ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 317 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta Universitatea

Tehnică Iași, dispunându-se anularea în parte a deciziei nr. 1279 din 08 mai 2008,

emisă de pârâtă.

Totodată, s-a atribuit

în natură reclamantei A.E. parcela cu suprafața de 156 m.p. ce reprezintă suprafața

de teren din vechea proprietate A., liberă de construcții sau detalii de sistematizare,

identificată în planșa 1 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic

judiciar ing. P.A. ce face parte integrantă din hotărâre.

Au fost menținute restul

dispozițiilor deciziei contestate, ce nu contravin hotărârii pronunțate.

Pentru a pronunța această

hotărâre, s-au reținut următoarele:

În soluția dată, instanța

de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Prin cererea introductivă

la instanță reclamanta A.E. a solicitat anularea deciziei nr. 1279/2008 emisă de

pârâta Universitatea Tehnică Iași, motivat de faptul că a formulat notificare în

baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele construcție și teren în suprafață

de 724 m.p. situat în Iași, ce au fost preluate fără titlu de Statul Român, aflate

în prezent în posesia pârâtei, parte din terenul preluat fiind liber de construcții

ce poate fi restituit în natură.

Prin notificarea din 2001

formulată prin Biroul Executorului Judecătoresc Z.C., reclamanta A.E., a solicitat

restituirea în temeiul Legii 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul

construcție situat în Iași.

Cu actele depuse, reclamanta

a făcut dovada calității de persoană îndreptățită asupra imobilului notificat și

a dovezii dreptului de proprietate și a preluării sale abuzive.

Reanalizând notificarea,

având în vedere și sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă

și irevocabilă, pârâta a propus reclamantei acordarea de măsuri adiacente pentru

imobilul construcție și teren în suprafață de 724 m. p. situat în Iași.

Din concluziile raportului

de expertiză inițial întocmit de expertul M.I. rezultă că din totalul suprafeței

revendicate, 117 m.p. reprezintă teren liber de construcție neafectat de detalii

de sistematizare sau utilități aflat în administrarea pârâtei.

La acest prin raport de

expertiză părțile au formulat obiecțiuni, depunând noi schițe cadastrale pentru

o corectă individualizare și măsurare a terenului.

Instanța a admis și proba

cu expertiză întocmită de un expert consultant, care, pentru măsurarea și individualizarea

terenului fostă proprietatea reclamantei, a folosit un sistem de protecție „Local

Iași” în care sunt realizate planurile topo-cadastrale ediția 1955-1957 și planurile

cadastrale actuale ale municipiului Iași.

Folosind acest sistem

de protecție, s-a identificat suprafața de 894 m.p. teren proprietatea A. dobândită

în baza actului de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 1957.

Având în vedere mijloacele

de identificare și măsurare folosite de expertul consultant, instanța a avut în

vedere la pronunțarea hotărârii raportul de expertiză efectuat de ing. expert tehnic

P.A., considerente pentru care instanța a admis în parte acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe

au formulat apel atât reclamanta A.E., cât și pârâta Universitatea Tehnică Iași,

iar prin decizia civilă nr. 72 din 05 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul reclamantei A.E. și

s-a admis apelul pârâtei Universitatea Tehnică Iași și s-a schimbat în tot hotărârea

instanței de fond în sensul respingerii contestației reclamantei împotriva dispoziției

nr. 1279 din 08 mai 2008 emisă de Universitatea Tehnică Iași, fiind reținute următoarele

considerente:

În fapt, prin notificarea

înregistrată în 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc Z.C., reclamanta a solicitat

în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii sub formă

de despăgubiri bănești pentru imobilul și terenul în suprafață de 980 m.p. situat

în Iași.

Urmare a documentației

depusă în susținerea notificării, prin decizia nr. 453 din 06 martie 2006 emisă

de Universitatea Tehnică Iași a fost respinsă notificarea formulată de A.E. privind

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent referitor la imobilul construcție

și teren situat în Iași, motivat de împrejurarea că titulara notificării nu a depus

actele juridice care să ateste existența unei hotărâri judecătorești definitive

și irevocabile cu privire la anularea sau constatarea nulității actului de donație.

Decizia nr. 453/2006 emisă

de Universitatea Tehnică Iași a fost contestată în instanță de către reclamanta

A.E., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5333/2006,

reclamanta solicitând anularea deciziei și obligarea universității la emiterea unei

decizii pentru acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată sau acordarea

în compensare a altor bunuri sau servicii.

Prin sentința civilă

nr. 1618 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 5333/2006,

rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac de către părțile

litigante, s-a dispus anularea deciziei nr. 453/2006 emisă de universitate, constatându-se

că reclamanta A.E. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul situat în Iași, compus din suprafața de 724 m.p. teren și construcție demolată,

Universitatea Tehnică Iași fiind obligată să propună despăgubiri în procedura Legii

nr. 247/2005.

Întrucât prin sentința

civilă nr. 1618 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași s-a decis irevocabil

asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, a întinderii

dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv, cât și asupra

regimului stabilirii despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, pârâta

Universitatea Tehnică Iași a procedat la punerea în executare a respectivei hotărâri

judecătorești și a emis decizia nr. 1279 din 08 mai 2008, contestată în dosarul

de față.

Neîntemeiate sunt criticile

apelantei-reclamante A.E. potrivit cărora instanța de fond nu a analizat complet

cererea sa de restituire care viza suprafața totală de 980 m.p. teren, și nu doar

cea de 747 m.p. inserată în contractul de donație, și că nu ar fi analizat posibilitatea

compensării în natură cu o altă suprafață de teren pentru cel afectat de detalii

de sistematizare.

Susținerea reclamantei-apelante

potrivit cărora notificarea nu ar fi fost soluționată cu privire la întreaga suprafață

de teren notificată nu poate fi primită întrucât, în mod definitiv și irevocabil,

prin sentința civilă nr. 1618/2006 pronunțată de Tribunalul Iași, instanța a statuat

asupra îndreptățirii reclamantei de a beneficia de prevederile legii de reparație

în sensul acordării măsurilor reparatorii pentru construcția demolată și numai pentru

suprafața de 724 m.p. în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, dispoziții care

au stat la baza emiterii deciziei nr. 1279/2008 contestată în cauza de față. Mai

mult chiar, referitor la terenul a cărui restituire în natură se solicită, prin

actul de donație din 1974 reclamanta A.E., împreună cu defunctul său soț, l-a donat

Statului Român, donație ce fusese anterior acceptată prin decizia nr. 217 din 19

mai 1972 de către fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Iași.

În ceea ce privește terenul,

potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, restituirea acestuia

în natură sau prin echivalent este condiționată de admiterea acțiunii în anulare

sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Or, reclamanta-apelantă nu se află în posesia unei hotărâri judecătorești de admitere

privind anularea sau constatarea nulității actului de donație din 1974, mai mult

chiar, demersul său realizat sub acest aspect fiind respins în mod irevocabil.

Cu toate acestea, prin

sentința civilă nr. 1618/2006 pronunțată de Tribunalul Iași s-a statuat, cu putere

de lucru judecat, asupra îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii atât pentru

construcția demolată, cât și pentru terenul în suprafață de 724 m.p. în procedura

Legii nr. 247/2005, sentință în considerarea căreia a fost emisă decizia nr. 1279/2008,

considerente pentru care urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc.

civ., apelul reclamantei A.E. să fie respins ca nefondat.

Astfel, s-a reținut că

decizia contestată, nr. 1279/2009, a fost emisă în considerarea sentinței civile

nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, neputându-se conferi reclamantei drepturi noi.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamanta A.E. solicitând modificarea ei în sensul admiterii

apelului său și respingerea apelului pârâtei.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:

Astfel recurenta susține

că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul

dedus judecății în condițiile în care sentința definitivă la care instanța de apel

face referire a vizat doar a suprafața de 849 m.p. teren și nu toată proprietatea

familiei A. nefiind făcută nicio mențiune cu privire la diferența de teren și nici

cu privire la imobilul construcție preluată fără titlu de către stat.

Or, susține reclamanta,

acțiunea sa vizează tocmai stabilirea situației juridice a diferenței de teren ce

a fost preluată abuziv.

Ca atare, susține reclamanta

nu este prezentă nici excepția puterii de lucru judecat, iar terenul solicitat este

liber.

Examinând hotărârea instanței

de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Notificarea reclamantei

din 2001 viza acordarea normelor reparatorii pentru imobilul teren de 980 m.p. situat

în Iași.

Această notificare a format

obiectul unui litigiu soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1618 din 30

iunie 2006 a Tribunalului Iași, Dosar nr. 5333/2006, prin care s-a stabilit calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

imobilul din Iași, compus din suprafața de 724 m.p. teren și construcție demolată.

Hotărârea sus-evocată

a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac, intrând astfel în puterea

lucrului judecat cu privire la calitatea și dreptul reclamantei la măsuri reparatorii

în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Iași, teren de 724 m.p. și construcția

demolată.

Nemulțumirea reclamantei

că sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași vizează doar suprafața de 724

m.p. și nu 980 m.p., cât a solicitat prin notificarea sa, nu mai poate constitui

obiect al analizei în condițiunile incidenței excepției autorității de lucru judecat

prevăzute de art. 66 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

De altfel, în executarea

sentinței civile nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, s-a emis, de către pârâtă, decizia

nr. 1279/2008, contestată în prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile

art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are

același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.

Potrivit art. 166 C.

proc. civ., excepția puterii de lucru judecat are caracter imperativ, și are ca

scop stabilitatea raporturilor juridice, împiedicând nu numai judecarea din nou

a unui litigiu finalizat printr-o hotărâre judecătorească ci și contradicțiile între

două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile cuvenite unei părți și constatate

printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară

dată într-un alt proces.

Excepția dirimantă, absolută

și peremptorie a autorității de lucru judecat are la bază regula potrivit căreia

o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o

hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre,

aceasta în scopul de a se realiza și o administrare uniformă a justiției.

Astfel din perspectiva

celor expuse și raportat la sentința civilă nr. 161/2006 a Tribunalului Iași, este

incidentă excepția autorității de lucru judecat în condițiile prevăzute de art.

166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ.

Cum obiectul dedus judecății

îl constituie contestația împotriva Deciziei nr. 1279/2008, și cum această decizie

a fost emisă în baza și în conformitate cu sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului

Iași, susținerile reclamantei sunt nefondate și nefiind incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 72 din 05 mai 2010 a Curții de

Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2011.