ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

la data de 17 martie 2008, AFM a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.

242 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței

și respingerea cererii petentei SC S. & C. SRL Baia Mare.

În motivarea recursului,

s-a susținut că în mod greșit a soluționat litigiul Curtea de Apel Cluj întrucât

cauza privește suspendarea unor acte administrative emise de recurentă dar care

privesc obligații de plată la Fondul pentru mediu în sumă de 239.704 RON deci sub

500.000 RON, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea

nr. .554/2004 a contenciosului administrativ competent a soluționa cauza fiind Tribunalul

Maramureș.

S-a mai susținut că nu

sunt îndeplinite cele două condiții obligatoriu a exista în cazul solicitării suspendării

executării actului administrativ în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Cu privire la cazul bine

justificat se menționează de recurentă că acesta nu poate fi apreciat decât în cazul

unei acțiuni în care se analizează legalitatea și temeinicia emiterii deciziei de

impunere.

Mai mult, s-a considerat

că existența cazului bine justificat este strâns legală de a II-a condiție legală

respectiv suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, iar

în cauză, nu s-a probat, în nici un fel, paguba iminentă sau perturbarea activității

SC S. & C. SRL Baia Mare.

Sub acest ultim aspect

recurenta a menționat că societatea nu a anexat la documentația transmisă instanței

de fond nici nu act doveditor din care să reiasă că plata obligației stabilită prin

titlul executoriu contestat i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activității

sale. În acest sens, nu s-au depus bilanțuri contabile care să menționeze contul

de profit și pierderi, din care să reiasă clar disponibilitățile financiare ale

acesteia, resursele din care va plăti suma stabilită ca obligație către fondul de

mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate

conduce la concluzia că, în balanța de venituri și cheltuieli a firmei, plata obligațiilor

din decizia de impunere 23239 din 21 decembrie 2007 ar duce la o agravare reală

a situației economice a societății.

Din probele cauzei se

constată că prin sentința civilă nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel

Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare. S-a

dispus suspendarea executării deciziei nr. 23239 din 21 decembrie 2007 emisă de

A.F.M. București și a Raportului de inspecție fiscală din 21 decembrie 2007 până

la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ privind aceste acte.

Instanța a reținut că

„sumele pretinse” sunt aproape la nivelul profitului realizat de reclamantă pe primul

semestru al acestui an, iar o eventuală executare a acestora ar lipsi-o (fără existența

unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva ei și fără ca prezumția de nevinovăție

să fie răsturnată) de fondurile necesare acoperirii altor datorii bugetare curente

sau investițiilor.

Se constată că în toamna

anului 2007, a avut loc inspecția fiscală realizată de A.F.M. la sediul SC S. &

C. SRL Baia Mare, ocazie cu care s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală din

21 decembrie 2007.

Pe baza acestui raport

de inspecție fiscală s-a emis decizie de impunere nr. 23239 din 21 decembrie 2007

prin care s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligația de plată a următoarelor

sume:

- suma de 98.721 RON -

cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii și importatorii

de ambalaje, contribuții de 10.000 RON/kg respectiv din greutatea ambalajelor introduse

pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, contribuția

încasată pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factori de mediu,

majorări de întârziere, în total 239.704 RON.

Sub aspectul primului

motiv de recurs formulat respectiv soluționarea cauzei fără a avea competență materială

de către Curtea de Apel Cluj, recursul este neîntemeiat.

Art. 10 din Legea nr.

554/2004, stabilește competența materială a instanței de contencios administrativ

în funcție de două criterii: 1) rangul central sau local al organului emitent al

actului; 2) cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul.

În situația în care actul

administrativ a cărui anulare se solicită privește taxe, impozite, datorii vamale

ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ

se stabilește în funcție de criteriul valoric al sumei contestate, indiferent de

rangul autorității publice emitente a actului.

Cum sumele stabilite prin

actul administrativ în litigiu nu fac parte din categoriile suscitate, în mod corect

a fost soluționată cererea de Curtea de Apel Cluj reținându-se că actul administrativ

a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost emis de un organ central.

Cât privește suspendarea

executării acordată de instanță, Curtea apreciază că în mod greșit instanța fără

a analiza temeinic îndeplinirea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pe

bază de probe a dispus suspendarea executării actului administrativ.

În mod special instanța

de fond s-a preocupat în cauză de admisibilitatea unor astfel de cereri de suspendare

de greutatea întoarcerii executării ulterioare și s-a considerat că suspendarea

executării s-ar impune pentru că suma cerută este destul de mare, aproape de profitul

pe primul semestru al anului și dacă nu s-ar dispune suspendarea, reclamanta ar

fi afectată de acoperirea altor datorii bugetare și de procurarea de fonduri pentru

investiție.

Pe lângă faptul că suspendarea

executării unui act administrativ este excepția iar nu regula, suspendarea nu se

poate acorda decât în aprecierea unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei

pagube iminente.

Indisciplina financiară

a societății nu poate constitui un caz bine justificat, propria culpă neputând fi

invocată pentru câștigarea unui drept și anume acela de a suspenda executarea actului

administrativ ce-i impută plata unor sume de bani.

Cât privește paguba iminentă

este de observat că nici noțiunea de pagubă nu are legătură cu pierderea posibilității

de a efectua investiții și cu neplata altor datorii bugetare.

Investițiile care eventual

s-ar face de petentă nu au prioritate față de plata datoriilor bugetare care trebuie

să se facă în prealabil și oricum faptul că se dorește, să se facă eventual investiții

nu reprezentă determinarea legală a suspendarii executării actului administrativ.

În aceste condiții apreciindu-se

că nu este întemeiată cererea de suspendare solicitată de reclamantă, recursul declarat

va fi admis cu consecința modificării hotărârii atacate și respingerea acțiunii

formulată de intimata-relcamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.F.M., împotriva sentinței civile nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 23239 din

21 decembrie 2007 a A.F.M., formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 iunie 2008.