ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 728/2006

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 545 din 7 iulie 2004 Tribunalul Iași a admis acțiunea

formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu Universitatea Tehnică

„Gheorghe Asachi” Iași; a fost anulată decizia nr. 772 din 23 iunie 2003 emisă

de pârâtă și, drept consecință a fost obligată pârâta la acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Iași, în suprafață de 700

mp.

În

motivarea hotărârii se arată că reclamanta este unica moștenitoare a

defuncților P.L. și P.S., conform certificatului de moștenitor nr. 155/1976

care au fost proprietarii terenului supus judecății în baza actului autentic de

vânzare-cumpărare nr. 173 din 17 februarie 1955.

Pârâta nu contestă dreptul de

proprietate al reclamantei și nici posesia ce o exercită, afirmând doar că nu

s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului. Se arată în considerente că

posesia exercitată de pârâtă asupra terenului, unită cu neprezentarea vreunui

act de preluare în posesie creează prezumția preluării abuzive, în sensul art.

22, pct. 1, lit. c) din normele metodologice de aplicare a Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Iași prin decizia

civilă nr. 219 din 15 aprilie 2005 a respins apelul pârâtei ca nefondat pentru

considerentele ce vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b)

din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și „orice

alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor

legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal

prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației

de stat”.

Înscrisurile depuse de petentă

atestă că terenul a ieșit din posesia autorilor săi, că în parte este liber,

iar în parte este ocupat de construcții.

În ceea ce privește suprafața reală

a terenului preluat abuziv ea este dovedită de petenta intimată prin actele de

proprietate depuse la dosar, este evidențiată și prin raportul de expertiză,

iar măsurile reparatorii trebuie calculate pentru întreaga suprafață.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelanta intimată Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași.

Prin motivele de recurs este

criticată hotărârea Curții de Apel Iași în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9, C.

proc. civ. pentru considerentele ce urmează.

Potrivit certificatului 32587/1957

emis de Sfatul Popular al orașului Iași autorul intimatei deținea doar

suprafața de 480 mp teren, situație în care fără suport probator, în mod

nelegal s-au încuviințat măsuri reparatorii pentru 700 mp. Totodată, instanța a

omis rapoartele de expertiză efectuate în cauză prin care s-a delimitat și

suprafața deținută de universitate, respectiv 335,47 mp și ca atare instanța

putea să dispună obligarea la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

doar pentru suprafața de teren deținută de universitate, urmând ca pentru

diferența de 202,40 mp să fie suportată de Primăria Municipiului Iași.

Din interpretarea dispozițiilor

Legii nr. 10/2001 nu fac obiectul legii imobilele preluate fără titlu și, ca

atare în cauză, neexistând vreun act normativ de preluare, entitatea notificată

nu are a decide măsura restituirii.

Prin întâmpinarea formulată reclamanta

a solicitat respingerea recursului formulat întrucât întreaga suprafață de

teren se află în posesia recurentei.

Înalta Curte deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. va constata că recursul este fondat în

limitele și pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv de stat se înțelege

ca fiind imobilele preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Tot în

cuprinsul legii apare distincția între imobile preluate în mod abuziv cu titlu

și imobile preluate abuziv fără titlu valabil. Față de dispozițiile legii de

reparație criticile privind inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001

întrucât statul nu are un titlu valabil asupra terenului sunt vădit nefondate.

Fondate sunt însă criticile

referitoare la suprafața de teren deținută de universitate câtă vreme din

înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu rapoartele de expertiză

rezultă suprafețe diferite: 700 mp, ori 335, 47 mp, ori 480 mp. De asemenea,

există neconcordanțe referitoare la entitatea deținătoare a terenului, întrucât

potrivit acelorași probatorii o parte din teren s-ar afla în administrarea

Primăriei Municipiului Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în

cauză, scop în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le

consideră necesare.

Față de contradicțiile existente

între înscrisurile depuse și rapoarte de expertiză instanța avea obligația de a

dispune probe suplimentare, o nouă expertiză topografică și înscrisuri emanând

de la unitatea administrativ teritorială referitoare la regimul juridic al

terenului trecut fără titlu în proprietatea statului, pentru ca stabilind o

situație de fapt corectă să poată fi aplicate dispozițiile legii de reparație

în mod corespunzător.

Pentru considerentele arătate,

constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a faptului

că modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe

noi, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va

admite recursul, va casa decizia curții de apel, și drept consecință va trimite

cauza aceleași instanțe pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași împotriva deciziei civile nr. 219

din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.