta, că instanța de

apel nu a avut în vedere nici faptul că reclamanții, prin notificare, au cerut

numai terenul înscris în certificatul nr. 2627/1991, act în care autorii

notificatorilor figurau cu teren în suprafață de 500 mp, situat în str. M.

Instanța a omis să se pronunțe asupra procesului verbal nr. 4892/2004, semnat

de notificatori, prin care au cerut măsuri reparatorii pentru suprafața de 500 mp

teren și, referindu-se în general la normele metodologice, nu s-a pronunțat

asupra celorlalte cereri care priveau faptul că reclamanții nu au făcut în

termenul prevăzut de O.U.G. nr. 10/2003 dovada certă a dreptului de

proprietate.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente:

Hotărârea atacată cuprinde motivele

pe care s-a întemeiat soluția pronunțată, instanța de apel a analizat toate

mijloacele de apărare invocate de pârâta apelantă și probele administrate și nu

s-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri pentru o suprafață de teren

mai mare decât cea indicată în notificare, așa cum susține recurenta.

Prin notificarea a cărei xerocopie

se află la dosarul instanței de fond, reclamanții au cerut să li se acorde

măsuri reparatorii pentru imobilele curți clădiri și pentru suprafața de 1,18

ha teren, din care, terenul în suprafață de 1,10 ha este situat în str. A.V.,

iar terenul aferent clădirilor, în suprafață de 0,03 ha și terenul arabil, în

suprafață de 0,05 ha., sunt situate în str. M.

În certificatul nr. 2627 din 17

aprilie 1991, invocat în notificare, aflat la dosarul instanței de fond, există

precizarea că autorul reclamanților a avut în proprietate suprafața de 1,18 ha

teren, din care în str. A.V. numai suprafața de 1,10 ha teren arabil. Restul

terenului, în suprafață de 0,03 ha curți și clădiri și 0,05 ha arabil (în total

0,08 ha) este situat în strada M., iar în procesul verbal nr. 4892 încheiat la

data de 19 aprilie 2004, este consemnată precizarea reclamanților că cer

despăgubiri pentru imobilul din str. M., fără ca aceștia să indice suprafața de

numai 500 mp teren.

De altfel, în anexa la Decretul de

expropriere nr. 233/1966, este înscrisă suprafața de 804,61 mp din str. M.,

preluată de la autorii reclamanților, din care 700 mp teren și 104,61 mp „construită”,

iar faptul că în str. M. autorii reclamanților au deținut suprafețele de 700 mp

teren neconstruit și 104,61 mp teren construit este menționat și în raportul de

expertiză întocmit de expert tehnic N.C.

Expertul a identificat întreaga

suprafață de 804,61 mp teren din str. M., expropriată pentru extinderea

complexului studențesc, și nu doar suprafața de 500 mp

Prin urmare, instanța de apel, care

a recunoscut dreptul reclamanților la măsuri reparatorii pentru suprafața de

700 mp teren, deținută de recurenta-pârâtă, nu a acordat acestora mai mult

decât au cerut. Dreptul reclamanților a fost stabilit în raport cu înscrisurile

depuse la dosar, în întâmpinarea aflată la dosarul instanței de fond

recurenta-pârâtă recunoaște că reclamanții au anexat la notificare actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 440/1916, iar în procesul verbal nr. 4829 din 19 aprilie

2004, încheiat anterior datei când s-a emis dispoziția contestată, invocat de

recurentă, sunt înscrise toate actele depuse de notificatori, inclusiv decretul

de expropriere nr. 233/1966.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de pârâtă va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

Universitatea Tehnică G.A. Iași împotriva deciziei civile nr. 297 din 18 mai

2005 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2005.