ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1433/2010

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1240 din 3

septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respinsă acțiunea

reclamanților B.C., C.N. și A.M. în contradictoriu cu pârâții B.T.A. și

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași.

A fost respinsă cererea pârâtului B.T.A. de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a

reținut, în esență, că reclamanții B.C., C.N., B.A., A.M. și pârâtul B.T.A., cu

notificările nr. 361 din 13 iulie 2001 și nr. 840 din 10 august 2008 au

solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Iași, format

din casă de locuit, anexe și suprafața de teren de 1400 mp teren.

Intimata Universitatea Tehnică „Gheorghe

Asachi” Iași prin decizia nr. 786 din 24 iunie 2003, a respins cele două notificări.

B.C., C.N. și A.M. nu au înțeles că

conteste decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată, astfel încât

aceasta a rămas definitivă.

Intimatul reclamant B.A. a decedat la 12

iunie 2003, descendentul acestuia B.T.A. a solicitat intimatei Universitatea

Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, comunicarea deciziei pe care apoi a contest-o,

așa cum rezultă din sentința civilă nr. 676 din 8 septembrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Iași.

Împotriva acestei sentințe reclamanții B.C.,

C.N. și A.M. au formulat apel susținând că, prima instanță, a rezolvat procesul

fără a intra în cercetarea fondului, ignorând faptul că imobilul din litigiu

are regimul juridic reglementat de Legea nr. 18/1991, fiind scos de sub

incidența Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 16 din 28 ianuarie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost respins apelul

formulat de reclamanți, reținând în considerentele deciziei următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (3

1

)

din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 „dispoziția sau decizia

motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură,

poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită, la secția civilă a

tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității deținătoare,

sau după caz, investită cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de

la comunicare”.

Or, apelanții nu au înțeles să conteste

decizia nr. 786 din 24 iunie 2003 emisă de intimată.

A fost înlăturată și critica potrivit

căreia, instanța de fond, ar fi interpretat și aplicat greșit dispozițiile

Legii nr. 10/2001, și nu pe cele prevăzute de Legea nr. 18/1991, întrucât

reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a

Legii nr. 247/2005, iar în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza,

sau obiectul cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei din urmă decizii au

declarat recurs reclamanții A.M., C.N. și B.C. invocând motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

reclamanții – recurenți au susținut că instanța de fond și de apel nu a luat în

considerare incidența prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, că

nulitatea absolută a deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă de Universitatea

Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași poate fi invocată oricând, motiv de apel la care

instanța nu a răspuns.

Recurenții au mai arătat că prima

instanță nu a cercetat dacă imobilul din litigiu mai face obiectul Legii nr. 10/2001,

având în vedere modificările aduse de Legea nr. 247/2005, în condițiile în care

s-a făcut dovada că terenul în litigiu are regimul juridic reglementat de Legea

nr. 18/1991.

Recurenții au mai arătat că în mod greșit

instanța de apel a reținut „că nu-și pot modifica cauza acțiunii” și de altfel

nulitatea absolută invocată asupra deciziei nr. 1417 din 20 iunie 2007.

Că, oricum instanța de apel nu a cercetat

acest motiv și nici nu a stabilit regimul juridic al terenului în litigiu.

Față de cele expuse, recurenții au

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare, primei instanțe.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

motivelor invocate, Înalta Curte va constata că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

În temeiul Legii nr. 10/2001, recurenții

din prezenta cauză au notificat la 13 iulie 2001 și respectiv 10 august 2001,

Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, pentru acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru terenul situat în Iași, Campusul Universitar

Tudor Vladimirescu în suprafață de 1400 mp și casa de locuit.

Prin decizia nr. 786 din 24 iunie 2003

emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, notificările au fost

respinse.

Recurenții nu au atacat în termen decizia

nr. 768 din 24 iunie 2003, cu excepția intimatului B.T.A.

După apariția Legii nr. 247/2005,

recurenții B.C., A.M. și C.N. au formulat noi notificări privind imobilul în

litigiu, acestea fiind respinse prin decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007 emisă

de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași.

Or, notificările formulate la 1

septembrie 2005, după apariția Legii nr. 247/2005, nu pot fi considerate ca

fiind formulate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, întrucât

acest text nu a suferit nicio modificare prin apariția Legii nr. 247/2005.

Nefondată este și critica vizând

incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și

faptul că imobilul în litigiu are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 18/1991.

Potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ.,

în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de

chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Prin acțiunea introductivă de instanță

recurenții – reclamanți și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

și respectiv Legii nr. 247/2005, contestând decizia nr. 1417 din 20 iunie 2007

emisă de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” Iași, prin care s-a respins

cererea de acordare de măsurii reparatorii prin echivalent pentru construcții

și teren, precum și restituirea în natură a suprafeței de 1400 mp, teren situat

în Iași.

În aceste condiții, curtea de apel, în

mod corect a reținut că recurenții – reclamanți au încălcat dispozițiile art. 294

alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A.M., C.N.

și B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții

A.M., C.N. și B.C. împotriva deciziei nr. 16 din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

martie 2010.