ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 decembrie 2008, reclamanta SC M.G.

SRL a solicitat instanței, ca în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Serviciul Antifraudă Vamală Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, să dispună anularea totală a deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală și obligarea pârâtei să soluționeze contestația; anularea totală a deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București - Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală din cadrul Autorității Naționale a Vămilor din Agenția Națională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și a procesului-verbal de control înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, sub numărul 133/2 din 10 iunie 2008, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 10 iunie 2008 a fost emisă Decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal pe baza Procesului Verbal de Control nr. 133/2 din 10 iunie 2008. comunicat societății la data de 25 iunie 2008 (Anexa nr. 2). Prin acest Proces-verbal de Control nr. 133/2/2 din 10 iunie 2008 și prin Decizia 71 din 10 iunie 2008 s-au stabilit în sarcina societății obligații de plată și accesorii: 1.026.436 lei reprezentând TVA, 1.086.415 lei reprezentând dobânzi și majorări de întârziere precum și 53.008 lei reprezentând penalități de întârziere. Apreciind că actele au fost întocmite în mod nelegal, a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 16421 din 21 iulie 2008, solicitând anularea acestora întrucât au fost încheiate cu încălcarea legii și în lipsa oricărei culpe a societății.

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis decizia nr. 285 din 02 septembrie 2008 prin care a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. A susținut că nu sunt întrunite dispozițiile legale exprese și imperative, limitative și de strictă aplicare ale art. 241 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. proc. fisc., întrucât organele fiscale nu au sesizat parchetul cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, ci doar s-au mărginit să trimită actele administrative întocmite pentru a se constata dacă fapta săvârșită de SC M.G. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii și nici nu există o înrâurire hotărâtoare asupra soluției, chiar organele fiscale reținând doar o strânsă interdependență.

Pe fond, a apreciat că decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal este ilegală, întrucât a fost emisă exclusiv pe baza documentelor primite cu adresa nr. 1819040/PNF/MIIV din 23 martie 2007 de la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și transmis de către Direcția Antifraudă Vamală prin adresa nr. 17722/CIV din 29 martie 2007, așadar numai pe baza celor puse la dispoziție de către firma turcă. A apreciat că decizia este lipsită de obiect și lovită de nulitate expresă, deoarece atât decizia cât și procesul-verbal de control nu cuprind motivele de fapt care au condus la stabilirea obligațiilor de plată și accesoriilor în sarcina reclamantei, lipsește temeiul de drept al depunerii contestației, s-a încălcat dreptul său de a fi ascultat; cele reținute în decizie și actul de control sunt neîntemeiate.

î n drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7, art. 9, art. 13, art. 43 alin. (2) lit. d) și e), art. 46 și art. 214 alin. (1) 1it. a) și alin. (3) C. proc. fisc. republicat; art. 100 alin. (3) din Legea nr. 86/2006; art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 704/1993 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 republicată. b) Întâmpinările formulate în cauză Pârâta Agenția Națională de Administrare f iscală a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a procesului-verbal de control nr. 133/2 din 10 iunie 2008 întocmite de către Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București, având în vedere că organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat pe fondul cererii reclamantei.

Cu privire la decizia nr. 285 din 02 ianuarie 2008 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât organele vamale au sesizat Parchetul cu privire la efectuarea cercetărilor penale în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006, în raport de constatările reținute în procesul-verbal de control referitoare la 20 de declarații vamale de import aferente anilor 2004-2005 pentru care reclamanta a prezentat în vamă facturi care conțin date eronate. Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în esență întrucât reclamanta nu se poate adresa instanței de contencios administrativ înainte de a fi soluționată contestația în procedura administrativă prealabilă, procedură obligatorie.

c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 3682 din 4 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în anularea deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală din cadrul Autorității Naționale a Vămilor din Agenția Națională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei si Finanțelor, precum și a procesului-verbal de control înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, sub numărul 133/2 din 10 iunie 2008, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București; a respins excepția inadmisibilității acțiunii în anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 privind soluționarea contestației depusă de SC M.G.

SRL - 1 la Direcția g enerală de s oluționare a c ontestațiilor - Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 907899 din 31 iulie 2008, ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL având ca obiect anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității cererii privind anularea deciziei nr. 71/2008 și a procesului-verbal de control este întemeiată. A apreciat instanța de fond că potrivit art. 218 C. proc. fisc., pot forma obiectul controlului judiciar numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor. Cu privire la decizia nr. 285/2008 prin care s-a suspendat soluționarea contestației s-a precizat că soluția a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc.

fisc. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă SC M.G. SRL Ilfov. Recurenta a susținut că soluția de admitere a excepției inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr. 71/2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile fiscale suplimentare este greșită, dată cu încălcarea prevederilor art. 218 C. proc. fisc. și art. 723 C. proc. civ., cu precizarea că s-au încălcat și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului . Cu referire la decizia nr. 285/2008 prin care s-a suspendat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală soluționarea contestației, a precizat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 C. proc.

fisc., pentru că nu există o sesizare a organelor penale, iar înaintarea procesului verbal de control și a deciziei de regularizare nu îndeplinește condițiile legale privind sesizarea organelor de cercetare penală, în sensul că nu s-a precizat ce anume infracțiune s-a săvârșit. S-a mai susținut că nu există indicii privind existența unei infracțiuni, expunându-se raporturile contractuale cu partenerul extern, care au determinat stabilirea datoriei vamale. b) Întâmpinările formulate în cauză Intimatele au formulat Întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

S-a precizat că organele vamale au înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea procesul verbal și decizia de regularizare în vederea cercetării faptelor prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și art. 273 din Legea nr. 86/2006, apreciindu-se că între stabilirea obligațiilor bugetare prin decizia de regularizare și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă legătură. c) Analiza motivelor de recurs Situația de fapt Prin decizia nr. 71 din 10 iunie 2008 s-au stabilit în sarcina reclamantei-intimate obligații vamale suplimentare. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație, iar prin decizia nr. 285/2008 s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții pe latura penală.

Legislația aplicabilă C. proc. fisc.: Art. 205 - (1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Art. 214 - (1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; (3) Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu. Art. 218 - (1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) - Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Cu privire la admisibilitatea acțiunii formulate împotriva actului fiscal Din examinarea motivelor de recurs, a situației de fapt și a legislației aplicabile, Înalta Curte reține că potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu direct actul administrativ fiscal. În privința actului administrativ fiscal este necesară parcurgerea procedurii administrative reglementate în art. 205 și următoarele C. proc.

fisc. Astfel, potrivit textului menționat persoana care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal poate formula împotriva acestuia contestație, care este o cale administrativă de atac, organul fiscal competent pronunțându-se prin decizie. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța de judecată de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. Așadar, obiectul controlului judiciar îl constituie decizia pronunțată în procedura prealabilă, alături de celelalte acte fiscale. Până la finalizarea procedurii prealabile, prin emiterea unei decizii care să conțină una din soluțiile prevăzute de art. 216 C. proc.

fisc., contestarea directă la instanță a actului fiscal este inadmisibilă, așa cum a apreciat și judecătorul fondului. În ceea ce privește legalitatea deciziei de suspendare Prin decizia ce se emite de organul fiscal se poate suspenda soluționarea contestației. Condițiile suspendării soluționării contestației sunt reglementate în art. 214 C. proc. fisc. Astfel, potrivit art. 214 alin.1 lit. a) C. proc. fisc., suspendarea se poate dispune dacă organul care a efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii infracțiunii, care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce ar urma să fie dată în procedura administrativă. În speță, Autoritatea Națională a Vămilor a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC M.G.

SRL Ilfov , sub aspectul infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a unor documente falsificate, privind achiziția de panouri termoizolante de la o firmă din Turcia. Nu era necesar ca autoritatea vamală să precizeze expres infracțiunea, ceea ce este determinant în aprecierea suspendării fiind sesizarea adresată organului penal și legătura cu actele fiscale. În raport de probatoriile cauzei se constată că suspendarea soluționării contestației, s-a dispus cu respectarea condițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. Astfel, autoritatea vamală, care a efectuat controlul a sesizat organele de cercetare penală , cu privire la folosirea unor documente false. Constatarea falsului ar avea o înrâurire hotărâtoare și asupra soluției fiscale, pentru că tocmai acest aspect a determinat recalcularea taxelor vamale și emiterea unei decizii privind obligații suplimentare.

Așadar, decizia prin care autoritatea administrativă a suspendat soluționarea contestației este legală și temeinică, având în vedere că s-au efectuat cercetări penale. După definitivarea cercetărilor, în baza art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., procedura administrativă este reluată din oficiu. d) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC M.G. SRL Ilfov împotriva sentinței civile nr. 3682 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2011.