ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.

Prima instanță

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal, la data de 19 decembrie 2008, reclamanta SC M.G. SRL a solicitat

instanței, ca în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor

prin

Direcția Regională pentru Accize și

Operațiuni Vamale București, Serviciul Antifraudă Vamală

Fiscală din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, să dispună

anularea totală a deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de cea de-a

doua pârâtă prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la

pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală și obligarea pârâtei să

soluționeze contestația; anularea totală a deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru

regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul

vamal emisă de către Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale

București - Serviciul Antifraudă Fiscală și Vamală din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor din Agenția Națională de Administrare Fiscală din

Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și a procesului-verbal de control

înregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București,

sub numărul 133/2 din 10 iunie 2008, cu obligarea pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că la data de 10 iunie 2008 a fost emisă Decizia nr. 71 din 10 iunie 2008

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de

controlul

vamal pe baza Procesului Verbal

de Control nr.

133/2 din 10 iunie 2008. comunicat societății la data de

25 iunie 2008 (Anexa nr. 2). Prin acest Proces-verbal de Control nr. 133/2/2

din 10 iunie 2008 și prin Decizia 71 din 10 iunie 2008 s-au stabilit în sarcina

societății obligații de plată și accesorii: 1.026.436 lei reprezentând TVA,

1.086.415 lei reprezentând dobânzi și majorări de întârziere precum și 53.008

lei reprezentând penalități de întârziere. Apreciind că actele au fost

întocmite în mod nelegal, a formulat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 16421

din 21 iulie 2008, solicitând anularea acestora întrucât au fost încheiate cu

încălcarea legii și în lipsa oricărei culpe a societății.

Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis

decizia nr. 285 din 02 septembrie 2008 prin care a dispus suspendarea

soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura

penală.

A susținut că nu sunt întrunite

dispozițiile legale exprese și imperative, limitative și de strictă aplicare

ale art. 241 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. proc. fisc., întrucât organele

fiscale nu au sesizat parchetul cu privire la existența indiciilor săvârșirii

unei infracțiuni, ci doar s-au mărginit să trimită actele administrative

întocmite pentru a se constata dacă fapta săvârșită de SC M.G. SRL întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii și nici nu există o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției, chiar organele fiscale reținând doar o strânsă

interdependență.

Pe fond, a apreciat că decizia nr.

71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal este ilegală, întrucât a fost emisă

exclusiv pe baza documentelor primite cu adresa nr. 1819040/PNF/MIIV din 23

martie 2007 de la Centrul de Cooperare Polițienească Internațională și transmis

de către Direcția Antifraudă Vamală prin adresa nr. 17722/CIV din 29 martie 2007,

așadar numai pe baza celor puse la dispoziție de către firma turcă.

A apreciat că decizia este lipsită

de obiect și lovită de nulitate expresă, deoarece atât decizia cât și

procesul-verbal de control nu cuprind motivele de fapt

care au condus la stabilirea obligațiilor de plată și accesoriilor în

sarcina reclamantei, lipsește temeiul

de drept al depunerii contestației,

s-a încălcat dreptul său de a fi ascultat; cele reținute în decizie și actul de

control sunt neîntemeiate.

î

n drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile

art. 7, art. 9, art. 13, art. 43 alin. (2) lit. d) și e), art. 46 și art. 214

alin. (1) 1it. a) și alin. (3) C. proc. fisc. republicat; art. 100 alin. (3)

din Legea nr. 86/2006; art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 704/1993 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991 republicată.

b) Întâmpinările formulate în cauză

Pârâta Agenția Națională de

Administrare

f

iscală a depus

întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii

în ceea ce privește capătul de cerere referitor la anularea

deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008

pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de

controlul vamal și a

procesului-verbal de control nr. 133/2 din 10 iunie 2008 întocmite de către Direcția

Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale

București,

având în vedere că organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat pe

fondul cererii

reclamantei.

Cu privire la decizia nr. 285 din 02

ianuarie 2008 a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât

organele vamale au sesizat Parchetul cu privire la efectuarea cercetărilor

penale în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr.

86/2006, în raport de constatările reținute în procesul-verbal de control referitoare

la 20 de declarații vamale de import aferente anilor 2004-2005 pentru care

reclamanta a prezentat în vamă facturi care conțin date eronate.

Pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția

inadmisibilității acțiunii, în esență întrucât reclamanta nu se poate adresa

instanței de

contencios administrativ

înainte de a fi soluționată contestația în procedura administrativă prealabilă,

procedură obligatorie.

c) Sentința și considerentele primei

instanțe

Prin sentința nr. 3682 din 4

noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii în

anularea deciziei nr. 71 din 10 iunie 2008 pentru regularizarea situației

privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de către

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Serviciul

Antifraudă Fiscală și Vamală din cadrul Autorității Naționale a Vămilor din

Agenția Națională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei si

Finanțelor, precum și a procesului-verbal de control înregistrat la Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, sub numărul 133/2 din 10

iunie 2008, în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția

Regionala pentru Accize și Operațiuni Vamale București; a respins excepția

inadmisibilității acțiunii în anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 privind

soluționarea contestației depusă de SC M.G. SRL - 1 la Direcția

g

enerală de

s

oluționare a

c

ontestațiilor

- Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 907899 din 31 iulie 2008,

ca neîntemeiată; a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.G. SRL având

ca obiect anularea deciziei nr. 285 din 02 septembrie 2008 emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității cererii privind anularea

deciziei nr. 71/2008 și a procesului-verbal de control este întemeiată.

A apreciat instanța de fond că

potrivit art. 218 C. proc. fisc., pot forma obiectul controlului judiciar numai

deciziile emise în soluționarea contestațiilor.

Cu privire la decizia nr. 285/2008

prin care s-a suspendat soluționarea contestației s-a precizat că soluția a

fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, respectiv art. 214 alin. (1)

lit. a) C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs recurenta-reclamantă SC M.G. SRL Ilfov.

Recurenta a susținut că soluția de

admitere a excepției inadmisibilității cererii de anulare a deciziei nr. 71/2008

pentru regularizarea situației privind obligațiile fiscale suplimentare este

greșită, dată cu încălcarea prevederilor art. 218 C. proc. fisc. și art. 723 C.

proc. civ., cu precizarea că s-au încălcat și prevederile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului .

Cu referire la decizia nr. 285/2008

prin care s-a suspendat de către Agenția Națională de Administrare Fiscală

soluționarea contestației, a precizat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 214 C. proc. fisc., pentru că nu există o sesizare a organelor penale,

iar înaintarea procesului verbal de control și a deciziei de regularizare nu

îndeplinește condițiile legale privind sesizarea organelor de cercetare penală,

în sensul că nu s-a precizat ce anume infracțiune s-a săvârșit.

S-a mai susținut că nu există

indicii privind existența unei infracțiuni, expunându-se raporturile

contractuale cu partenerul extern, care au determinat stabilirea datoriei

vamale.

b) Întâmpinările formulate în cauză

Intimatele au formulat Întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

S-a precizat că organele vamale au înaintat

Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea procesul verbal și decizia de

regularizare în vederea cercetării faptelor prevăzute de art. 178 din Legea nr.

141/1997 și art. 273 din Legea nr. 86/2006, apreciindu-se că între stabilirea

obligațiilor bugetare prin decizia de regularizare și stabilirea caracterului

infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o

strânsă legătură.

c) Analiza motivelor de recurs

Situația de fapt

Prin decizia nr. 71 din 10 iunie

2008 s-au stabilit în sarcina reclamantei-intimate obligații vamale

suplimentare.

Împotriva acestei decizii s-a

formulat contestație, iar prin decizia nr. 285/2008 s-a dispus suspendarea

soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții pe latura penală.

Legislația aplicabilă

C. proc. fisc.:

Art. 205 - (1)

Împotriva titlului de creanță,

precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula

contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și

nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile

sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile

legii.

Art. 214 - (1) Organul de

soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea

cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat

activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența

indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire

hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;

(3)

Procedura administrativă este reluată la încetarea

motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului

stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent

dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.

Art. 218 - (1) Decizia privind

soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse,

în condițiile art. 44, precum și

organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

(2) -

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot

fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura

de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța

judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Cu privire la admisibilitatea

acțiunii formulate împotriva actului fiscal

Din examinarea motivelor de recurs,

a situației de fapt și a legislației aplicabile, Înalta Curte reține că

potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. fisc., poate forma obiectul acțiunii în

contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației

formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu direct actul

administrativ fiscal.

În privința actului administrativ

fiscal este necesară parcurgerea procedurii administrative reglementate în art.

205 și următoarele C. proc. fisc.

Astfel, potrivit textului menționat

persoana care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act

administrativ fiscal poate formula împotriva acestuia contestație, care este o

cale administrativă de atac, organul fiscal competent pronunțându-se prin

decizie.

Deciziile emise în soluționarea

contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța de judecată de

contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Așadar, obiectul controlului

judiciar îl constituie decizia pronunțată în procedura prealabilă, alături de

celelalte acte fiscale.

Până la finalizarea procedurii

prealabile, prin emiterea unei decizii care să conțină una din soluțiile prevăzute

de art. 216 C. proc. fisc., contestarea directă la instanță a actului fiscal

este inadmisibilă, așa cum a apreciat și judecătorul fondului.

În ceea ce privește legalitatea

deciziei de suspendare

Prin decizia ce se emite de organul

fiscal se poate suspenda soluționarea contestației.

Condițiile suspendării soluționării

contestației sunt reglementate în art. 214 C. proc. fisc.

Astfel, potrivit art. 214 alin.1

lit. a) C. proc. fisc., suspendarea se poate dispune dacă organul care a

efectuat controlul a sesizat organele în drept cu privire la existența

indiciilor săvârșirii infracțiunii, care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra

soluției ce ar urma să fie dată în procedura administrativă.

În speță, Autoritatea Națională a

Vămilor a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC M.G. SRL Ilfov

, sub aspectul infracțiunii de folosire la autoritatea vamală a unor documente

falsificate, privind achiziția de panouri termoizolante de la o firmă din

Turcia.

Nu era necesar ca autoritatea vamală

să precizeze expres infracțiunea, ceea ce este determinant în aprecierea

suspendării fiind sesizarea adresată organului penal și legătura cu actele

fiscale.

În raport de probatoriile cauzei se

constată că suspendarea soluționării contestației, s-a dispus cu respectarea

condițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

Astfel, autoritatea vamală, care a

efectuat controlul a sesizat organele de cercetare penală , cu privire la

folosirea unor documente false.

Constatarea falsului ar avea o înrâurire

hotărâtoare și asupra soluției fiscale, pentru că tocmai acest aspect a

determinat recalcularea taxelor vamale și emiterea unei decizii privind

obligații suplimentare.

Așadar, decizia prin care

autoritatea administrativă a suspendat soluționarea contestației este legală și

temeinică, având în vedere că s-au efectuat cercetări penale.

După definitivarea cercetărilor, în

baza art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., procedura administrativă este reluată

din oficiu.

d) Soluția instanței de recurs

Având în vedere considerentele

acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge,

sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC M.G. SRL Ilfov împotriva

sentinței civile nr. 3682 din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 7 martie 2011.