ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2668/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 7 februarie 2008, reclamanta SC T.M.R. SRL a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând suspendarea executării deciziei emise de aceasta cu nr. 5615/SAFV din 31 ianuarie 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că împotriva deciziei prin care i s-au stabilit în sarcină 2.6702.621 RON, reprezentând diferențe taxe vamale, TVA și penalități de întârziere, a formulat contestație, dar până la soluționarea acesteia se impune suspendarea executării, dat fiind dezechilibru financiar major la care ar fi supusă dacă suma respectivă va fi luată din cont.

Prin sentința civilă nr. 682 din 28 februarie 2008, Curtea de Apel București, a admis cererea și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 5615/2008 până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea Națională a Vămilor care, în esență, a susținut că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța fondului dispunând suspendarea fără a face o minimă verificare a măsurilor ce au stat la baza emiterii acestei decizii. Recursul nu este fondat. În conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana care se consideră vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

În raport de această prevedere, instanța fondului a apreciat corect ca fiind dovedit atât cazul bine justificat definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acea împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, cât și paguba iminentă care presupune o perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități sau serviciu public. Astfel, îndoiala asupra prezumției de legalitate a actului contestat de reclamantă s-a reținut corect a fi fost determinată de modul defectuos de desfășurare a controlului de către Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv după expirarea termenului de prescripție și de modul de calcul a majorărilor de întârziere pe baza unui texte care nu erau incidente în cauză.

Faptul că instanța de fond a analizat corect și a reținut ca fiind dovedit, „cazul bine justificat”, rezultă de altfel și din faptul că decizia nr. 5615/2008, a fost anulată parțial în procedura de contestare administrativă, prin decizia nr. 103 din 31 martie 2008 emisă de D.G.S.C., fiind redus cuantumul obligației de plată cu 945.743 RON. În ce privește paguba iminentă, având în vedere cuantumul obligației de plată - cu mult mai mare și decât capitalul social al reclamantei - corect s-a apreciat că prin executarea acesteia, s-ar perturba în mod serios activitatea reclamantei, prin imposibilitatea de onorare a facturilor curente către furnizori, și practic imposibilitatea de procurare a materiilor prime necesare procesului său de producție.

În raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, ca nefondat. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, în lipsa dovezilor care să ateste efectuarea acestora în baza contractului de asistență juridică, urmează a fi respinsă cererea de acordare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 682 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.