ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 13 februarie 2006,

reclamanta SC B.A.T.R.I. SRL, a chemat în judecată A.F.M. solicitând anularea

Deciziei nr. 12 din 24 noiembrie 2005; a raportului de inspecție din 31 august

2005, Deciziei de impunere 33819 din 31 august 2005 și exonerarea de plata

sumei de 9.898.644,96 RON cu titlu de contribuție de 1,5% din valoarea de

comercializare a produselor finite din tutun, plus dobânzile și penalitățile

aferente precum și de plata sumei de 133.648,57 RON, diferență contribuție

datorată pentru cantitatea de ambalaje introduse pe piață, plus dobânda și

penalitățile aferente.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut pe cale de excepție că deciziile atacate cât și raportul

de inspecție nu se supun reglementărilor C. proc. fisc., respectiv procedurii

de contestare prevăzute de acestea. Pe fondul litigiului a susținut că în ceea

ce privește contribuția de 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din

tutun cu dobânzi și penalități nu se datorează întrucât legea fiscală nu

prevede obligația calculării, virării și termenul scadent, iar în ce privește

diferența de contribuție, organul fiscal a stabilit-o eronat printr-o greșită

interpretare a dispozițiilor legale.

Prin sentința civilă nr.

1352 din 7 iunie 2006 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea; a anulat Decizia nr. 12 din

24 noiembrie 2005, raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere pentru

133.648,57 RON, diferența de contribuție pentru cantitatea de ambalaje

introdusă pe piață, plus penalitățile și dobânzile aferente.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că în ce privește această sumă s-a aplicat o metodologie de calcul

greșită, prin însumarea procentelor de 15% și respectiv 12% prevăzute pentru

valorificarea și reciclarea ambalajelor, ceea ce depășea obligația stabilită

prin art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 și la care ar fi putut fi

obligată reclamanta.

Referitor la suma

reprezentând 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun, s-a

apreciat ca fiind corect datorată, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin.

(1), art. 9 alin. (1) și (2) din Legea nr. 73/2000 astfel cum a fost modificată

de Legea nr. 293/2002, plata acesteia urmând a se face până în ziua de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs ambele părți.

Astfel în recursul său,

reclamanta SC B.A.T.R.I. SRL a criticat hotărârea Curții de Apel București

susținând că în mod greșit s-au apreciat ca aplicabile în speță dispozițiile C.

proc. fisc. dat fiind că „Declarația privind obligațiile de plată la bugetul

general consolidat” astfel cum a fost modificată de O.M.F. nr. 91/2005 și

O.M.F. nr. 677/2005, nu cuprinde la anexa 3, nomenclatorul obligațiilor de

plată la bugetul general consolidat și contribuțiile datorate la Fondul de Mediu.

Tot greșit s-a apreciat ca

fiind competentă să soluționeze contestația A.F.M., în loc de D.G.S.C. din

cadrul A.F.M.

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut că nu datorează contribuția de 1,5% din valoarea de comercializare a

produselor din tutun și cu atât mai puțin dobânzile și penalitățile aferente

întrucât modificările aduse Legii nr. 73/2000 prin Legea nr. 293/2002, ca și

rectificările apărute în M. Of. nr. 57/2003 nu prevăd calcularea și virarea

acesteia și cu atât mai puțin o dată scadentă de plată.

În recursul său, A.F.M. a

susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței Curții de Apel București

determinată de aplicarea greșită a legii.

Astfel, recurenta a criticat

greșita exonerare a reclamantei de plata contribuției datorate pentru

ambalajele introduse pe piață, suma fiind stabilită pe baza îndrumărilor

Ministerului Mediului.

Analizând legalitatea și

temeinicia sentinței pronunțate în raport de criticile formulate urmează a se

reține că acestea nu se justifică.

Legal și temeinic s-a

reținut de către Instanța fondului că bugetul Fondului de mediu face parte din

bugetul consolidat, iar lipsa din formularul privind declarația de plată a contribuției

la acest fond nu contrazice acest fapt, ci se datorează împrejurării că

formularul respectiv include obligațiile de plată administrate de A.N.A.F. și

nu de A.F.M.

Prin urmare, făcând parte

din bugetul consolidat, colectarea acestei contribuții, care reprezintă în fapt

un venit public, se constituie și se controlează potrivit legii respectiv, C. proc.

fisc.

În fine, cum A.F.M. este

singura care răspunde de gestionarea acesteia în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 1989/2004 art. 6, competența de soluționare a contestațiilor ivite în

legătură cu aceste contribuții nu poate aparține decât acesteia.

Referitor la contribuția de

1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun și la penalitățile

și dobânzile aferente stabilite în sarcina reclamantei, în mod corect s-a

menținut obligația de plată, prin dispozițiile Legii nr. 73/2000 modificată și

completată de Legea nr. 293/2002, fiind prevăzută expres obligația de a calcula

și vira această plată până la 25 ale lunii următoare celei în care s-a

desfășurat activitatea (art. 9).

De altfel, reclamanta

însăși, conformându-se acestei obligații a constituit și consemnat, în

documentele contabile contribuția pentru fondul de mediu la 10 august 2005. Cum

însă suma respectivă nu a fost virată la Fondul de Mediu, în mod corect a fost obligată la plata de dobânzi și penalități de întârziere aferente.

În ce privește suma

reprezentând contribuția corespunzătoare cotei datorate pentru introducerea pe

piață a ambalajelor, Curtea reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 8 lit.

d) din Legea nr. 73/2000 astfel cum au fost modificate de Legea nr. 333/2004

art. 1, în conformitate cu care venit la Fondul de Mediu se constituie și suma de 5.000 lei/ kg din greutatea ambalajelor introduse pe piață de producătorii

și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru

medicamente.

Aceasta întrucât procentele

de valorificare și reciclare a ambalajelor, stabilite de H.G. nr. 349/2002

privind gestionarea ambalajelor se au în vedere la stabilirea contribuției la Fondul de Mediu numai în situația îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și

reciclare.

Cum în cauză prin raportul

de inspecție s-a reținut în mod expres că reclamanta nu a valorificat nimic din

cantitatea de ambalaje introduse pe piață în perioada verificată, legal și

temeinic Instanța fondului a reținut că suma stabilită cu titlu de contribuție

aferentă acestor ambalaje a fost greșit calculată în raport de cotele

procesuale prevăzute de H.G. nr. 349/2002.

În raport de considerentele

expuse, urmează a se aprecia ca legală și temeinică hotărârea Curții de Apel

București și pe cale de consecință în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.M.G.A. – A.F.M. și SC B.A.T.R.I. SRL Ploiești împotriva

sentinței civile nr. 1352 din 7 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2007.