ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2667/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta S.N.R. SA a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 referitoare la regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Serviciul Antifraudă Vamală, până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului administrativ fiscal contestat.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că, urmare controlului prin sondaj efectuat de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București asupra declarațiilor vamale întocmite în baza contractului din 11 martie 2002, încheiat cu H.C.B.D., a fost recalculată datoria vamală a reclamantei, stabilindu-se obligații suplimentare în cuantum de 35.663.031 RON, reprezentând taxe vamale, comision vamal, TVA, majorări și penalități de întârziere aferente. Reclamanta a formulat contestație administrativă la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, înregistrată sub nr. 37603 din 20 decembrie 2007. În susținerea contestației administrative formulate, reclamanta a prezentat mai multe aspecte de nelegalitate menite să argumenteze condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la condiția cerută de art. 14 alin. (1) din legea menționată - cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - reclamanta a considerat-o îndeplinită, deoarece prin punerea în executare a deciziei contestate s-ar crea o perturbare gravă a serviciilor prestate de S.N.C. ca urmare a dezechilibrului financiar generat de plata unei mari sume de bani, cheltuială care nu a fost și nici nu putea să fie previzionată prin bugetul de venituri și cheltuieli. Prin sentința civilă nr. 680 din 28 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea reclamantei, dispunându-se suspendarea executării deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 privind regularizarea obligațiilor suplimentare stabilite, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acesteia.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauză există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, iar în legătură cu îndeplinirea condiției cazului bine justificat, că sunt relevante criticile reclamantei privind aplicarea dispozițiilor legale legate de acordarea unor facilități prevăzute de C. vam.

și exonerarea de plată a TVA. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că măsura suspendării era necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, obligația de plată stabilită în sarcina reclamantei fiind de natură să producă o perturbare gravă în activitatea acesteia. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recursuri Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, precum și Agenția Națională de Administrare Fiscală. În recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, întemeiat pe dispozițiile art. 307 pct. 9 C. proc. civ., se invocă faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând în mod eronat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Astfel, recurenta menționată susține că reclamanta S.N.R. nu ar fi trebuit să beneficieze de scutire de la plata datoriei vamale reimportate, deoarece exportarea mărfurilor respective s-a făcut de o altă societate comercială, SC R. SRL. Totodată, aceeași recurentă consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit ca fiind îndeplinită condiția cerută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca suspendarea să fie cerută pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul definit de art. 2 alin. (1) din lege. În recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, hotărârea instanței de fond, privind suspendarea deciziei nr. 124 din 26 noiembrie 2007 a Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, este apreciată ca fiind greșită, întrucât s-a reținut existența unui caz bine justificat, care să înfrângă prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, prin a cărui aplicare s-ar produce o pagubă iminentă.

Astfel, recurenta consideră că prin motivele invocate în susținerea cererii de suspendare nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice, care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ și să conducă la ideea că acel act este vădit ilegal. Totodată, referitor la cea de-a doua condiție prevăzută la art. 14 din Legea nr. 554/2004 - cea referitoare la prevenirea unei pagube iminente - recurenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod eronat ca fiind îndeplinită și această condiție, prin existența pericolului producerii unei pagube foarte mari. Recurenta apreciază că documentele prezentate de reclamantă evidențiază cu claritate că societatea comercială respectivă are resursele necesare pentru a achita obligațiile fiscale stabilite.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurente, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Ambele recurente critică sentința instanței de fond pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prima dintre aceste condiții, cea a existenței unui caz „bine justificat” a fost corect apreciată ca fiind îndeplinită de instanța fondului, care a considerat că indiciile de nelegalitate ale deciziei contestate demonstrează existența unui caz bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la susținerea recurentei Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit căreia nu s-a făcut dovada existenței unor motive temeinice care să creeze o îndoială puternică asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, trebuie avute în vedere dispozițiile Legii nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care, prin textul nou introdus al art. 2 lit. e) au definit cazul bine justificat prin „împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Aspectele legate de stabilirea datoriei vamale suplimentare în condițiile în care - potrivit susținerilor S.N.R.

- mărfurile introduse în țară erau mărfuri românești, cărora ar fi trebuit să li se aplice facilitățile prevăzute de C. vam., justifică pe deplin îndeplinirea acestei condiții. Referitor la condițiile prevenirii pagubei iminente - analizată în accepțiunea dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 - se reține că și această condiție a fost corect apreciată de instanța fondului ca fiind îndeplinită, fiind evidențiat faptul că punerea în executare a deciziei atacate ar crea o perturbare gravă funcționării serviciilor publice prestate de S.N.R. Având în vedere considerentele expuse, recursurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București împotriva sentinței civile nr. 680 din 28 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.