ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 17 octombrie 2007, Direcția Generală a Marilor Contribuabili

București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2124 din 12

septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, solicitând să se constate că nu sunt îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de lege, pentru a fi dispusă suspendarea

solicitată de SC M.S.H. SA.

În fond, a solicitat

respingerea cererii ca neîntemeiată.

În fața Înaltei Curți de

Casație și Justiție nu s-au solicitat probe noi.

Din ansamblul probelor

cauzei se reține că prin sentința civilă nr. 2124 din 12 septembrie 2007, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de către

pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

S-a admis cererea formulată

de reclamanta SC M.S.H. SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și s-a dispus suspendarea

executării Deciziei nr. 77 din 30 martie 2007 de impunere având ca obiect suma

de 1.040.809 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA

până la pronunțarea instanței de fond.

Instanța de fond a reținut

că cererea de suspendare a Deciziei nr. 77 din 30 martie 2007 a Direcției Generale de Administrare Fiscală este întemeiată. S-au invocat dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv faptul că este un caz bine justificat iar

suspendarea se impune pentru prevenirea unei pagube iminente precum și

dispozițiile art. 195 C. proc. civ. care nu interzic celui ce a introdus

contestația pe calea administrativă de atac să solicite suspendarea executării,

dacă depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Considerându-se că

societatea reclamantă a făcut dovada atât a cazului bine justificat cât și a

pagubei iminente (concluziile raportului de inspecție fiscală sunt

contradictorii iar pe de altă parte, punerea în executare silită a deciziei ar

aduce prejudicii materiale și de imagine societății reclamante, constând în

împiedicarea desfășurării în condiții normale a activității comerciale, cât și

desfășurarea raporturilor contractuale).

Recurenta a susținut că

odată ce s-a emis Decizia nr. 77 din 30 martie 2007, iar termenul pentru plata

sumelor prevăzute în actul administrativ s-a împlinit, reclamanta nu mai putea

apela la dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

ea putând numai să se întemeieze pe prevederile codului de procedură fiscală.

În aceste condiții, susține

recurenta, se impunea respingerea ca inadmisibilă a cererii reclamantei

formulată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, recurenta

consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Recursul declarat este

neîntemeiat și va fi respins.

Așa cum corect a reținut

instanța de fond, art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede că: „în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 (plângere prealabilă) a autorității publice care a emis actul

sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral

până la pronunțarea instanței de fond.

În cauză, reclamanta a

dovedit că a formulat contestație împotriva actului administrativ fiscal –

anexa 8, și pe de altă parte, în mod corect s-a reținut că executarea sumei de

1.040.809 lei reprezentând majorări de întârziere este de natură a produce o

pagubă iminentă petentei.

Dreptul de a solicita

suspendarea executării unui act administrativ fiscal potrivit art. 14 din Legea

nr. 554/2004 nu este condiționat de împrejurarea că actul administrativ poate

fi executat, eventualul abuz administrativ putând fi cenzurat în condițiile

Legii nr. 554/2004. În mod greșit recurentul a susținut că partea nu se poate

adresa decât potrivit C. proc. fisc., împrejurare care nu rezultă din nici o

dispoziție legală.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.N.A.F. împotriva sentinței civile nr. 2124 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.