ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 317 din 17 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta Universitatea Tehnică Iași, dispunându-se anularea în parte a deciziei nr. 1279 din 08 mai 2008, emisă de pârâtă. Totodată, s-a atribuit în natură reclamantei A.E. parcela cu suprafața de 156 m.p. ce reprezintă suprafața de teren din vechea proprietate A., liberă de construcții sau detalii de sistematizare, identificată în planșa 1 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ing. P.A. ce face parte integrantă din hotărâre. Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei contestate, ce nu contravin hotărârii pronunțate.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut următoarele: În soluția dată, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: Prin cererea introductivă la instanță reclamanta A.E. a solicitat anularea deciziei nr. 1279/2008 emisă de pârâta Universitatea Tehnică Iași, motivat de faptul că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele construcție și teren în suprafață de 724 m.p. situat în Iași, ce au fost preluate fără titlu de Statul Român, aflate în prezent în posesia pârâtei, parte din terenul preluat fiind liber de construcții ce poate fi restituit în natură. Prin notificarea din 2001 formulată prin Biroul Executorului Judecătoresc Z.C., reclamanta A.E., a solicitat restituirea în temeiul Legii 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție situat în Iași.

Cu actele depuse, reclamanta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită asupra imobilului notificat și a dovezii dreptului de proprietate și a preluării sale abuzive. Reanalizând notificarea, având în vedere și sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă, pârâta a propus reclamantei acordarea de măsuri adiacente pentru imobilul construcție și teren în suprafață de 724 m. p. situat în Iași. Din concluziile raportului de expertiză inițial întocmit de expertul M.I. rezultă că din totalul suprafeței revendicate, 117 m.p. reprezintă teren liber de construcție neafectat de detalii de sistematizare sau utilități aflat în administrarea pârâtei. La acest prin raport de expertiză părțile au formulat obiecțiuni, depunând noi schițe cadastrale pentru o corectă individualizare și măsurare a terenului.

Instanța a admis și proba cu expertiză întocmită de un expert consultant, care, pentru măsurarea și individualizarea terenului fostă proprietatea reclamantei, a folosit un sistem de protecție „Local Iași” în care sunt realizate planurile topo-cadastrale ediția 1955-1957 și planurile cadastrale actuale ale municipiului Iași. Folosind acest sistem de protecție, s-a identificat suprafața de 894 m.p. teren proprietatea A. dobândită în baza actului de vânzare-cumpărare din 16 decembrie 1957. Având în vedere mijloacele de identificare și măsurare folosite de expertul consultant, instanța a avut în vedere la pronunțarea hotărârii raportul de expertiză efectuat de ing. expert tehnic P.A., considerente pentru care instanța a admis în parte acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamanta A.E., cât și pârâta Universitatea Tehnică Iași, iar prin decizia civilă nr. 72 din 05 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins apelul reclamantei A.E. și s-a admis apelul pârâtei Universitatea Tehnică Iași și s-a schimbat în tot hotărârea instanței de fond în sensul respingerii contestației reclamantei împotriva dispoziției nr. 1279 din 08 mai 2008 emisă de Universitatea Tehnică Iași, fiind reținute următoarele considerente: În fapt, prin notificarea înregistrată în 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc Z.C., reclamanta a solicitat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul și terenul în suprafață de 980 m.p.

situat în Iași. Urmare a documentației depusă în susținerea notificării, prin decizia nr. 453 din 06 martie 2006 emisă de Universitatea Tehnică Iași a fost respinsă notificarea formulată de A.E. privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent referitor la imobilul construcție și teren situat în Iași, motivat de împrejurarea că titulara notificării nu a depus actele juridice care să ateste existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile cu privire la anularea sau constatarea nulității actului de donație. Decizia nr. 453/2006 emisă de Universitatea Tehnică Iași a fost contestată în instanță de către reclamanta A.E., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5333/2006, reclamanta solicitând anularea deciziei și obligarea universității la emiterea unei decizii pentru acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată sau acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii.

Prin sentința civilă nr. 1618 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 5333/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac de către părțile litigante, s-a dispus anularea deciziei nr. 453/2006 emisă de universitate, constatându-se că reclamanta A.E. este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Iași, compus din suprafața de 724 m.p. teren și construcție demolată, Universitatea Tehnică Iași fiind obligată să propună despăgubiri în procedura Legii nr. 247/2005.

Întrucât prin sentința civilă nr. 1618 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Iași s-a decis irevocabil asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, a întinderii dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv, cât și asupra regimului stabilirii despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, pârâta Universitatea Tehnică Iași a procedat la punerea în executare a respectivei hotărâri judecătorești și a emis decizia nr. 1279 din 08 mai 2008, contestată în dosarul de față. Neîntemeiate sunt criticile apelantei-reclamante A.E. potrivit cărora instanța de fond nu a analizat complet cererea sa de restituire care viza suprafața totală de 980 m.p.

teren, și nu doar cea de 747 m.p. inserată în contractul de donație, și că nu ar fi analizat posibilitatea compensării în natură cu o altă suprafață de teren pentru cel afectat de detalii de sistematizare. Susținerea reclamantei-apelante potrivit cărora notificarea nu ar fi fost soluționată cu privire la întreaga suprafață de teren notificată nu poate fi primită întrucât, în mod definitiv și irevocabil, prin sentința civilă nr. 1618/2006 pronunțată de Tribunalul Iași, instanța a statuat asupra îndreptățirii reclamantei de a beneficia de prevederile legii de reparație în sensul acordării măsurilor reparatorii pentru construcția demolată și numai pentru suprafața de 724 m.p. în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, dispoziții care au stat la baza emiterii deciziei nr. 1279/2008 contestată în cauza de față.

Mai mult chiar, referitor la terenul a cărui restituire în natură se solicită, prin actul de donație din 1974 reclamanta A.E., împreună cu defunctul său soț, l-a donat Statului Român, donație ce fusese anterior acceptată prin decizia nr. 217 din 19 mai 1972 de către fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului Iași. În ceea ce privește terenul, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, restituirea acestuia în natură sau prin echivalent este condiționată de admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă. Or, reclamanta-apelantă nu se află în posesia unei hotărâri judecătorești de admitere privind anularea sau constatarea nulității actului de donație din 1974, mai mult chiar, demersul său realizat sub acest aspect fiind respins în mod irevocabil.

Cu toate acestea, prin sentința civilă nr. 1618/2006 pronunțată de Tribunalul Iași s-a statuat, cu putere de lucru judecat, asupra îndreptățirii reclamantei la măsuri reparatorii atât pentru construcția demolată, cât și pentru terenul în suprafață de 724 m.p. în procedura Legii nr. 247/2005, sentință în considerarea căreia a fost emisă decizia nr. 1279/2008, considerente pentru care urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 296 C. proc. civ., apelul reclamantei A.E. să fie respins ca nefondat. Astfel, s-a reținut că decizia contestată, nr. 1279/2009, a fost emisă în considerarea sentinței civile nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, neputându-se conferi reclamantei drepturi noi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.E.

solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului său și respingerea apelului pârâtei. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: Astfel recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii față de obiectul dedus judecății în condițiile în care sentința definitivă la care instanța de apel face referire a vizat doar a suprafața de 849 m.p. teren și nu toată proprietatea familiei A. nefiind făcută nicio mențiune cu privire la diferența de teren și nici cu privire la imobilul construcție preluată fără titlu de către stat. Or, susține reclamanta, acțiunea sa vizează tocmai stabilirea situației juridice a diferenței de teren ce a fost preluată abuziv.

Ca atare, susține reclamanta nu este prezentă nici excepția puterii de lucru judecat, iar terenul solicitat este liber. Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat. Notificarea reclamantei din 2001 viza acordarea normelor reparatorii pentru imobilul teren de 980 m.p. situat în Iași. Această notificare a format obiectul unui litigiu soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1618 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Iași, Dosar nr. 5333/2006, prin care s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Iași, compus din suprafața de 724 m.p.

teren și construcție demolată. Hotărârea sus-evocată a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac, intrând astfel în puterea lucrului judecat cu privire la calitatea și dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Iași, teren de 724 m.p. și construcția demolată. Nemulțumirea reclamantei că sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași vizează doar suprafața de 724 m.p. și nu 980 m.p., cât a solicitat prin notificarea sa, nu mai poate constitui obiect al analizei în condițiunile incidenței excepției autorității de lucru judecat prevăzute de art. 66 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. De altfel, în executarea sentinței civile nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, s-a emis, de către pârâtă, decizia nr. 1279/2008, contestată în prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile art. 1201 C. civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți. Potrivit art. 166 C. proc. civ., excepția puterii de lucru judecat are caracter imperativ, și are ca scop stabilitatea raporturilor juridice, împiedicând nu numai judecarea din nou a unui litigiu finalizat printr-o hotărâre judecătorească ci și contradicțiile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile cuvenite unei părți și constatate printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată într-un alt proces.

Excepția dirimantă, absolută și peremptorie a autorității de lucru judecat are la bază regula potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, aceasta în scopul de a se realiza și o administrare uniformă a justiției. Astfel din perspectiva celor expuse și raportat la sentința civilă nr. 161/2006 a Tribunalului Iași, este incidentă excepția autorității de lucru judecat în condițiile prevăzute de art. 166 C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. Cum obiectul dedus judecății îl constituie contestația împotriva Deciziei nr. 1279/2008, și cum această decizie a fost emisă în baza și în conformitate cu sentința civilă nr. 1618/2006 a Tribunalului Iași, susținerile reclamantei sunt nefondate și nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva deciziei nr. 72 din 05 mai 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.