ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1433/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1240 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea reclamanților B.C., C.N. și A.M. în contradictoriu cu pârâții B.T.A. și Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași. A fost respinsă cererea pârâtului B.T.A. de acordare a cheltuielilor de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut, în esență, că reclamanții B.C., C.N., B.A., A.M. și pârâtul B.T.A., cu notificările nr. 361 din 13 iulie 2001 și nr. 840 din 10 august 2008 au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Iași, format din casă de locuit, anexe și suprafața de teren de 1400 mp teren.

Intimata Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași prin decizia nr. 786 din 24 iunie 2003, a respins cele două notificări. B.C., C.N. și A.M. nu au înțeles că conteste decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată, astfel încât aceasta a rămas definitivă. Intimatul reclamant B.A. a decedat la 12 iunie 2003, descendentul acestuia B.T.A. a solicitat intimatei Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, comunicarea deciziei pe care apoi a contest-o, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 676 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași. Împotriva acestei sentințe reclamanții B.C., C.N. și A.M. au formulat apel susținând că, prima instanță, a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ignorând faptul că imobilul din litigiu are regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991, fiind scos de sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 16 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanți, reținând în considerentele deciziei următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3 1 ) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 „dispoziția sau decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității deținătoare, sau după caz, investită cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare”. Or, apelanții nu au înțeles să conteste decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată.

A fost înlăturată și critica potrivit căreia, instanța de fond, ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, și nu pe cele prevăzute de Legea nr. 18/1991, întrucât reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005, iar în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza, sau obiectul cererii de chemare în judecată. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanții A.M., C.N. și B.C. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate reclamanții – recurenți au susținut că instanța de fond și de apel nu a luat în considerare incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că nulitatea absolută a deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași poate fi invocată oricând, motiv de apel la care instanța nu a răspuns.

Recurenții au mai arătat că prima instanță nu a cercetat dacă imobilul din litigiu mai face obiectul Legii nr. 10/2001, având în vedere modificările aduse de Legea nr. 247/2005, în condițiile în care s-a făcut dovada că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991. Recurenții au mai arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut „că nu-și pot modifica cauza acțiunii” și de altfel nulitatea absolută invocată asupra deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007. Că, oricum instanța de apel nu a cercetat acest motiv și nici nu a stabilit regimul juridic al terenului în litigiu. Față de cele expuse, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.

Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În temeiul Legii nr. 10/2001, recurenții din prezenta cauză au notificat la 13 iulie 2001 și respectiv 10 august 2001, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul situat în Iași, Campusul Universitar Tudor Vladimirescu în suprafață de 1400 mp și casa de locuit. Prin decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, notificările au fost respinse. Recurenții nu au atacat în termen decizia nr. 768 din 24 iunie 2003, cu excepția intimatului B.T.A.

După apariția Legii nr. 247/2005, recurenții B.C., A.M. și C.N. au formulat noi notificări privind imobilul în litigiu, acestea fiind respinse prin decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași. Or, notificările formulate la 1 septembrie 2005, după apariția Legii nr. 247/2005, nu pot fi considerate ca fiind formulate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât acest text nu a suferit nicio modificare prin apariția Legii nr. 247/2005. Nefondată este și critica vizând incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și faptul că imobilul în litigiu are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991. Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc.

civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Prin acțiunea introductivă de instanță recurenții – reclamanți și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și respectiv Legii nr. 247/2005, contestând decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, prin care s-a respins cererea de acordare de măsurii reparatorii prin echivalent pentru construcții și teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de 1400 mp, teren situat în Iași. În aceste condiții, curtea de apel, în mod corect a reținut că recurenții – reclamanți au încălcat dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A.M., C.N. și B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții A.M., C.N. și B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.