ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată cu nr. x/2009, pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamanta SC "A.F." SRL, a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, anularea Deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2008 emisă de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, întocmită de către Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Antifraudă Vamală în data de 17 octombrie 2007 și înregistrată cu nr. x1 din 17 octombrie 2007. Reclamanta a solicitat admiterea contestației și anularea titlului de creanță ca fiind întocmit cu nesocotirea dispozițiilor legale.

La data de 11 noiembrie 2009, în Dosarul principal nr. x1/2009, curtea de apel a pronunțat Sentința civilă nr. 136/F din 11 noiembrie 2009 prin care a respins acțiunea reclamantei SC A.F. SRL având ca obiect anularea actelor administrative fiscale emise de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor pentru pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov. Sentința a fost menținută prin Decizia civilă nr. 4166 din 7 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin respingerea recursului declarat de reclamantă. În cursul procesului, la data de 26 ianuarie 2009, reclamanta a formulat, în temeiul art. 60 - 63 C. proc.

civ., o cererea de chemare în garanție a numiților G.Y.P. și G.J.P., solicitând ca, în cazul respingerii acțiunii principale, să se dispună obligarea chemaților în garanție la plata sumelor de bani stabilite prin actul administrativ fiscal contestat. Prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2009, văzând dispozițiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov a disjuns cererea de chemare în garanție a numiților G.Y.P. și G.J.P. și a dispus judecarea ei separată, aceasta fiind înregistrată sub nr. 810/64/2009. Prin Sentința civilă nr. 87/F din 4 mai 2011, curtea de apel a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL în contradictoriu cu chemații în garanție G.Y.P.

și G.J.P., având ca obiect cererea reclamantei de a-i obliga pe chemații în garanție la plata sumelor de bani stabilite prin actul administrativ fiscal Decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Prin Decizia civilă nr. 2631 din 11 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta SC A.F. SRL și a casat sentința atacată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 13/F din 25 ianuarie 2013 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A.F. SRL B. în contradictoriu cu chemații în garanție G.Y.P. și G.J.P.P. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC "A.F." SRL, prin avocat T.N.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 112 C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată" va cuprinde: 1. numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar. Dispozițiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; 2. numele și calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia și sediul profesional.

Dispozițiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător; 3. obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna și județul, strada și numărul, iar, în lipsa, vecinătățile, etajul și apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară și numărul topografic; 4. arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea; 5. arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câți pârâți sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanță; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune și numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanța să dispună, la nevoie, înfățișarea înscrisului în întregime. Dacă înscrisurile sunt scrise în limba străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte. Când reclamantul voiește să-și dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul sau jurământul pârâtului, va cere înfățișarea în persoana acestuia. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele și locuința martorilor, dispozițiile art. 82 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; 6. semnătura De asemenea, potrivit prevederilor art. 67 - 68 din același cod: "Părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar.

Mandatarul cu procura generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu și nici reședința în țară, sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat. Art. 68 - Procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătura legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaților.*) Dreptul de reprezentare mai poate fi dat și prin declarație verbală, făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință. Mandatul este presupus dat pentru toate actele judecății, chiar dacă nu cuprinde nici o arătare în această privință; el poate fi însă restrâns numai la anumite acte sau pentru anumită instanță.

Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea. În cauză recursul formulat nu a fost semnat de reprezentantul societății debitoare, respectiv lichidatorul judiciar I.-D.I. SPR, ci de avocatul G.T.N., fără a avea mandat de reprezentare în acest sens, așa cum dispun prevederile art. 67 - 68 C. proc. civ. În ceea ce privește reprezentarea legală a societății A.F., Înalta Curte reține următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2097/sind din 13 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2155/62/2010, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.

Prin încheierea de ședință din data de 19 ianuarie 2012 judecătorul sindic a dispus înlocuirea administratorului judiciar V. SPRL cu I.D.I. SPRL. De remarcat este faptul că SC "A.F." SRL fusese dizolvată încă din 7 iunie 2011, deci anterior datei de deschidere a procedurii insolvenței, când prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2011 pronunțată de către Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 5546/62/2011 s-a dispus dizolvarea societății. Așadar, începând cu data de 7 iunie 2011, capacitatea de exercițiu a societății A.F. SRL este restrânsă la activitățile specifice lichidării. Ulterior prin Sentința civilă nr. 1394/sind din 7 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Brașov, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului debitoarei SC "A.F." SRL, ridicarea dreptului de administrare și numirea în calitate de lichidator judiciar tot a I.D.I.

SPRL. Concluzionând, Înalta Curte reține că dreptul de reprezentare al foștilor administratori ai SC A.F. SRL a încetat încă de la data dizolvării societății, care a fost 7 iunie 2011, iar începând cu data de 7 iunie 2012 SC "A.F." SRL este reprezentată de către lichidatorul judiciar I.D.I. SPRL. Or, așa cum s-a menționat mai sus, în cauză recursul care formează obiectul prezentei cauze este formulat la data de 1 august 2013 și nu este semnat de către lichidatorul judiciar, singurul care deține calitatea de reprezentant al SC "A.F." SRL, potrivit Legii nr. 85/2006. În concluzie, pentru motivele sus invocate, Înalta Curte va anula recursul declarat de SC "A.F." SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC "A.F." SRL împotriva Sentinței nr. 13/F din 25 ianuarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL