ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2093/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Iași, contestatoarea A.N.(C.F.), a solicitat anularea deciziei nr. 3 din 11 iulie 2006, emisă de Universitatea A. I. Cuza Iași, prin reprezentantul ei legal și obligarea acestuia la restituirea bunurilor ce au făcut obiectul notificării. Prin sentința civilă nr. 2275 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, hotărându-se că prin notificarea nr. 662/M din 7 august 2001, adresată Primăriei Iași, reclamanta A.N. a solicitat împreună cu sora sa, A.M., restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 1698,81 mp și construcții în suprafață de 898,25 mp situat în Iași.

De asemenea, prin notificarea nr. 663/N/2001, adresată Universității „Al. I. Cuza” același notificatoare, N.C.F., împreună cu A.M., au solicitat restituirea aceluiași imobil, situat în Iași, și care a fost compus din construcție în suprafața de 898,2mp, în prezent demolată, și terenul în suprafață de 1.698,81mp Raportându-se la înscrisurile depuse de părți la dosar, instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâta-intimată, reținând că față de confirmarea de primire existentă la fila 133 dosar, excepția de tardivitate este neîntemeiată, comunicarea fiind făcută la 26 iulie 2007, iar contestația introdusă în termenul legal de 30 de zile, respectiv 14 august 2006. Prin aceeași încheiere de ședință din 31 ianuarie 2007, excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă, reținându-se că o atare excepție ar înfrânge dreptul reclamantei de a avea acces la justiție și de a invoca dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei, s-a considerat că acțiunea este neîntemeiată, dat fiind faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare autentic, transcris la Registrul de transcripțiuni nr. 3665 din 29 iulie 1927 care atestă cumpărarea imobilului de către autorul reclamantei A.N., certificatul de moștenitor nr. 41 din 6 noiembrie 2001 și certificatul de moștenitor din 15martie 2003, reclamanta a făcut dovada că autorul ei a fost proprietarul imobilului la data preluării de către stat și că are calitatea de persoană îndreptățită conform art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Imobilul situat în Iași, ce a aparținut autorului A.N. a fost preluat de stat prin expropriere, în baza dispozițiilor Legii nr. 71/1946, iar clădirea revendicată a fost demolată.

Notificările nr. 662/N din 7 august 2001 și nr. 663 din 7 august 2001 au fost soluționate prin dispoziția nr. 3 din 11 iulie 2006, emisă de Universitatea „A. I. Cuza”, fiind respinsă cererea de restituire în natură pentru teren. Notificarea ce viza imobilul „construcție” a fost direcționată Primăriei Municipiului Iași, fiind respinsă cererea de restituire prin echivalent bănesc și propunându-se astfel, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de către stat pentru suprafața de 1698,81 mp În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize identificându-se terenul în suprafață de 1698,81 mp care este deținut de pârâta Universitatea „A.

I. Cuza” Iași, fiind însă afectat de amenajări de utilitate publică. Instanța de fond a constatat, pe baza întregului material probator administrat în cauză, că acest teren nu poate fi restituit în natură, astfel încât în mod corect, pârâta a respins, prin decizia contestată, cererea de restituire în natură, și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea de măsuri prin echivalent pentru construcțiile demolate, instanța a reținut că acesta este nefondat, în mod just pârâta a trimis notificare Primăriei Municipiului Iași, conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței au declarat apel atât contestatoarea A.N., cât și intimata Universitatea „A.

I. Cuza” Iași. Apelul contestatoarei nu a fost motivat, astfel încât Curtea de Apel l-a analizat doar prin prisma dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., pe baza celor invocate în fața primei instanțe. Drept urmare, s-a reținut în mod corect că, în raport de probatoriul administrat în cauză, s-a reținut just situația de fapt și s-au aplicat corect dispozițiile incidente în cauză, respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În cauză s-a făcut dovada că terenul expropriat prin Legea nr. 571/1945 este ocupat în întregime fie de noile construcții ce au fost edificate cu autorizație, fie este afectat de servituțile legale și amenajări de utilitate publică, drept urmare, instanța a apreciat că decizia intimatei prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este legală.

Cât privește apelul declarat de intimata Universitatea „A. I. Cuza” Iași, ce conține critici privind respingerea excepției de tardivitate invocate prin întâmpinare, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispozițiile art. 23 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deținea numai în parte bunurile imobile solicitate. De asemenea, dovada comunicării și respectiv, a datei de la care începe să curgă termenul de contestare a deciziei emise de entitatea învestită cu soluționarea notificării,sunt cele de pe confirmarea de primire, astfel că în mod temeinic și legal prima instanță a respins această excepție, dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 fiind corect interpretate și aplicate.

Împotriva deciziei a declarat recurs Universitatea „Al. I. Cuza” Iași care a susținut incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub aspectul interpretării dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001. Astfel, se consideră că instanța în mod greșit a respins excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă, invocată de Universitate, această excepție fiind întemeiată, deoarece art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevede că decizia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită în termen de 30 de zile de la comunicare, iar Universitatea a făcut dovada comunicării prin fax a deciziei contestată cu confirmarea rezultată în urma comunicării deciziei.

Analizând recursul declarat de recurenta Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, se constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed. Dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 prevăd că persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana juridică sau fizică deținătoare a celeilalte părți a imobilului solicitat. În speță, notificarea reclamantei a fost redirecționată Primăriei Iași pentru acordarea măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcțiile demolate, conform art. 33 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Această comunicare, însoțită de actele anexate, va fi transmisă persoanei îndreptățite, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.

Interpretând aceste dispoziții legale, rezultă fără echivoc că dovada comunicării, respectiv a datei de la care începe să curgă termenul de contestare a deciziei emise de autoritatea învestită cu soluționarea notificării, este cea de pe confirmarea de primire. Susținerile recurentei Universitatea Al. I. Cuza Iași privind soluționarea greșită a excepției de tardivitate, de către instanțe, nu pot fi primite, data comunicării deciziei nu poate fi considerată data comunicării prin fax, urmare a solicitării exprese a reprezentantei reclamantei, avocat G.M., la data de 12 iulie 2006, așa cum consideră recurenta, ci data comunicării acestei decizii prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, către reclamant.

Această dată este 26 iulie 2007, așa cum rezultă din dovada de comunicare anexată, contestația a fost înregistrată pe rolul instanței la 17 august 2006, termenul de contestare a deciziei, de 30 de zile nefiind depășit. Interpretând în mod corect dispozițiile legale incidente și aplicând în mod just aceste dispoziții, instanțele au pronunțat hotărâri legale, motiv pentru care se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Universitatea Al. I. Cuza Iași împotriva deciziei nr. 102 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2009 .