ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2018

HOTĂRÂRE

22.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 16.11.2012, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantele A., B. și C., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Direcția pentru Agricultură a Județului Iași, Prefectul Județului Iași, Consiliul Județean Iași, Comisia Județeană de Fond Funciar Iași, reprezentată prin Prefectul Județului Iași, Consiliul Local al Comunei Rediu, Universitatea (...) și Municipiul Iași, reprezentat prin primar, constatarea nulității absolute a următoarelor acte:

Procesul-verbal nr. x/22.01.1974 încheiat în Adunarea membrilor cooperatori ai CAP Rediu; procesul-verbal încheiat la data de 30.04.1974 între CAP Consiliul popular al comunei Rediu și a Deciziei nr. 595/18.11.1974 emisă de Comitetul executiv al Popular al Județului Iași, și, ca o consecință directă a constatări nulității actelor juridice menționate, să se constate nevalabilitatea preluării de către stat a terenului în suprafața de 3797 mp, situat în Iași, str. x, ce susțin reclamanții că aparținut antecesorului lor și inexistența dreptului de proprietate al pârâtei Universitatea (...) Iași asupra suprafeței de teren respective. Reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe calitatea lor de moștenitoare a foștilor proprietari a suprafeței de 3797 mp teren, situat în Iași, str. x, aflat în litigiu, nevalabilitatea preluării terenului de către stat și a trecerii în administrarea Universității (...) Iași, dat fiind că nu au fost respectate dispozițiile și procedurile legale în vigoare la momentul perfectării actelor a căror nulitate s-a solicitat a fi constatată. Prin Sentința civilă nr. 7545/30.06.2003, pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin Decizia civilă nr. 528/14.05.2004 pronunțată de Tribunalul Iași și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 275/23.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/22.11.2000 emis pe numele autorului reclamantelor, defunctul D., cu privire la suprafața de 3797 mp teren situat în Iași, str. x, (ce formează obiectul prezentei judecăți) reținându-se cu putere de lucru judecat în considerente că Procesul-verbal nr. x/22.01.1974 încheiat în Adunarea membrilor cooperatori ai CAP Rediu este valabil încheiat, actele ulterioare acestui proces-verbal dovedind faptul că schimbul de terenuri a existat și a fost valabil și că terenul de 3797 mp înscris în titlu de proprietate nu îndeplinea niciuna din condițiile prevăzute de art. 36, alin. (5) din Legea nr. 18/1991, întrucât acesta nu se afla în administrarea Consiliului Local, ci al Grădinii Botanice. S-a mai reținut că terenul în cauză a intrat în proprietatea Universității (...) Iași conform dispozițiilor art. 166, pct. 2 și 4 din Legea nr. 84/1995 a învățământului, fiind aferent Grădinii Botanice, situație în care s-a stabilit regimul juridic al terenului în cauză cu putere de lucru judecat, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, chestiunea regimului juridic al terenului de 3797 mp a fost tranșată definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr. 7545/30.06.2003 a Judecătoriei Iași, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 275/23.02.2005 a Curții de Apel Iași, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. Instanța de fond a mai reținut că prin raportare la cele expuse reclamantele A., B. și C. nu dețin în prezent nici un titlu de proprietate cu privire la terenul în litigiu și nu au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate. Faptul că reclamantele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil, în condițiile în care cererea lor a fost respinsă prin Ordinul nr. 566/10.09.2009 emis de Prefectul Județului Iași, și că în prezent se află pe rolul instanței de judecată litigiul ce vizează anularea acestui ordin, nu schimbă cu nimic această situație, dat fiind faptul că simpla formulare a unei cereri de reconstituire nu este de natură a justifica îndreptățirea persoanei la reconstituirea dreptului de proprietate. Potrivit dispozițiilor art. 32, alin. (1) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condițiile legii; b) are calități procesuală; c) formulează o pretenție; d) justifică un interes, iar potrivit dispozițiilor art. art. 33, teza 1 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Astfel, interesul reprezintă folosul practic și imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare. De fiecare dată interesul la acțiune trebuie cercetat în persoana reclamantului și lipsa lui constituie motiv de respingere a acțiunii. Interesul, ca cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, cere o justificare care nu constă în forma sa materială ce constituie substanța dreptului subiectiv în cauză, ci cu scopul de a invoca acest drept și de a-1 urmări prin punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale. Pentru ca interesul (folosul practic) să fie legitim, deci pentru îndeplinirea acestei condiții, interesul trebuie să fie în legătură cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie. Totodată, instanța de fond a mai reținut că interesul trebuie să fie născut și actual, or, în cauza de față, reclamantele trebuiau să urmărească și să dovedească avantajul pe care-l prefigurează prin promovarea acțiunii privit ca folos practic legitim, personal și direct, născut și actual, condiții ce se cer a fi îndeplinite cumulativ atât la formularea acțiunii, cât și pe parcursul procesului civil. Or, în speță, avantajul practic al reclamantelor nu poate fi concretizat prin constatarea nulității înscrisurilor deduse judecății, câtă vreme nu pot fi înlăturate efectele hotărârilor judecători enunțate în cauză. S-a mai reținut că există putere de lucru judecat creatoare de efecte specifice cu privire la regimul juridic al terenului în litigiu și cu privire la îndreptățirea reclamantelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 3797 mp, respectiv faptul că reclamantele nu mai pot repune în discuție pe nici o cale dreptul cu privire la care s-a statuat deja situația juridică. Cu alte cuvinte, pe cale logică, reclamanții nu ar putea avea niciun beneficiu prin promovarea acțiunii de față, în condițiile în către anularea acestor înscrisuri nu ar putea avea niciun efect cu privire la dreptul lor de proprietate. Aceiași situație există și în cazul capetelor de cerere având ca obiect constatarea nevalabilității preluării de către stat a terenului în suprafață de 3797 mp, și inexistența dreptului de proprietate al pârâtei Universitatea (...) Iași asupra acestei suprafețe de teren, promovarea acestor capete de cerere nefiind în măsură să producă consecințe juridice, iar reclamanții nu ar putea avea niciun beneficiu. Drept urmare, apreciind ca lipsită de interes acțiunea, instanța a admis excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii fiind respinsă acțiunea pentru acest motiv. Instanța a lăsat nesoluționate celelalte excepții, dat fiind caracterul prioritar al excepției lipsei de interes. Instanța de fond a respins și cererea pârâtei Universitatea (...) privind plata cheltuielilor de judecată, dat fiind că aceasta nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele A., B., C., iar prin Decizia civilă nr. 75/A din data de 3 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamante. Au fost obligate apelantele să plătească intimatei Universitatea (...) Iași suma de 1903,4 RON, cheltuieli de judecată în apel. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut următoarele:

Reclamantele apelante invocă greșita reținere de către prima instanță a lipsei de interes în promovarea acțiunii, în cadrul motivelor de apel făcând un amplu istoric al litigiului, în susținerea interesului promovării prezentei acțiuni, marea majoritate a motivelor de apel vizând fondul cauzei - cauzele de nulitate ale tuturor actelor cu privire la care reclamantele solicită constatarea nulității respectiv Procesul-verbal nr. x/22.01.1974 încheiat în Adunarea membrilor cooperatori ai CAP Rediu; procesul-verbal încheiat la data de 30.04.1974 între CAP Consiliul popular al comunei Rediu și a Deciziei nr. 595/18.11.1974 emisă de Comitetul executiv al Popular al Județului Iași. Obiectul analizei în apel îl constituie stabilirea de către instanța de control a împrejurării referitoare la corecta, sau dimpotrivă, incorecta reținere de către prima instanță a incidenței excepției lipsei de interes a reclamantelor în promovarea prezentului litigiu. Efectuarea acestui demers impune analizarea următoarelor elemente a litigiilor anterioare prin care s-a statuat asupra nevalabilității reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3.796,87 mp în favoarea autorului reclamantelor, a relevanței în cauză a jurisprudenței invocate de către reclamante și a statuării asupra unei eventuale antepronunțări de către prima instanță cu privire la cauza înregistrată sub nr. x/2009* pe rolul Judecătoriei Iași, în prezent suspendată, până la soluționarea prezentului litigiu. Valabilitatea Titlului de proprietate nr. x/2000 prin care autorului reclamantelor, defunctului D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3796,87 mp situat în Iași, str. x, a fost analizată în cadrul unui litigiu care, parcurgând toate fazele procesuale, s-a finalizat prin constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate la solicitarea intervenientei în interes propriu Universitatea (...). Astfel, prin Sentința civilă nr. 7545/30.06.2003 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosar nr. x/2001, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 528/14.05.2004 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosar nr. x/2003, s-a respins excepția nulității Procesului-verbal nr. x/22.01.1974 invocată de către pârâtul D., s-a admis acțiunea reclamantului Prefectul Județului Iași în contradictoriu cu pârâții D., Comisia Județeană de Stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași și Primarul Municipiului Iași, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Universitatea (...) Iași în contradictoriu cu Prefectul Județului Iași și D., constatându-se nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. x/22.11.2000 emis în beneficiul lui D. În recurs, prin Decizia civilă nr. 275/23.02.2005 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosar nr. x/2004, s-a admis recursul pârâtului D. continuat de A. și B. fiind modificată Decizia civilă nr. 528/14.05.2004 a Tribunalului Iași, în sensul admiterii apelului formulat de același pârât împotriva Sentinței civile nr. 7545/30.06.2003 a Judecătoriei Iași, care a fost schimbată în parte în sensul respingerii acțiunii formulată de Prefectul Iași, pentru lipsa calității procesuale active, fiind păstrate restul dispozițiilor sentinței respectiv valabilitatea Procesului-verbal nr. x/22.01.1974 și constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. x/22.11.2000 emis în beneficiul lui D. S-a reținut în considerentele acestei decizii că prefectul nu are calitate procesuală activă în acțiunea întemeiată pe art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997, deoarece nulitatea absolută a titlului de proprietate poate fi invocată numai de persoanele prevăzute de art. III alin. (2) din același act normativ. Chiar dacă între aceste persoane figurează și prefectul, instanța de recurs a statuat că doar intervenienta justifică un interes legitim în promovarea acțiunii, prin faptul că la data de 01.01.1990 terenul se afla în administrarea sa directă, deținându-l și la momentul derulării litigiului. Terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului D. nu se afla la data de 01 ianuarie 1990 în administrarea Primăriei Municipiului Iași, ci în aceea a Universității (...) Iași. Or, în condițiile în care terenul se afla la data de 01.01.1990 în administrarea directă a intervenientei Universitatea (...) Iași, instanța a reținut că terenului în suprafață de 3796,87 mp nu îi sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, terenul neputând face obiectul Legii fondului funciar. Concluzionând, s-a reținut că în condițiile în care în cadrul unui litigiu finalizat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă titlul de proprietate emis în favoarea autorului reclamantelor pentru terenul în suprafață de 3796,87 mp a fost anulat, terenul nu putea face obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991. În cadrul aceluiași litigiu instanțele au analizat și valabilitatea Procesului-verbal nr. x/22.01.1974 (unul dintre actele cu privire la care se solicită constatarea nulității absolute în prezentul litigiu) statuând asupra valabilității acestuia. În ceea ce privește invocarea de către reclamantele apelante a Deciziei civile nr. 462/R/11.10.2005 a Curții de Apel Brașov prin care la solicitarea unor terțe persoane, a fost admisă excepția nulității absolute a procesului-verbal de schimb din 30.04.1974, excepția nulității Hotărârii Adunării Generale a membrilor Cooperatori din CAP Rediu din 22.01.1974 și excepția nulității Deciziei nr. 595/1974 a Consiliului Județean Iași, constatându-se nevalabilitatea preluării de către stat a terenului în suprafață de 38.520 mp atribuit reclamantelor din acel dosar în baza Titlului de proprietate nr. x/22.11.2000, precum și inexistența dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren a intervenientei Universitatea (...) Iași, instanța de apel a constatat că această decizie de speță nu poate fi apreciată ca fiind relevantă în speță. În acest sens s-a reținut că obiectul litigiului soluționat în acea speță îl constituia acțiunea promovată de Prefectul Județului Iași, respectiv cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta Universitatea (...) Iași, de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate eliberat reclamantelor, iar în cadrul acestui litigiu, pârâtele, beneficiare ale titlului de proprietate a cărui anulare se solicita, la rândul lor, pe cale reconvențională au solicitat constatarea nulității absolute a actelor în baza cărora intervenienta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu privire la care li se reconstituise dreptul de proprietate. Prin urmare, în cadrul unuia și aceluiași litigiu, fără a exista putere de lucru judecat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991 (ca în prezentul litigiu), instanța a statuat atât asupra valabilității acestui titlu, cât și asupra nevalabilității titlului intervenientei, grefată pe nevalabilitatea actelor în temeiul cărora aceasta a dobândit drept de proprietate asupra terenului obiect al reconstituirii. Or, în prezenta cauză, instanțele sunt ținute de dezlegările irevocabile, care se impun cu putere de lucru judecat, atât asupra constatării nevalabilității titlului de proprietate emis pe numele autorului reclamantelor (pe considerentul că terenul nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991), cât și asupra constatării valabilității Procesului-verbal nr. x/22.01.1974 a Adunării Generale a CAP Rediu. Instanța de apel a reținut că puterea lucrului judecat este o prezumție legală, iuris et de iure, că ceea ce poate proba prezumția de lucru judecat ca mijloc de probă (factum probans) ar fi chestiunea pe care instanța a decis-o (factum probandum). Așadar, prezumția de lucru judecat înseamnă că ceea ce s-a rezolvat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus, fără posibilitatea dovezii contrare, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat. Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat - ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut - și constituie, alături de excepția lucrului judecat, instrumentul juridic menit să servească instituției lucrului judecat, care are la bază două reguli fundamentale: a) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio); b) o constatare (în sensul de soluție privind raporturile juridice deduse judecății) făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur). Prezumția operează atunci când în al doilea proces se pune o problemă soluționată printr-o hotărâre anterioară. Ea nu presupune o identitate de acțiuni, ci doar de chestiuni juridice litigioase. De aceea, prezumția nu oprește judecata celei de a doua acțiuni, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare de care trebuie să se țină seama. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu statele trebuie sa depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție. Astfel, prin Hotărârea pronunțată în cauza Beian contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Statul Român pe motiv că sistemul judiciar românesc nu asigură stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite pronunțarea, în cauze identice, a unor soluții contradictorii și diametral opuse. Or, diferit de speța invocată cu titlu de jurisprudență de către apelante, în cazul autorului lor, s-a pronunțat deja o hotărâre irevocabilă care, pe de o parte, a statuat asupra nevalabilității titlului de proprietate al autorului lor și, pe de altă parte, a stabilit ca fiind valabil unul dintre actele a căror nulitate reclamantele o invocă în prezentul litigiu și anume Procesul-verbal nr. x/22.01.1974. Instanța de apel a mai reținut că un alt aspect care prezintă relevanță în determinarea interesului reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni îl constituie obiectul litigiului suspendat până la soluționarea prezentei cauze - Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Iași. Or, obiectul acestui dosar îl constituie plângerea reclamantelor împotriva Ordinului nr. 566/10.09.2009 emis de Prefectul Județului Iași, prin care cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3797 mp a fost respinsă. Însăși reclamantele arată că motivul emiterii acestui ordin de respingere îl constituie faptul că la data de 01.01.1990 terenul nu se mai afla în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, ci în administrarea Universității (...) Iași (aspect reținut, de altfel, cu putere de lucru judecat în considerentele Deciziei civile nr. 275/23.02.2005 a Curții de Apel Iași, potrivit celor anterior arătate). Așadar, soluționarea Dosarului nr. x/2009 a Judecătoriei Iași nu are nicio legătură cu valabilitatea sau nevalabilitatea actelor a căror anulare o solicită reclamantele în prezentul litigiu, aspectul asupra căruia instanța urmează să se pronunțe în dosarul suspendat fiind acela dacă terenul poate face obiectul atribuirii în proprietate, din perspectiva titularului dreptului de proprietate la data de 01.01.1990. Valabilitatea sau nevalabilitatea actelor în baza cărora Universitatea (...) Iași deține în proprietate terenul în suprafață de 3796,87 mp nu prezintă relevanță în soluționarea Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Iași, raportat la obiectul și limitele învestirii instanței în această cauză. În fine, nu se poate reține argumentul apelantelor în sensul că prin reținerea incidenței excepției lipsei de interes instanța s-a antepronunțat în litigiul obiect al Dosarului nr. x/2009 al Judecătoriei Iași, întrucât, independent de existența acestei cauze, în reținerea lipsei de interes legitim, prima instanță a avut în vedere exclusiv împrejurarea reală și statuată cu putere de lucru judecat că reclamantele nu dețin un titlu valabil de care să se prevaleze în recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra terenului în suprafață de 3797 mp. Din perspectiva celor expuse apelul declarat de reclamante a fost respins, iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. au fost obligate să plătească intimatei Universitatea (...) Iași suma de 1903,4 RON, cheltuieli de judecată în apel reprezentând cheltuielile de deplasare ale reprezentantei pârâte intimate la două termene de judecată și costurile cazării în vederea prezentării la cele două termen de judecată . Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele B., A. și C. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, reclamantele au arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății schimbând natura și înțelesul lămurit/vădit neîndoielnic al acestuia în condițiile în care prin decizia recurată, instanța a soluționat cauza reținând incidența excepției lipsei de interes în ceea ce privește dreptul de a solicita instanței de judecată constatarea nulității actelor ce fac obiectul acestui litigiu. Reclamantele au învederat că în speță, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Iași au reținut că nu au avea interes în promovarea prezentei cauze, deoarece în cauză ar fi incidente principiile referitoare la prezumția de lucru judecat, respectiv instanțele judecătorești reținând ca atât timp cât în dosarele privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în anul 2000 pe numele autorului lor D., a fost analizată vocația la reconstituire, nu ar avea deschisă calea prezentei acțiuni, dreptul material la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, fiind decisă cu acel prilej. Se arată că hotărârea este esențial nelegală deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la instituția lipsei de interes,întrucât nu se poate motiva admiterea lipsei de interes pe considerentele prezumției de lucru judecat, în condițiile date ale prezentului litigiu. Astfel, acțiunea prin care autorului lor i-a fost anulat titlul a avut la bază existența acestor acte a căror nulitate o solicită în litigiul pendinte, că în condițiile în care ar fi constatată nulitatea lor, ar putea exista posibilitatea să permită reconstituirea dreptului lor de proprietate, drept material nou născut în baza cererii pe care acestea au făcut-o în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 247/2005. În esență, susțin reclamantele, problema centrală a admiterii excepției lipsei de interes, constă tocmai în a considera sau nu, dacă dreptul lor de proprietate mai poate fi valorificat în baza Legii nr. 247/2005, în condițiile în care instanțele de judecată s-au pronunțat anterior pe existența imposibilității reconstituirii datorată tocmai actelor a căror nulitate o solicită. În acest sens reclamantele consideră că fiecare lege reparatorie care a fost emisă și aplicată în România post decembristă, face parte dintr-un proces continuu reparatoriu al unor măsuri abuzive ale vechiului regim care a desconsiderat în mod vădit instituția proprietății în general și, a proprietății private în special, astfel încât apreciază că noua cerere de reconstituire a dreptului de proprietate depusă în termen în baza Legii nr. 247/2005, ulterior constatării absolute a titlului de proprietate emis în anul 2000 pe numele autorului nostru D., este și trebuie sa fie analizată în mod distinct și în spiritul și conținutul noului act reparatoriu respectiv al Legii nr. 257/2005. Acest lucru, susțin reclamantele este necesar, în condițiile în care prin acțiunea de față se tinde la schimbarea situației de fapt reținută de către instanțele care au constatat nulitatea titlului autorului lor din anul 2000, respectiv motivele care au stat la baza constatării nulității titlului mai sus amintit. Din această perspectivă, reclamantele susțin că instanța de judecată nu putea să argumenteze excepția lipsei de interes deoarece în accepțiunea instanței, oricum nu pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate, atât timp cât autorul nostru D. a pierdut litigiul ce a avut ca obiect nulitatea titlului de proprietate emis pe numele acestuia. Or, susțin reclamantele, procedând astfel, instanța de judecată s-a antepronunțat practic în litigiul privind reconstituirea dreptului lor de proprietate ce face obiectul Dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Iași, că aspectele avute în vedere de către instanța de fond din prezentul litigiu, urmând a fi avute în vedere doar de către instanța ce va judeca dosarul având ca obiect fondul funciar și, nu în prezenta acțiune în constatarea nulității absolute. Se arată că prin motivarea sentinței apelate, instanța de judecată a făcut inutilă judecata în dosarul prin care se solicită anularea Ordinului nr. 566/2003 al Prefectului Iași și reconstituirea dreptului de proprietate, lucru de neacceptat într-un dosar având ca obiect constatarea nulității unor acte. În aceeași idee se susține de către reclamante că în prezenta acțiune instanța de judecată nu putea să se pronunțe pe aspecte legate de interesul în promovarea acțiunii de fond funciar ce face obiectul Dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Iași, întrucât interesul în promovarea prezentei acțiuni urmând a fi soluționat eventual doar în legătură cu existența sau nu a unui litigiu în care actele respective a căror nulitate se solicită a se constata să aibă o legătură sau influență. Or, în condițiile date având în vedere obiectul acțiunii din litigiul pendinte, Tribunalul Iași și Curtea de Apel Cluj au greșit în mod evident în ceea ce privește aplicarea legii în cauză, trecând practic la analizarea excepției lipsei de interes în contextul litigiului funciar, rezolvând practic și litigiul ce face obiectul Dosarului nr. x/2009 aflat pe rolul Judecătoriei Iași. În esență, instanța de fond a concluzionat ca atât timp cât nu am avea în accepția acesteia, un drept la reconstituirea proprietății în baza Legii nr. 18/1991, deoarece a fost anulat titlul de proprietate al autorului lor, nu ar mai avea niciun interes în promovarea prezentei acțiuni. Se mai învederează că în cuprinsul acțiunii introductive s-a arătat că interesul lor în promovarea prezentei acțiuni constă tocmai în anularea acestor acte administrative prin care Universitatea (...) din Iași dobândea un drept de folosință asupra terenului, situație de fapt care bloca la epoca respectivă reconstituirea dreptului de proprietate, situație reținută de instanțele care au dispus constatarea nulității titlului de proprietate al autorului lor. Reclamantele mai arată că au făcut dovada că au un litigiu privind reconstituirea dreptului de proprietatea (Dosarul nr. x/2009 Judecătoriei Iași) demonstrând interesul lor în promovarea prezentului litigiu, având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor care au condus la anularea inițială a titlului de proprietate al autorului lor, D. În acest sens reclamantele arată că interesul lor este justificat tocmai de faptul că prin soluționarea pe fond a prezentei cauze, tind să obțină nulitatea acestor acte care le-ar permite ulterior să desființeze dreptul de folosință care în prezent aparține Universității (...), că în acest mod, teoretic, se înlătură singurul obstacol pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului autorilor lor solicitat în Dosarul nr. x/245/2009* al Judecătoriei Iași, având la baza noua cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr. 247/2005. În concluzie, față de motivele expuse reclamantele au solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 75/A/2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare. Intimata Universitatea " (...)" prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului declarat de reclamante cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată în recurs. Examinând hotărârea instanței de apel din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este nefondat în condițiile în care acțiunea a fost respinsă pe excepția dirimantă a lipsei de interes, iar dispozițiile sus enunțate sancționează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., ceea ce nu există în cauza de față. Invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost făcută de către reclamante din perspectiva faptului că instanța de apel în argumentarea excepției autorității de lucru judecat a reținut că valabilitatea Titlului de proprietate nr. x/2000 prin care autorului reclamantelor, defunctului D., i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 3796,87 mp situat în Iași, str. x, a fost analizată în cadrul unui litigiu care, parcurgând toate fazele procesuale, s-a finalizat prin constatarea nulității absolute a acestui titlu de proprietate la solicitarea intervenientei în interes propriu Universitatea (...). Din dezvoltarea motivului de recurs enunțat, rezultă că nemulțumirea reclamantelor vizează modalitatea în care instanțele au interpretat probele ce au determinat respingerea acțiunii pe excepția dirimantă și peremtorie a lipsei de interes. Or, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecății, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de reclamante și care în accepțiunea acestora constă în faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la excepția lipsei de interes, că în aceste condiții instanța de apel nu putea motiva această excepție pe considerentele prezumției de lucru judecat, și că din această perspectivă instanța de apel s-ar fi antepronunțat pe litigiul aflat în curs de soluționare pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2009 *, Înalta Curte reține că și acest motiv este nefondat din perspectiva următoarelor aspecte:

Obiectul dedus judecății vizează constatarea nulității absolute a următoarelor acte: procesul-verbal nr. x/22.01.1974 încheiat în Adunarea membrilor cooperatori ai CAP Rediu; procesul-verbal încheiat la data de 30.04.1974 între CAP Consiliul popular al comunei Rediu și a Deciziei nr. 595/18.11.1974 emisă de Comitetul executiv al Popular al Județului Iași, iar ca o consecință a admiterii primelor capete de cerere, reclamantele au solicitat să se constate nevalabilitatea preluării de către stat a terenului în suprafața de 3797 mp, situat în Iași, str. x, ce a aparținut antecesorului lor și inexistența dreptului de proprietate al pârâtei Universitatea (...) Iași asupra suprafeței de teren menționate mai sus. Titlul de proprietate nr. x/2000, emis pe numele antecesorului reclamantelor pentru terenul situat în Iași, str. x, a făcut obiectul unui litigiu care parcurgând toate fazele procesuale s-a finalizat prin constatarea nulității absolute a acestuia, (fapt necontestat de părți) și respectiv a valabilității Procesului-verbal nr. x/22.01.1974 (Sentința civilă nr. 7545/30.06.2003 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 275/23.02.2005 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosar nr. x/2004). Prin urmare, față de dispozițiile Sentinței civile nr. 7545/30.06.2003 a Judecătoriei Iași, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 275/23.02.2005 a Curții de Apel Iași, pronunțată în Dosar nr. x/2004), Înalta Curte constată că în cazul antecesorului reclamantelor există o hotărâre irevocabilă prin care, pe de o parte, s-a statuat asupra nevalabilității titlului de proprietate emis pe numele acestuia, iar pe de altă parte, s-a stabilit ca fiind valabil unul dintre actele a căror nulitate reclamantele o invocă în litigiul pendinte, și anume Procesul-verbal nr. x/22.01.1974. Interesul în promovarea litigiului pendinte a fost susținut și explicitat de reclamante atât în acțiune cât și în motivele de recurs prin aceea că prin soluționarea pe fond a prezentei cauze "tind să obțină nulitatea actelor enunțate în acțiune, acte în temeiul cărora a fost anulat titlul de proprietate emis pe numele antecesorului lor", "că interesul lor este justificat tocmai de faptul că prin soluționarea pe fond a prezentei cauze, tind să obțină nulitatea acestor acte care le-ar permite ulterior să desființeze dreptul de folosință care în prezent aparține Universității (...), că în acest mod, teoretic, se înlătură singurul obstacol pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului autorilor lor.". Or, din perspectiva celor expuse, Înalta Curte constată că față de obiectul dedus judecății instanța de apel în mod legal și corect a reținut incidența excepției dirimante și peremtorii a lipsei de interes în condițiile în care nici reclamantele și nici antecesorul lor nu au titlu de proprietate cu privire la terenul situat în Iași, str. x, și respectiv excepția autorității de lucru judecat în condițiile în care prin hotărâri irevocabile a fost constatată nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele antecesorului reclamantelor D., hotărâri prin care s-a constatat valabilitatea procesului-verbal nr. x/22.01.1974, a cărui nulitate a fost solicitată în litigiul pendinte. În ceea ce privește corelația dintre excepția lipsei de interes și excepția autorității de lucru judecat și respectiv efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, Înalta Curte reține că atât instanța de apel cât și de fond au făcut o legală analiză a excepțiilor în condițiile în care avantajul practic al reclamantelor în litigiul pendinte nu poate fi concretizat prin constatarea nulității înscrisurilor deduse judecății, câtă vreme în cauză nu pot fi înlăturate efectele hotărârilor judecătorești prin care s-a statuat irevocabil asupra nulității absolute a titlului de proprietate emis pe seama antecesorului reclamantelor. Față de excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține că aceasta cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 C. civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părți, art. 1200 C. civ. Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Autoritatea de lucru judecat, privită din punctul de vedere al efectelor hotărârii pronunțate asupra acelui raport juridic reprezintă "elementul pozitiv" în sensul că acea hotărâre judecătorească a stabilit adevărul, ceea ce înseamnă că nu numai starea de fapt a fost bine stabilită, dar că au fost aplicate și textele legale corespunzătoare. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis, ceea ce practic ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare care nu pot fi ignorate și nici contrazise. Din această perspectivă și în condițiile în care în cadrul aceluiași litigiu soluționat irevocabil prin hotărârile judecătorești sus enunțate s-a constatat și valabilitatea Procesului-verbal nr. x/22.01.1974, a cărui nulitate a fost solicitată în litigiul pendinte, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă și legală interpretare a dispozițiilor legale incidente raportat la excepțiile dirimante și peremtorii reținute, motiv pentru care sunt nefondate criticile reclamantelor întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cum în cauză niciuna din criticile invocate de reclamante nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B., A. și C. împotriva Deciziei civile nr. 75/A din data de 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. În temeiul art. 274 C. proc. civ. urmează a fi obligate recurentele-reclamante la plata sumei de 1912 RON, (conform înscrisurilor filele x) cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Universitatea (...).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B., A. și C. împotriva Deciziei civile nr. 75/A din data de 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe recurentele-reclamante la plata sumei de 1912 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă Universitatea (...).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare