ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4442/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința nr. 105 din 2 august 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de

reclamanta SC B.E. SA Suceava, dispunându-se suspendarea executării Deciziei de

Impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 a A.N.A.F., D.G.F.P. Suceava, până la

soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect anularea aceluiași act

administrativ fiscal. Totodată instanța a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta D.G.F.P. Suceava, care a solicitat

introducerea în cauză a A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al actului

atacat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în ceea ce privește excepția

invocată, că reclamanta a solicitat judecarea în contradictoriu cu A.N.A.F. și cu

D.G.F.P. Suceava, A.F.M.P. Suceava fiind subordonată celor două autorități cu care

reclamanta a înțeles să se judece,astfel că nu se impune și citarea sa în

cauză.

Pe

fondul cauzei, prima instanță a reținut că prin decizia atacată, reclamanta a

fost impusă la plata de obligații suplimentare, reprezentând TVA și majorări de

întârziere, obligații din care reclamanta a achitat TVA - ul, solicitând

suspendarea executării doar cu privire la majorările de întârziere.

A mai reținut prima

instanță că în cazul de față, reclamanta a contestat decizia a cărei executare

solicită a fi suspendată, iar

conform

art. 14 din Legea nr. 554/2004, condițiile prevăzute

de lege, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente,

sunt îndeplinite, arătând că potrivit Legii nr. 554/2004 și a practicii

instanței în cauzele de contencios administrativ, nu este necesară depunerea

cauțiunii, prevăzută de O.G. nr. 92/2003, republicată.

Astfel,

a apreciat instanța, punerea în executare a deciziei, prin indisponibilizarea

conturilor reclamantei și prin aplicarea sechestrului asigurător asupra unor

bunuri din domeniul public, respectiv rețele de gaze și rețele termice, este de

natură a prejudicia grav pe reclamantă, până la punerea acesteia în

imposibilitatea efectuării lucrărilor de interes public contractate, cu impact

asupra creditului acordat de finanțatorul extern D.B.A.L.

Totodată,

suspendarea vizează numai plata majorărilor de întârziere, majorări ce nu pot

fi prezumate ca datorate la buget în lipsa unei judecăți.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a județului

Suceava, arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeincă.

Printr-un

prim motiv de recurs s-a invocat greșita soluționare a cererii fără citarea în

cauză a A.N.A.F., instanța de fond apreciind că aceasta nu se impune deși

recurenta a indicat că nu a fost mandatată să reprezinte această autoritate.

Totodată

recurenta a susținut că se impunea citarea în cauză și a emitentului actului a

cărui suspendare a fost solicitată, respectiv a AFMP Suceava, instanța de fond

apreciind, de asemenea fără temei legal, că această autoritate nu trebuie

introdusă în cauză, cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

dar și a principiului contradictorialității.

S-a

mai susținut de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a apreciat că

în cauză nu este necesară depunerea cauțiunii prevăzute de art. 185 alin. (2)

din O.G. nr. 92/2003, republicat [actualul art. 215 alin. (2)], potrivit cu

care, instanța poate suspenda executarea actului administrativ fiscal în

condițiile Legii nr. 554/2004, numai dacă se depune o cauțiune de până la 20%

din cuantumul sumei contestate.

Cum

instituirea obligației de plată a cauțiunii este o condiție esențială a

suspendării executării, ce în cauză nu a fost în mod evident îndeplinită,

recurenta a arătat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea executării deciziei

de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007.

În

fine, recurenta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite nici cele două

cerințe prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

făcând o greșită apreciere a situației de fapt și de drept invocată de

reclamanta SC B.E. SA.

Pentru

motivele de recurs invocate, recurenta-pârâtă a solicitat în principal, ca o

consecință a admiterii recursului formulat, casarea hotărârii și trimiterea

cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței și

respingerea cererii de suspendare formulată de reclamanta-intimată.

Analizând

hotărârea atacată, față de motivele de recurs formulate, de probele

administrate și prin prisma prevederilor legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către

instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

Reținând

așadar că recursul este fondat, în sensul și pentru considerațiunile în

continuare arătate, Înalta Curte, ca o consecință a admiterii acestuia, va casa

sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Reclamanta-intimată

SC B.E. SA a solicitat instanței de fond ca în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava

să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal, reprezentat de

decizia de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007.

Actul

fiscal a cărui suspendare a fost solicitată, a fost emis de A.F.P.M. Suceava.

Înalta

Curte apreciază că sunt întemeiate criticile recurentei vizând necesitatea citării

în cauză a emitentului actului a cărui suspendare s-a solicitat.

În

litigiile de contencios administrativ, și în mod firesc cele vizând suspendarea

executării actelor administrativ fiscale nu fac excepție, este obligatorie,

potrivit art. 1 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la art. 85 și

urm. C. proc. civ., citarea emitentului actului în discuție, întrucât

principiile contradictorialității, ale dreptului la apărare și ale dreptului la

un proces echitabil impun a fi asigurată tuturor părților, posibilitatea de a

participa și de a pune concluzii în toate etapele procesuale.

Instanța

de fond era obligată așadar să dea eficiență dispozițiilor art. 85 C. proc.

civ., prevedere în raport cu care, respingerea cererii formulată de

pârâta-recurentă, de introducere în cauză a emitentului actului a cărui

suspendare s-a solicitat, apare ca fiind nelegală, cu atât mai mult cu cât

așa-zisa subordonare ierarhică a autorităților, reținută de instanță, nu era relevantă

în condițiile în care reprezentantul legal al pârâtei a indicat expres că nu

are mandat de reprezentare pentru A.F.M.P. Suceava.

Reținând

așadar că potrivit textelor de lege sus-arătate și pentru respectarea principiilor

generale ce guvernează procesul civil, prin necitarea emitentului actului

administrativ fiscal contestat, au fost încălcate formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte, admițând recursul de față va casa sentința atacată și va trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe, spre a fi legal soluționată și în

contradictoriu cu A.F.M.P. Suceava, în calitate de emitent al deciziei de

impunere a cărei suspendare s-a solicitat.

Cu

ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond urmează să stabilească și cuantumul

cauțiunii pe care reclamanta-intimată urmează să o achite, în conformitate cu

prevederile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc., republicat, întrucât, contrar

celor reținute de instanța de fond, în cazul actelor administrativ fiscale, cum

este și decizia de impunere, prin legea fiscală specială este instituită

această condiție suplimentară, ce se cere a fi îndeplinită cumulativ cu cele

prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune

suspendarea de executare solicitată, criticile recurentei fiind întemeiate și

sub acest aspect.

Față

de modul în care a fost examinat și soluționat recursul de față, nu se impune

analizarea și a celorlalte motive de recurs invocate de recurenta-pârâtă,

vizând neîndeplinirea cerințelor legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

instanța de rejudecare urmând a le avea în vedere ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava

împotriva sentinței nr. 105 din 2 august 2007 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2008.