ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamanta S.N.R. SA a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

București, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007

referitoare la regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite

de controlul vamal, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

București - Serviciul Antifraudă Vamală, până la pronunțarea instanței de fond asupra

legalității actului administrativ fiscal contestat.

Motivându-și acțiunea,

reclamanta a arătat că, urmare controlului prin sondaj efectuat de Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale București asupra declarațiilor vamale întocmite

în baza contractului din 11 martie 2002, încheiat cu H.C.B.D., a fost recalculată

datoria vamală a reclamantei, stabilindu-se obligații suplimentare în cuantum de

35.663.031 RON, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări și penalități

de întârziere aferente.

Reclamanta a formulat

contestație administrativă la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

București, înregistrată sub nr. 37603 din 20 decembrie 2007.

În susținerea contestației

administrative formulate, reclamanta a prezentat mai multe aspecte de nelegalitate

menite să argumenteze condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004. Cu privire la condiția cerută de art. 14 alin. (1)

din legea menționată - cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - reclamanta

a considerat-o îndeplinită, deoarece prin punerea în executare a deciziei contestate

s-ar crea o perturbare gravă a serviciilor prestate de S.N.C. ca urmare a dezechilibrului

financiar generat de plata unei mari sume de bani, cheltuială care nu a fost și

nici nu putea să fie previzionată prin bugetul de venituri și cheltuieli.

Prin sentința civilă

nr. 680 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantei, dispunându-se

suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 privind regularizarea

obligațiilor suplimentare stabilite, până la pronunțarea instanței de fond asupra

acțiunii în anularea acesteia.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis

actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței

competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până

la pronunțarea instanței de fond.

Totodată, instanța de

fond a apreciat că în cauză există indicii temeinice de natură să pună sub semnul

întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, iar în legătură

cu îndeplinirea condiției cazului bine justificat, că sunt relevante criticile reclamantei

privind aplicarea dispozițiilor legale legate de acordarea unor facilități prevăzute

de C. vam. și exonerarea de plată a TVA. De asemenea, instanța de fond a mai reținut

că măsura suspendării era necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, obligația

de plată stabilită în sarcina reclamantei fiind de natură să producă o perturbare

gravă în activitatea acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel București au declarat recursuri Autoritatea Națională a Vămilor,

prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, precum și

Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În recursul declarat de

Autoritatea Națională a Vămilor, întemeiat pe dispozițiile art. 307 pct. 9 C. proc.

civ., se invocă faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită

a legii, instanța de fond reținând în mod eronat că sunt întrunite condițiile prevăzute

de lege pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Astfel, recurenta menționată

susține că reclamanta S.N.R. nu ar fi trebuit să beneficieze de scutire de la plata

datoriei vamale reimportate, deoarece exportarea mărfurilor respective s-a făcut

de o altă societate comercială, SC R. SRL.

Totodată, aceeași recurentă

consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinită condiția

cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca suspendarea să fie cerută pentru prevenirea

unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din lege.

În recursul declarat de

Agenția Națională de Administrare Fiscală, hotărârea instanței de fond, privind

suspendarea deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 a Direcției Regionale pentru

Accize și Operațiuni Vamale București, este apreciată ca fiind greșită, întrucât

s-a reținut existența unui caz bine justificat, care să înfrângă prezumția de legalitate

a actului administrativ atacat, prin a cărui aplicare s-ar produce o pagubă iminentă.

Astfel, recurenta consideră

că prin motivele invocate în susținerea cererii de suspendare nu s-a demonstrat

existența unor motive temeinice, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității

actului administrativ și să conducă la ideea că acel act este vădit ilegal. Totodată,

referitor la cea de-a doua condiție prevăzută la art. 14 din Legea nr. 554/2004

- cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - recurenta consideră că instanța

de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinită și această condiție, prin

existența pericolului producerii unei pagube foarte mari.

Recurenta apreciază că

documentele prezentate de reclamantă evidențiază cu claritate că societatea comercială

respectivă are resursele necesare pentru a achita obligațiile fiscale stabilite.

Examinând sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile

sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Ambele recurente critică

sentința instanței de fond pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prima dintre aceste condiții,

cea a existenței unui caz „bine justificat” a fost corect apreciată ca fiind îndeplinită

de instanța fondului, care a considerat că indiciile de nelegalitate ale deciziei

contestate demonstrează existența unui caz bine justificat, în accepțiunea art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la susținerea

recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit căreia nu s-a făcut

dovada existenței unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra

legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, trebuie avute în

vedere dispozițiile Legii nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004 care, prin textul nou introdus al art. 2 lit. e) au definit

cazul bine justificat prin „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Aspectele legate de stabilirea

datoriei vamale suplimentare în condițiile în care - potrivit susținerilor S.N.R.

- mărfurile introduse în țară erau mărfuri românești, cărora ar fi trebuit să li

se aplice facilitățile prevăzute de C. vam., justifică pe deplin îndeplinirea acestei

condiții.

Referitor la condițiile

prevenirii pagubei iminente - analizată în accepțiunea dată de art. 2 alin. (1)

lit. s) din Legea nr. 554/2004 - se reține că și această condiție a fost corect

apreciată de instanța fondului ca fiind îndeplinită, fiind evidențiat faptul că

punerea în executare a deciziei atacate ar crea o perturbare gravă funcționării

serviciilor publice prestate de S.N.R.

Având în vedere considerentele

expuse, recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale București împotriva sentinței civile nr. 680 din 28 februarie

2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 iunie 2008.