ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4442/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4442/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 105 din 2 august 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC B.E. SA Suceava, dispunându-se suspendarea executării Deciziei de Impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 a A.N.A.F., D.G.F.P. Suceava, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea aceluiași act administrativ fiscal. Totodată instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Suceava, care a solicitat introducerea în cauză a A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al actului atacat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în ceea ce privește excepția invocată, că reclamanta a solicitat judecarea în contradictoriu cu A.N.A.F.
și cu D.G.F.P. Suceava, A.F.M.P. Suceava fiind subordonată celor două autorități cu care reclamanta a înțeles să se judece,astfel că nu se impune și citarea sa în cauză. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin decizia atacată, reclamanta a fost impusă la plata de obligații suplimentare, reprezentând TVA și majorări de întârziere, obligații din care reclamanta a achitat TVA - ul, solicitând suspendarea executării doar cu privire la majorările de întârziere. A mai reținut prima instanță că în cazul de față, reclamanta a contestat decizia a cărei executare solicită a fi suspendată, iar conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, condițiile prevăzute de lege, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, sunt îndeplinite, arătând că potrivit Legii nr. 554/2004 și a practicii instanței în cauzele de contencios administrativ, nu este necesară depunerea cauțiunii, prevăzută de O.G.
nr. 92/2003, republicată. Astfel, a apreciat instanța, punerea în executare a deciziei, prin indisponibilizarea conturilor reclamantei și prin aplicarea sechestrului asigurător asupra unor bunuri din domeniul public, respectiv rețele de gaze și rețele termice, este de natură a prejudicia grav pe reclamantă, până la punerea acesteia în imposibilitatea efectuării lucrărilor de interes public contractate, cu impact asupra creditului acordat de finanțatorul extern D.B.A.L. Totodată, suspendarea vizează numai plata majorărilor de întârziere, majorări ce nu pot fi prezumate ca datorate la buget în lipsa unei judecăți. Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului Suceava, arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeincă.
Printr-un prim motiv de recurs s-a invocat greșita soluționare a cererii fără citarea în cauză a A.N.A.F., instanța de fond apreciind că aceasta nu se impune deși recurenta a indicat că nu a fost mandatată să reprezinte această autoritate. Totodată recurenta a susținut că se impunea citarea în cauză și a emitentului actului a cărui suspendare a fost solicitată, respectiv a AFMP Suceava, instanța de fond apreciind, de asemenea fără temei legal, că această autoritate nu trebuie introdusă în cauză, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dar și a principiului contradictorialității. S-a mai susținut de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză nu este necesară depunerea cauțiunii prevăzute de art. 185 alin. (2) din O.G.
nr. 92/2003, republicat [actualul art. 215 alin. (2)], potrivit cu care, instanța poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în condițiile Legii nr. 554/2004, numai dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate. Cum instituirea obligației de plată a cauțiunii este o condiție esențială a suspendării executării, ce în cauză nu a fost în mod evident îndeplinită, recurenta a arătat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007. În fine, recurenta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite nici cele două cerințe prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond făcând o greșită apreciere a situației de fapt și de drept invocată de reclamanta SC B.E.
SA. Pentru motivele de recurs invocate, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, ca o consecință a admiterii recursului formulat, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței și respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta-intimată. Analizând hotărârea atacată, față de motivele de recurs formulate, de probele administrate și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ. Reținând așadar că recursul este fondat, în sensul și pentru considerațiunile în continuare arătate, Înalta Curte, ca o consecință a admiterii acestuia, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Reclamanta-intimată SC B.E. SA a solicitat instanței de fond ca în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal, reprezentat de decizia de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007. Actul fiscal a cărui suspendare a fost solicitată, a fost emis de A.F.P.M. Suceava. Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei vizând necesitatea citării în cauză a emitentului actului a cărui suspendare s-a solicitat.
În litigiile de contencios administrativ, și în mod firesc cele vizând suspendarea executării actelor administrativ fiscale nu fac excepție, este obligatorie, potrivit art. 1 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 85 și urm. C. proc. civ., citarea emitentului actului în discuție, întrucât principiile contradictorialității, ale dreptului la apărare și ale dreptului la un proces echitabil impun a fi asigurată tuturor părților, posibilitatea de a participa și de a pune concluzii în toate etapele procesuale. Instanța de fond era obligată așadar să dea eficiență dispozițiilor art. 85 C. proc.
civ., prevedere în raport cu care, respingerea cererii formulată de pârâta-recurentă, de introducere în cauză a emitentului actului a cărui suspendare s-a solicitat, apare ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât așa-zisa subordonare ierarhică a autorităților, reținută de instanță, nu era relevantă în condițiile în care reprezentantul legal al pârâtei a indicat expres că nu are mandat de reprezentare pentru A.F.M.P. Suceava. Reținând așadar că potrivit textelor de lege sus-arătate și pentru respectarea principiilor generale ce guvernează procesul civil, prin necitarea emitentului actului administrativ fiscal contestat, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ., Înalta Curte, admițând recursul de față va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, spre a fi legal soluționată și în contradictoriu cu A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al deciziei de impunere a cărei suspendare s-a solicitat. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează să stabilească și cuantumul cauțiunii pe care reclamanta-intimată urmează să o achite, în conformitate cu prevederile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, întrucât, contrar celor reținute de instanța de fond, în cazul actelor administrativ fiscale, cum este și decizia de impunere, prin legea fiscală specială este instituită această condiție suplimentară, ce se cere a fi îndeplinită cumulativ cu cele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea de executare solicitată, criticile recurentei fiind întemeiate și sub acest aspect.
Față de modul în care a fost examinat și soluționat recursul de față, nu se impune analizarea și a celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă, vizând neîndeplinirea cerințelor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța de rejudecare urmând a le avea în vedere ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva sentinței nr. 105 din 2 august 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.