ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.F. SRL, în

contradictoriu cu A.N.V., a solicitat suspendarea executării actului

administrativ fiscal, respectiv, Decizia pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 56496/ CUI din 3

octombrie 2007, emisă de M.E.F. - A.N.V.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a admis cererea și a dispus suspendarea

executării actului fiscal până la pronunțarea Instanței de Fond.

În considerentele sentinței s-a

reținut că prin Decizia nr. 56496/ CUI din 3 octombrie 2007 emisă de A.N.V. s-a

stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 941.763 lei

reprezentând: taxe vamale, T.V.A., majorări și penalități de întârziere

aferente taxelor vamale, majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A.,

iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestație înregistrată din 10

octombrie 2007.

Au fost redate dispozițiile art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și s-a considerat că sunt îndeplinite

condițiile textului, existența unui caz bine justificat și iminența producerii

unei pagube.

Referitor la prima condiție s-a

reținut că au fost invocate o multitudine de elemente de nelegalitate, care au

creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal

contestat.

Cea de-a

doua condiție ar fi îndeplinită pentru că obligația de

plată ar fi de natură să producă o perturbare

însemnată în activitatea acesteia raportat la cuantumul obligației de plată și

la situația financiară a societății.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.N.V. care a arătat că sentința este nelegală și netemeinică.

În

motivele de recurs se arată că este lipsită de temei legal, în

conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., pentru că Instanța de Fond a reținut în considerentele sentinței

atacate apărările reclamantei ce se refereau strict la fondul cauzei.

S-a invocat faptul că Instanța

de Fond, în mod greșit a reținut, în dovedirea îndeplinirii primei condiții

privind existența cazului bine justificat, susținerile reclamantei ce vizau

fondul cauzei.

S-a apreciat că și verificările

privind modul de îndeplinire a celei de-a doua condiții ce vizează paguba

iminentă, sunt greșite pentru că au fost luate în considerare numai apărările

reclamantei dar nu și cele ale autorității vamale.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de

SC F.F. SRL București.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

suspendarea unui act administrativ

fiscal

emis de A.N.V. odată cu procedura

administrativă adresată autorității

emitente.

Potrivit art. 215 alin. (1) C.

proc. fisc., introducerea

contestației pe

calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal,

iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că

dispozițiile articolului

nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării

actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004 cu

modificările ulterioare,

instanța competentă putând suspenda

executarea dacă se depune o cauțiune

de până la 20% din

cuantumul sumei

contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu

este evaluabil în

bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.

În conformitate cu art. 14 din

Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului până la

pronunțarea Instanței de Fond.

La data când a fost formulată

cererea, Legea nr. 554/2004 definea atât „cazurile bine justificate" cât

și „paguba iminentă".

Astfel, „paguba iminentă"

era definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004,

modificată.

Așa cum a reținut și Instanța de

Fond, în cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiții raportat la cuantumul

obligației de

plată, cifra de afaceri a

reclamantei, numărul persoanelor angajate,

datele privind situația

financiară a acesteia.

Cea de-a doua condiție impusă de

art. 14 din Legea nr. 554/2004 cea a „cazului bine justificat". în art. 2

lit. t) din Legea nr. 554/2004, această noțiune a fost definită ca fiind acele

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Și această condiție

este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de

nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi

analizate de Instanța care analizează actul contestat, dar textul cere ca

împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ. De precizat ar fi și faptul că pentru

verificarea îndeplinirii acestor condiții trebuie analizate și hotărârile judecătorești

depuse la dosar din care rezultă că au fost anulate acte fiscale în situații

similare.

De altfel, ar trebui

amintit că și chiar Recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștrii cere

protecția persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte

administrative, atunci când executarea actului administrativ este de natură a

crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic de

nelegalitate a lui.

Raportat la toate aceste

împrejurări, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat în

procedura administrativă până la pronunțarea Instanței de Fond.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins

recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2008.