ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1345/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC F.F. SRL, în contradictoriu cu A.N.V., a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, respectiv, Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 56496/ CUI din 3 octombrie 2007, emisă de M.E.F. - A.N.V. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a admis cererea și a dispus suspendarea executării actului fiscal până la pronunțarea Instanței de Fond.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin Decizia nr. 56496/ CUI din 3 octombrie 2007 emisă de A.N.V. s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 941.763 lei reprezentând: taxe vamale, T.V.A., majorări și penalități de întârziere aferente taxelor vamale, majorări și penalități de întârziere aferente T.V.A., iar împotriva acestei decizii s-a formulat contestație înregistrată din 10 octombrie 2007. Au fost redate dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și s-a considerat că sunt îndeplinite condițiile textului, existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube. Referitor la prima condiție s-a reținut că au fost invocate o multitudine de elemente de nelegalitate, care au creat o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal contestat.

Cea de-a doua condiție ar fi îndeplinită pentru că obligația de plată ar fi de natură să producă o perturbare însemnată în activitatea acesteia raportat la cuantumul obligației de plată și la situația financiară a societății. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.V. care a arătat că sentința este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că este lipsită de temei legal, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că Instanța de Fond a reținut în considerentele sentinței atacate apărările reclamantei ce se refereau strict la fondul cauzei. S-a invocat faptul că Instanța de Fond, în mod greșit a reținut, în dovedirea îndeplinirii primei condiții privind existența cazului bine justificat, susținerile reclamantei ce vizau fondul cauzei.

S-a apreciat că și verificările privind modul de îndeplinire a celei de-a doua condiții ce vizează paguba iminentă, sunt greșite pentru că au fost luate în considerare numai apărările reclamantei dar nu și cele ale autorității vamale. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de SC F.F. SRL București. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanta a solicitat suspendarea unui act administrativ fiscal emis de A.N.V. odată cu procedura administrativă adresată autorității emitente. Potrivit art. 215 alin. (1) C. proc.

fisc., introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că dispozițiile articolului nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, instanța competentă putând suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. În conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului până la pronunțarea Instanței de Fond.

La data când a fost formulată cererea, Legea nr. 554/2004 definea atât „cazurile bine justificate" cât și „paguba iminentă". Astfel, „paguba iminentă" era definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, modificată. Așa cum a reținut și Instanța de Fond, în cauză s-a conturat îndeplinirea acestei condiții raportat la cuantumul obligației de plată, cifra de afaceri a reclamantei, numărul persoanelor angajate, datele privind situația financiară a acesteia. Cea de-a doua condiție impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004 cea a „cazului bine justificat". în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, această noțiune a fost definită ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Și această condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că au fost invocate motive de nelegalitate a actului atacat. Este adevărat că motivele de nelegalitate vor fi analizate de Instanța care analizează actul contestat, dar textul cere ca împrejurările de fapt și de drept să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. De precizat ar fi și faptul că pentru verificarea îndeplinirii acestor condiții trebuie analizate și hotărârile judecătorești depuse la dosar din care rezultă că au fost anulate acte fiscale în situații similare. De altfel, ar trebui amintit că și chiar Recomandarea R/89/8 adoptată de Consiliul de Miniștrii cere protecția persoanelor ale căror drepturi pot fi lezate prin emiterea unor acte administrative, atunci când executarea actului administrativ este de natură a crea pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic de nelegalitate a lui.

Raportat la toate aceste împrejurări, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea actului atacat în procedura administrativă până la pronunțarea Instanței de Fond. Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2719 din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.