ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1318/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 24 octombrie 2001 reclamantul G.V.Ș. a chemat în judecată Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași pentru a fi pus în posesia terenului în suprafață de 403 mp situat în Iași. Reclamanta și-a fondat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 art. 16 alin. (1) și a solicitat totodată și daune materiale pentru uzufructul terenului pe toată perioada cât pârâtul l-a utilizat. Acest teren a fost revendicat de reclamant prin notificarea făcută către pârâtă, aceasta din urmă, prin dispoziția nr. 38/2001 refuzând retrocedarea în natură.

Judecătoria Iași prin sentința civilă nr. 21646 din 3 decembrie 2001 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași conform art. 25 pct. 8 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 837 din 9 octombrie 2002 a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins totodată acțiunea reclamantului. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că potrivit art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 18/1991 terenurile proprietate de stat folosite de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic aparțin domeniului public și trec în administrarea acestora. S-a apreciat, în consecință, că terenul în litigiu nu intră sub incidența de reglementare a Legii nr. 18/1991 ci sub cea a Legii nr. 10/2001.

Pe fond s-a constatat că Legea nr. 10/2001 se aplică numai imobilelor prev. de art. 16 alin. (1), preluate cu titlu valabil, imobile pentru care soluția principală o constituie restituirea prin echivalent. S-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu în vederea unei exproprieri care nu a mai avut loc și ca urmare decizia de respingere a restituirii în natură este corectă. Acțiunea a fost respinsă față de împrejurarea că ea a avut ca obiect numai restituirea în natură a terenului. Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr. 14 din 26 februarie 2003 a respins apelul declarat de petent împotriva sentinței civile nr. 837/2002 a Tribunalului Iași. Pentru a motiva această soluție Curtea de apel a reținut că în mod corect s-a apreciat legală decizia 38 din 27 septembrie 2001 emisă de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași prin care reclamantului i s-au oferit pentru terenul în suprafață de 403 mp, despăgubiri în echivalent.

Decizia a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, terenul fiind ocupat de o unitate bugetară de învățământ, cuprins în perimetrul Fermei „Adamclisi” și fiind utilizat în scopuri didactice și experimentale. Instanța de apel a mai reținut că potrivit art. 9 din Legea nr. 1/2001 terenurile proprietate de stat administrate de instituțiile și stațiunile de cercetare, destinate cercetării și producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice superioare și din animale de rasă, aparțin domeniului public și rămân în administrarea acestora. Potrivit art. 1 din H.G. nr. 517/1999 aparțin domeniului public atât terenurile cu această afectațiune cât și cele folosite de unitățile de învățământ cu profil agricol, iar în anexa 2 la sus-arătata hotărâre, unitatea pârâtă fiind înscrisă cu o suprafață de teren de 411 ha.

Stațiunea Didactică Iași, înființată prin H.G. nr. 123/1993 care funcționează în cadrul Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” Iași (actuala Universitate de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași), a primit în administrație 400 ha teren pentru, între altele, producerea de semințe și material săditor, pentru obținerea, testarea și valorificarea produselor ecologice de origine vetală și animală. Nu s-a primit nici critica pentru greșita aplicare a art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 întrucât textul nu s-ar aplica imobilelor preluate fără titlu valabil pe considerentul că acest text a suportat modificări, legea nemai condiționând aplicarea procedurilor din art. 16 de modalitatea preluării, cu sau fără titlu a bunului revendicat.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat în termen legal recurs. În susținerea recursului, nemotivat în drept, recurentul a făcut un istoric al imobilului revendicat (dobândit de tatăl său prin contract de cumpărare la 27 mai 1926 și preluat abuziv de către pârâtă care îl deține și în prezent în mod nelegal, neputând prezenta un titlu) și a adăugat în susținerea nelegalitării hotărârii, împrejurarea că porțiuni din același teren deținut de intimata-pârâtă au fost predate în proprietate altor proprietari. Recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează. În primul rând este de observat că recursul nu este structurat potrivit cerințelor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin prezentarea și argumentarea motivelor prev. de art. 304 pct. 1-10 C. proc.

civ. în limitele cărora este permisă atacarea unei hotărâri, prin această cale de atac. Verificând soluția atacată prin prisma dispozițiilor art. 306 C. proc. civ. și în raport de considerentele expuse în motivarea recursului se constată că s-ar putea încadra unele critici în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, greșita aplicare a legii. Motivul este neîntemeiat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză în raport de datele istorice și de evoluție a regimului juridic al terenului în litigiu, considerentele deciziei nr. 14 din 26 februarie 2003 fiind, sub acest aspect, elocvente prin analiza amănunțită făcută. Nu se poate primi nici critica dedusă dintr-un așa-zis precedent în primul rând pentru că această motivare în fapt nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 304 de la 1 la 10 C. proc.

civ., soluțiile în cauzele deduse judecății fiind pronunțate pentru fiecare caz în parte în limita și temeiul datelor proprii. Pentru argumentele mai sus expuse recursul se va respinge ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ș.G. împotriva deciziei civile nr. 14 din 26 februarie 2003 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2004.