ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 744/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 10278/2/2010, reclamanta S.N.G.N.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele A.N.A.F. și Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin

care să se dispună:

(i) anularea deciziei

pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control

vamal din 18 decembrie 2009 emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Brașov;

(ii) anularea deciziei

din 1 mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

(iii) obligarea pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată

Prin sentința civilă

nr. 5475 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta S.N.G.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională

a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov și A.N.A.F.,

s-a dispus anularea parțială a deciziei din 1 mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor, precum și anularea parțială a deciziei

din 18 decembrie 2009 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal emisă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni

Vamale Brașov, în ceea ce privește suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale

și majorări de întârziere aferente. De asemenea, au fost respinse ca nefondate celelalte

pretenții ale reclamantei.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în special, următoarele:

Prin decizia pentru regularizarea

situației din 18 decembrie 2009 emisă în baza procesului-verbal de control din

16 decembrie 2009, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei

de 47.533 RON reprezentând taxe vamale, plus 58.300 RON majorări de întârziere aferente

acestor taxe vamale, respectiv suma de 790.182 RON reprezentând TVA, respectiv a

sumei de 1.337.504 RON reprezentând majorări de întârziere aferente.

La impunerea la plată

a acestor sume s-a reținut că reclamanta a derulat în perioada 2005-2006 un număr

de 6 operațiuni de import definitiv, pentru care a depus la Biroul Vamal Otopeni

Călători și Mediaș declarațiile vamale de import nr. X1 din 14 ianuarie 2005,

nr. X2 din 25 aprilie 2005, nr. X3 din 25 aprilie 2005, nr. X4 din 25 aprilie 2005,

nr. X5 din 4 mai 2005 și nr. X6 din 8 august 2006.

Pentru declarațiile vamale

nr. X1 din 14 ianuarie 2005, nr. X2 din 25 aprilie 2005, nr. X3 din 25 aprilie 2005,

nr. X4 din 25 aprilie 2005, nr. X5 din 4 mai 2005, la stabilirea valorii în vamă

a fost luată în considerare contravaloarea cd-urilor ca suport material, nu și contravaloarea

soft-urilor, motiv pentru care nu au fost corect stabilite și achitate drepturile

de import constând în TVA datorată în vamă la data fiecărei operațiuni vamale în

cauză.

Prin decizia din 12

mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a

respins ca nefondată contestația administrativă formulată de contestatoarea S.N.G.N.R.

SA.

Împrejurarea că softurile

importate, în discuție în prezenta cauză, sunt softuri standard, nu personalizate,

este în afara oricărui dubiu sau divergențe.

Or, dacă pentru softurile

personalizate concluzia certă care se impune este aceea că, fiind special create

la solicitarea și în funcție de nevoile concrete ale beneficiarului, livrarea acestora

constituie o prestare de servicii, nu același lucru se poate spune despre softurile

standard livrate pe suport fizic, fie că este vorba despre CD-ROM-uri, fie despre

calculatoarele de debit a căror funcționalitate o asigură.

Problema softurilor personalizate

a fost tranșată de C.J.U.E. prin hotărârea din 27 octombrie 2005, Levob Verzekering

și OV Bank, C-41/04, într-o situație în care se punea problema unei personalizări

a softului achiziționat, subsecventă livrării softului standard.

Chiar dacă în prezenta

cauză este vorba de softuri standard, cu privire la natura cărora C.J.U.E. nu s-a

pronunțat expressis verbis la întrebarea preliminară 2(a), în considerarea răspunsului

afirmativ la întrebarea 1(a), din argumentarea Curții se desprinde o atare concluzie.

Astfel, Curtea a statuat

ca cele două prestații, livrarea softului standard și apoi personalizarea acestuia,

sunt atât de strâns legate între ele, încât figurează, din punct de vedere economic,

o singură operațiune, astfel că trebuie privite ca o singură livrare în scopul de

TVA.

În ceea ce privește taxele

vamale de 47.553 RON, cu accesorii aferente de 105.853 RON, calculate de organele

fiscale, susținerile reclamantei sunt întemeiate.

Astfel, bunurile importate

sunt echipamente de fund și de suprafață pentru monitorizare parametric la talpa

sondei, fiind încadrate tarifar de reclamantă astfel:

- „Instrumente și aparate

pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului, presiunii sau altor caracteristici

variabile ale lichidelor sau gazelor, electronice”;

- „Alte conductoare pentru

tensiuni de maxim 80 de volți”.

Organul fiscal a considerat

că bunurile trebuiau încadrate tarifar la „Alte instrumente de meteorologie, hidrologie

și de geofizică”.

Poziția Y1 la care a făcut

reclamanta încadrarea reprezintă „Instrumente și aparate pentru măsurarea sau controlul

debitului, presiunii sau altor caracteristici variabile ale lichidelor sau gazelor

(de exemplu debitmetre, indicatoare de nivel, manometre, contoare de căldură) excluzând

instrumentele și aparatele de la pozițiile Y2, Y3, Y4 sau Y5.

Poziția Y3, la care a

făcut încadrarea organul fiscal, reprezintă „Instrumente și aparate de geodezie,

de topografie, de arpentaj, de nivelat, de fotogrametrie, de hidrografie, de oceanografie,

de hidrologie, de meteorologie sau de geofizică, excluzând busolele, telemetrele”.

Așa cum absolut just a

argumentat reclamanta, fără ca organele fiscale să își fi argumentat propria opțiune

pentru încadrarea tarifară, rezumându-se la indicarea reglementărilor privind regulile

de încadrare tarifară, echipamentele importate sunt echipamente de monitorizare,

nicidecum de investigare geofizică, aceasta din urmă reprezentând una din metodele

de prospectare, pentru obținerea de informații suplimentare cu privire la proprietățile

fizice ale globului terestru.

Reținând astfel corectitudinea

încadrării tarifare a reclamantei, se constată că este nelegală stabilirea obligațiilor

suplimentare de plată în sarcina reclamantei în sumă de 47.553 RON taxe vamale,

cu accesorii aferente de 105.853 RON.

În concluzie, prima instanță

a apreciat acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, în ceea ce privește

suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale și accesorii aferente.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 5475 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal,

pârâta A.N.A.F. și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru

Accize și Operațiuni Vamale Brașov, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât

în mod eronat s-a dispus anularea în parte a actelor administrativ-fiscale contestate.

3.1. În dezvoltarea recursului,

recurenta A.N.A.F. a arătat că hotărârea primei instanțe este nemotivată în ceea

ce privește suma de 105.853 RON pentru care a fost admisă cererea de chemare în

judecată, întrucât instanța menționează în considerentele hotărârii încadrarea tarifară

realizată de organele vamale și conchide în sensul că încadrarea reclamantei este

corectă, fără să analizeze aspectele ce țin de încadrarea tarifară a instrumentelor

importate și fără a observa care este destinația acestora dată de producător.

De asemenea, în ceea ce

privește taxele vamale și obligațiile fiscale accesorii în cuantum de 105.853 RON,

hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în urma controlului

efectuat s-a constatat că bunurile importate reprezintă 4 sonde cu coloana de 7

țoli și tubing de 4 țoli, respectiv 3 sonde cu coloană de 5-3/4 țoli tubing de 2-7/8

țoli, în vederea măsurării geofizice în gaura sondei, respectiv pentru măsurători

cu frecvența ridicată a presiunii și temperaturii de la talpa sondelor de gaze.

Datele rezultate din măsurători

erau utilizate pentru diversele raportări către A.N.R.S. și alte organisme guvernamentale

interesate, și nu pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului și presiunii

gazelor, așa cum se specifică la poziția tarifară declarată de reclamantă.

În raport de aceste constatări,

organele vamale au stabilit încadrarea echipamentelor la codul tarifar, „alte instrumente

de meteorologie, hidrologie și de geofizică”, întrucât, în raport de descrierea

și utilitatea echipamentelor, precum și de descrierea codului tarifar, încadrarea

este mai specifică la acest cod tarifar.

În acest sens, organele

vamale au avut în vedere prevederile art. 48 din Legea nr. 86/2006, precum și Regulile

generale pentru interpretarea sistemului armonizat din anexa nr. 1 la Legea nr.

98/1996.

Organele vamale au avut

în vedere și regula 3 lit. b) potrivit căreia, atunci când un bun poate fi încadrat

la mai multe poziții tarifare, se consideră legal determinată poziția tarifară care

este în concordanță cu materia sau articolul care le conferă caracterul esențial.

În cauză, încadrarea legală

cea mai indicată este cea făcută de către organele vamale care corespunde caracterului

esențial al echipamentelor importate, respectiv încadrarea lor trebuia făcută la

cadrul, alte instrumente de meteorologie, hidrologie și de geofizică.

În concluzie, pentru motivele

arătate, recurenta A.N.A.F. a solicitat, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 7 și

pct. 9, art. 304

1

și art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea

în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată

și în ceea ce privește suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale și accesorii.

3.2. În motivarea cererii

sale de recurs, recurenta Autoritatea Națională a Vămilor a arătat că înțelege să

critice hotărârea primei instanțe doar din punctul de vedere al anulării actelor

administrativ-fiscale cu privire la suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale

(47.553 RON) și majorări de întârziere (58.300 RON).

În acest sens, s-a menționat

că încadrarea tarifară, stabilită în urma controlului vamal ulterior, pentru bunurile

importate cu declarația vamală nr. X6 din 8 august 2006, având ca obiect șapte echipamente

de fund și de suprafață pentru monitorizare parametric la talpa sondei este motivată

în fapt și în drept. Astfel, se face referire la caracteristicile tehnice ale produselor,

astfel cum acestea rezultă din facturile de achiziție și din cărțile tehnice. Sunt

enumerate regulile de drept în baza cărora s-a făcut încadrarea tarifară. Redactarea

motivării unui act administrativ fiscal, la fel ca și hotărârea judecătorească,

nu este o chestiune de volum, ci de esență.

Dimpotrivă, soluția primei

instanțe, care consideră că încadrarea tarifară stabilită de organul vamal de control

ulterior este nelegală, nu este motivată sub nicio formă. În acest sens, raportat

la dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea instanței arată că bunurile

importate sunt echipamente de monitorizare, fără să fie precizate argumentele de

fapt și de drept care au fundamentat această apreciere.

În continuare, recurenta

reiterează apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în primă

instanță, apărări care vizează inclusiv aspectele legate de nelegalitatea actelor

administrativ-fiscale în privința cărora cererea de chemare în judecată a reclamantei

a fost respinsă, iar hotărârea primei instanțe nu a fost atacată cu recurs de aceasta.

În concluzie, recurenta

Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr. 5475

din 18 septembrie 2011 a Curții de Apel București, în sensul respingerii acțiunii

ca neîntemeiată și menținerii actelor administrativ-fiscale contestate.

în cauză

Intimata S.N.G.N.R.

SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursurilor ca nefondate, invocând,

în special, următoarele argumente:

Dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost respectate de prima instanță.

Astfel, se observa că

hotărârea atacată, cuprinde motivele de fapt și drept care au format convingerea

instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat argumentele pârâtelor.

În mod corect prima instanță

a apreciat că echipamentele importate de S.N.G.N.R. SA, conform declarației vamale

nr. X6 din 8 august 2006 sunt echipamente de monitorizare și nu de investigare geofizică,

întrucât determină și controlează debitul, nivelul și alte caracteristici variabile

ale lichidelor sau gazelor naturale din interiorul sondei.

Încadrarea tarifară, la

care fac trimitere recurentele este eronată, întrucât descrierea mărfurilor la această

poziție nu corespunde cu descrierea măsurilor importate și cu necesitățile tehnice

și funcționale ale S.N.G.N.R. SA.

În legătură cu încadrarea

făcută de organul de control, prima instanță a reținut că organele vamale nu și-au

argumentat propria interpretare pentru încadrarea tarifară.

Mai mult decât atât, nici

prin recursurile promovate, organele fiscale nu au argumentat propria opțiune pentru

încadrarea tarifară, preferând să preia susținerile consemnate în actele administrative

contestate, fără a aduce niciun argument în plus care să infirme considerentele

reținute prin hotărârea primei instanțe.

În consecință, intimata

a apreciat că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate și a solicitat respingerea

acestora, cu consecința menținerii sentinței Curții de Apel București, ca fiind

legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor declarate în cauză.

Examinând sentința recurată

prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursurile

sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Conform dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat

cererile părților”.

Obligația instanței de

a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 26

1

C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației

de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere

al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul

logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Examinând hotărârea primei

instanțe, prin raportare la dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte constată

că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ. („când hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină”) este nefondat.

Astfel, problema esențială

ce face obiectul controlului judiciar vizează legalitatea actelor administrativ

fiscale în ceea ce privește suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale (47.553

RON) și majorări de întârziere (58.300 RON).

Sub acest aspect, prima

instanță a oferit un răspuns specific și explicit, reținând în considerentele hotărârii

pronunțate faptul că reclamanta și-a argumentat în mod just poziția procesuală,

fără ca organele fiscale să-și fi argumentat propria opțiune pentru încadrarea tarifară.

Totodată, instanța a apreciat că încadrarea tarifară realizată de reclamantă este

cea corectă, întrucât echipamentele importate sunt echipamente de monitorizare și

nicidecum de investigare geofizică, aceasta din urmă reprezentând una dintre metodele

de prospectare, pentru obținerea de informații suplimentare cu privire la proprietățile

fizice ale globului terestru.

Referitor la motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”),

susținerile recurentelor sunt, de asemenea, nefondate.

Astfel, echipamentele

importate de reclamantă, conform declarației vamale X6 din 8 august 2006, sunt echipamente

de monitorizare, care determină și controlează debitul, nivelul și alte caracteristici

variabile ale lichidelor sau gazelor naturale din interiorul sondei.

Echipamentele importate

au fost achiziționate de reclamantă în baza contractului de achiziție publică de

produse având ca obiect „Echipamente pentru monitorizarea presiunii și temperaturii

la talpa sondei”, iar furnizorul din Germania a certificat, prin declarația din

10 august 2006, faptul că echipamentele livrate au fost special proiectate pentru

a fi utilizate numai în scopul monitorizării presiunii și temperaturii în sonde

de petrol și gaze.

În raport de descrierea

produselor importate și de necesitățile societății reclamante, încadrarea tarifară

realizată prin declarația vamală nr. X6 din 8 august 2006 este în concordanță cu

prevederile art. 46, art. 48 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României și

cu Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare

a mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996.

Modificarea încadrării

tarifare „alte instrumente de meteorologie, hidrologie și de geofizică” realizată

de organul de control vamal nu a fost argumentată în niciun mod și nici nu poate

fi reținută, întrucât echipamentele importate nu sunt echipamente de investigare

geofizică, ci echipamentele de monitorizare, constatările și aprecierile în acest

sens ale primei instanțe fiind corecte.

Temeiul legal al soluției

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursurilor

declarate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate

de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și A.N.A.F.

împotriva sentinței civile nr. 5475 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2014