ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 545 din 7 iulie 2004 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași; a fost anulată decizia nr. 772 din 23 iunie 2003 emisă de pârâtă și, drept consecință a fost obligată pârâta la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Iași, în suprafață de 700 mp. În motivarea hotărârii se arată că reclamanta este unica moștenitoare a defuncților P.L. și P.S., conform certificatului de moștenitor nr. 155/1976 care au fost proprietarii terenului supus judecății în baza actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 173 din 17 februarie 1955. Pârâta nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei și nici posesia ce o exercită, afirmând doar că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului.

Se arată în considerente că posesia exercitată de pârâtă asupra terenului, unită cu neprezentarea vreunui act de preluare în posesie creează prezumția preluării abuzive, în sensul art. 22, pct. 1, lit. c) din normele metodologice de aplicare a Legea nr. 10/2001. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 219 din 15 aprilie 2005 a respins apelul pârâtei ca nefondat pentru considerentele ce vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat”.

Înscrisurile depuse de petentă atestă că terenul a ieșit din posesia autorilor săi, că în parte este liber, iar în parte este ocupat de construcții. În ceea ce privește suprafața reală a terenului preluat abuziv ea este dovedită de petenta intimată prin actele de proprietate depuse la dosar, este evidențiată și prin raportul de expertiză, iar măsurile reparatorii trebuie calculate pentru întreaga suprafață. Împotriva deciziei a declarat recurs apelanta intimată Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Prin motivele de recurs este criticată hotărârea Curții de Apel Iași în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează. Potrivit certificatului 32587/1957 emis de Sfatul Popular al orașului Iași autorul intimatei deținea doar suprafața de 480 mp teren, situație în care fără suport probator, în mod nelegal s-au încuviințat măsuri reparatorii pentru 700 mp.

Totodată, instanța a omis rapoartele de expertiză efectuate în cauză prin care s-a delimitat și suprafața deținută de universitate, respectiv 335,47 mp și ca atare instanța putea să dispună obligarea la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent doar pentru suprafața de teren deținută de universitate, urmând ca pentru diferența de 202,40 mp să fie suportată de Primăria Municipiului Iași. Din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu fac obiectul legii imobilele preluate fără titlu și, ca atare în cauză, neexistând vreun act normativ de preluare, entitatea notificată nu are a decide măsura restituirii. Prin întâmpinarea formulată reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat întrucât întreaga suprafață de teren se află în posesia recurentei.

Înalta Curte deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. va constata că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv de stat se înțelege ca fiind imobilele preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Tot în cuprinsul legii apare distincția între imobile preluate în mod abuziv cu titlu și imobile preluate abuziv fără titlu valabil. Față de dispozițiile legii de reparație criticile privind inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 întrucât statul nu are un titlu valabil asupra terenului sunt vădit nefondate. Fondate sunt însă criticile referitoare la suprafața de teren deținută de universitate câtă vreme din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu rapoartele de expertiză rezultă suprafețe diferite: 700 mp, ori 335, 47 mp, ori 480 mp.

De asemenea, există neconcordanțe referitoare la entitatea deținătoare a terenului, întrucât potrivit acelorași probatorii o parte din teren s-ar afla în administrarea Primăriei Municipiului Iași. Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, scop în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare. Față de contradicțiile existente între înscrisurile depuse și rapoarte de expertiză instanța avea obligația de a dispune probe suplimentare, o nouă expertiză topografică și înscrisuri emanând de la unitatea administrativ teritorială referitoare la regimul juridic al terenului trecut fără titlu în proprietatea statului, pentru ca stabilind o situație de fapt corectă să poată fi aplicate dispozițiile legii de reparație în mod corespunzător.

Pentru considerentele arătate, constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a faptului că modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia curții de apel, și drept consecință va trimite cauza aceleași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași împotriva deciziei civile nr. 219 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.