ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2289/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 17 martie 2008, AFM a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului declarat, casarea sentinței și respingerea cererii petentei SC S. & C. SRL Baia Mare. În motivarea recursului, s-a susținut că în mod greșit a soluționat litigiul Curtea de Apel Cluj întrucât cauza privește suspendarea unor acte administrative emise de recurentă dar care privesc obligații de plată la Fondul pentru mediu în sumă de 239.704 RON deci sub 500.000 RON, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. .554/2004 a contenciosului administrativ competent a soluționa cauza fiind Tribunalul Maramureș.

S-a mai susținut că nu sunt îndeplinite cele două condiții obligatoriu a exista în cazul solicitării suspendării executării actului administrativ în conformitate cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Cu privire la cazul bine justificat se menționează de recurentă că acesta nu poate fi apreciat decât în cazul unei acțiuni în care se analizează legalitatea și temeinicia emiterii deciziei de impunere. Mai mult, s-a considerat că existența cazului bine justificat este strâns legală de a II-a condiție legală respectiv suspendarea să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, iar în cauză, nu s-a probat, în nici un fel, paguba iminentă sau perturbarea activității SC S. & C. SRL Baia Mare.

Sub acest ultim aspect recurenta a menționat că societatea nu a anexat la documentația transmisă instanței de fond nici nu act doveditor din care să reiasă că plata obligației stabilită prin titlul executoriu contestat i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activității sale. În acest sens, nu s-au depus bilanțuri contabile care să menționeze contul de profit și pierderi, din care să reiasă clar disponibilitățile financiare ale acesteia, resursele din care va plăti suma stabilită ca obligație către fondul de mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate conduce la concluzia că, în balanța de venituri și cheltuieli a firmei, plata obligațiilor din decizia de impunere 23239 din 21 decembrie 2007 ar duce la o agravare reală a situației economice a societății.

Din probele cauzei se constată că prin sentința civilă nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare. S-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 23239 din 21 decembrie 2007 emisă de A.F.M. București și a Raportului de inspecție fiscală din 21 decembrie 2007 până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ privind aceste acte. Instanța a reținut că „sumele pretinse” sunt aproape la nivelul profitului realizat de reclamantă pe primul semestru al acestui an, iar o eventuală executare a acestora ar lipsi-o (fără existența unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva ei și fără ca prezumția de nevinovăție să fie răsturnată) de fondurile necesare acoperirii altor datorii bugetare curente sau investițiilor.

Se constată că în toamna anului 2007, a avut loc inspecția fiscală realizată de A.F.M. la sediul SC S. & C. SRL Baia Mare, ocazie cu care s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală din 21 decembrie 2007. Pe baza acestui raport de inspecție fiscală s-a emis decizie de impunere nr. 23239 din 21 decembrie 2007 prin care s-a stabilit în sarcina intimatei-reclamante obligația de plată a următoarelor sume: - suma de 98.721 RON - cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii și importatorii de ambalaje, contribuții de 10.000 RON/kg respectiv din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, contribuția încasată pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factori de mediu, majorări de întârziere, în total 239.704 RON.

Sub aspectul primului motiv de recurs formulat respectiv soluționarea cauzei fără a avea competență materială de către Curtea de Apel Cluj, recursul este neîntemeiat. Art. 10 din Legea nr. 554/2004, stabilește competența materială a instanței de contencios administrativ în funcție de două criterii: 1) rangul central sau local al organului emitent al actului; 2) cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul. În situația în care actul administrativ a cărui anulare se solicită privește taxe, impozite, datorii vamale ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric al sumei contestate, indiferent de rangul autorității publice emitente a actului.

Cum sumele stabilite prin actul administrativ în litigiu nu fac parte din categoriile suscitate, în mod corect a fost soluționată cererea de Curtea de Apel Cluj reținându-se că actul administrativ a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost emis de un organ central. Cât privește suspendarea executării acordată de instanță, Curtea apreciază că în mod greșit instanța fără a analiza temeinic îndeplinirea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 pe bază de probe a dispus suspendarea executării actului administrativ.

În mod special instanța de fond s-a preocupat în cauză de admisibilitatea unor astfel de cereri de suspendare de greutatea întoarcerii executării ulterioare și s-a considerat că suspendarea executării s-ar impune pentru că suma cerută este destul de mare, aproape de profitul pe primul semestru al anului și dacă nu s-ar dispune suspendarea, reclamanta ar fi afectată de acoperirea altor datorii bugetare și de procurarea de fonduri pentru investiție. Pe lângă faptul că suspendarea executării unui act administrativ este excepția iar nu regula, suspendarea nu se poate acorda decât în aprecierea unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Indisciplina financiară a societății nu poate constitui un caz bine justificat, propria culpă neputând fi invocată pentru câștigarea unui drept și anume acela de a suspenda executarea actului administrativ ce-i impută plata unor sume de bani.

Cât privește paguba iminentă este de observat că nici noțiunea de pagubă nu are legătură cu pierderea posibilității de a efectua investiții și cu neplata altor datorii bugetare. Investițiile care eventual s-ar face de petentă nu au prioritate față de plata datoriilor bugetare care trebuie să se facă în prealabil și oricum faptul că se dorește, să se facă eventual investiții nu reprezentă determinarea legală a suspendarii executării actului administrativ. În aceste condiții apreciindu-se că nu este întemeiată cererea de suspendare solicitată de reclamantă, recursul declarat va fi admis cu consecința modificării hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulată de intimata-relcamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.M., împotriva sentinței civile nr. 242 din 25 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 23239 din 21 decembrie 2007 a A.F.M., formulată de reclamanta SC S. & C. SRL Baia Mare, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.