ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1652/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanții P.N., P.I.V.G. și C.A. în

contradictoriu cu pârâta Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași au formulat

contestație împotriva deciziei nr. 10 din 4 martie 2003 prin care le-a fost

respinsă notificarea adresată pentru restituirea în natură a imobilului, teren

în suprafață de 2729 mp situat în Iași, acordarea despăgubirilor în raport de

valoarea de circulație a terenului.

În motivarea contestației se arată

că pârâta a respins cererea pe motiv că sunt aplicabile prevederile Legii nr.

18/1991 și nu cele ale Legii nr. 10/2001.

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 617 din 1 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamanților, cu

motivarea că în speță nu sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001 ci cele

ale legilor fondului funciar.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

civilă nr. 295 din 12 martie 2004 a admis apelul declarat de reclamanți, a

schimbat sentința instanței de fond și a admis acțiunea a anulat decizia nr. 10

din 4 martie 2003 a Universității „Al. I. Cuza” Iași pe care a obligat-o să facă

reclamanților o ofertă de restituire prin echivalent corespunzător valorii

imobilului.

Instanța de apel a reținut că

imobilul în litigiu nu intră în categoria celor menționate la art. 8 din Legea

nr. 10/2001, astfel că sunt aplicabile dispozițiile acestei legi, cu consecința

obligațiilor pentru deținător în mențiunea prevăzută de prevederile aceleiași

legi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Universitatea „Al. Ioan Cuza” Iași care a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 și 10 ca motiv de recurs.

În susținerea recursului pârâta

arată, în esență, că dețin terenul în litigiu nu prin preluare abuzivă de la

autorii reclamanților ci ca urmare a unui schimb de terenuri ce a avut loc în

anul 1974 între CAP Rediu și Consiliul Popular al comunei Rediu, cu trecerea de

la aceasta în administrarea Universitatea „Al. Ioan Cuza” Iași; schimbul de

terenuri s-a făcut cu respectarea prevederilor legale atunci în vigoare

existând documentația necesară și anume, hotărârea adunării generale a CAP

Rediu din 22 ianuarie 1974, procesul verbal din 30 aprilie 1974, avizul

Direcției Generale pentru Agricultură Iași, decizia Comitetului Executiv al

Consiliului Popular Iași din 18 noiembrie 1974.

Recursul se privește ca fondat.

Din probele administrate rezultă că

terenul în litigiu a aparținut autorilor reclamanților și a fost preluat în

perimetrul fostului CAP Rediu.

În anul 1974, acest teren a fost

atribuit de Cooperativa Agricolă de Producție, prin schimb, fostului Consiliu

Popular al Comunei Rediu, cooperativa agricolă primind de la comună un alt

teren. De la consiliu popular, cu aprobarea forurilor de decizie din epocă,

terenul a fost atribuit Universității „Al. Ioan Cuza” Iași în scopuri

didactice.

Problema acestui schimb de terenuri

a format obiectul și altui litigiu, fără însă a putea vorbi de existența

autorităților de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., reținându-se prin

hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție nr. 149 din 19 ianuarie 2000

că schimbul de terenuri s-a efectuat în mod legal și că într-o suprafață mai

mare de teren este inclus și terenul solicitat de reclamanți, întregul teren

făcând parte din domeniul public, fiind aplicabile prevederile art. 166 din

Legea nr. 84/1995 a învățământului.

Din cele arătate mai sus rezultă

așadar că pârâta Universitatea „Al. Ioan Cuza” Iași deține terenul care a

constituit proprietatea autorilor reclamanților dinainte de cooperativizarea

agriculturii, dar care a intrat în patrimoniul fostei CAP Radiu și, ca efect al

actului de schimb valabil încheiat, a dobândit situația juridică a terenului pe

care l-a înlocuit, adică a celui transmis prin schimb în anul 1974 de către

Consiliul popular al comunei Rediu în patrimoniul CAP Rediu.

În consecință, reclamanții au doar

îndreptățirea la măsuri reparatorii, fie în temeiul Legii nr. 18/1991 sau al

Legii nr. 1/2000, fie, după caz, în temeiul Legii nr. 10/2001, numai în

privința terenului transmis prin schimb de către Consiliul popular al comunei

Rediu în patrimoniul CAP Rediu, adică în legătură cu terenul care, ca efect al

schimbului, a dobândit situația juridică a terenului adus în cooperativă

agricolă de producție de autorii lor și care în prezent este deținut de pârâta

Universitatea „Al. Ioan Cuza” Iași.

Cu alte cuvinte, reclamanții nu au

calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 în

raport cu terenul deținut de pârâtă, iar pârâta nu are calitate de deținătoare

a unui teren pentru care reclamanții ar avea îndreptățirea de a cere măsuri

reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin prisma celor de mai sus sunt

legale atât decizia nr. 10 din 4 martie 2003 emisă de pârâtă, cât și sentința

primei instanțe, corectată însă în motivațiile sale potrivit considerentelor

prezentei decizii, fiind însă esențial nelegală decizia instanței de apel, care

este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 la starea de fapt și de

drept a cauzei, ceea ce constituie motiv de casare potrivit dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru cele ce preced și în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (2) și ale art. 314 C. proc. civ., recursul

de față va fi admis, hotărârea atacată va fi casată, iar sentința primei

instanțe va fi păstrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Universitatea A.I. Cuza Iași împotriva deciziei nr. 295 din 12 martie 2004 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.

Casează decizia atacată și păstrează

sentința civilă nr. 617 din 1 octombrie 2003 a Tribunalului Iași, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2005.