ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9/2008

Asupra

recursului de fata;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1278/2007 pronunțată

la 16 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată

de reclamantul A.G. în contradictoriu cu C.N.V.M. și a suspendat executarea

Ordonanței nr. 206 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, până la soluționarea în

fond a cauzei.

Prin încheierea

pronunțată în camera de consiliu din 31 iulie 2007, aceeași Instanță a admis

cererea de îndreptare eroare materială formulată de reclamant și a dispus ca în

dispozitivul sentinței să se treacă „suspendă executarea Ordonanței nr. 205 din

7 martie 2007" în loc de „suspendă executarea Ordonanței nr. 206 din 7

martie 2007".

Pentru a

pronunța această sentință prima Instanță a reținut că prin Ordonanța C.N.V.M.

nr. 205/2007 s-a dispus sancționarea reclamantului și anume amendarea acestuia

cu suma de 246.527,05 lei reprezentând jumătate din valoarea de 493.054,1 lei,

reprezentând suma valorii tranzacțiilor de cumpărare de acțiuni A.M.O. (SC A.P.

SA) realizate pe contul H. al S.S.I.F.M. SA în perioada 01 noiembrie 2006 - 06

decembrie 2006 și interzicerea pe o perioadă de timp de un an a tuturor

activităților și serviciilor ce cad sub incidența Legii nr. 297/2004,

reținându-se în sarcina acestuia că în calitate de director al S.S.I.F.M. SA,

prin angajarea de activități de manipulare a pieței a încălcat dispozițiile

prevăzute de art. 248 din Legea nr. 297/2004.

Din

examinarea prevederilor art. 271 - 274 din Legea nr. 297/2004, reține Instanța

de Fond, rezultă că pârâta trebuia să aibă la baza Ordonanței de sancționare

acte de constatare ale agenților săi speciali împuterniciți cu supravegherea,

investigarea și controlul respectării dispozițiilor legale și ale

reglementărilor pieții de capital.

Dat fiind că pârâta

nu a făcut dovada prezumtivă conform legii, a situației de fapt reținută în

ordonanță prin menționarea unui raport de constatare a contravenției, Instanța

de Fond a considerat că în speță este îndeplinită condiția cazului bine

justificat, adică există o aparență de nelegalitate a actului administrativ

emis.

Cât privește cea de-a

doua condiție, cea a prevenirii unei pagube eminente, reține prima Instanță că

și aceasta este îndeplinită, dat fiind că prin aplicarea sancțiunii prevăzute

de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, interzicerea temporară a

desfășurării unor activități și servicii ce cad sub incidența legii, pe o

perioadă de un an s-ar produce inevitabil un prejudiciu reclamantului, de

profesie broker.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, pârâta C.N.V.M.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice sub următoarele aspecte:

- Instanța de

Fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, obiectul acțiunii fiind în mod clar

precizat și anume suspendarea Ordonanței nr. 205 din 7 martie 2007, emisă de

C.N.V.M., or Instanța s-a pronunțat cu privire la Ordonanța nr. 206 din 7

martie 2007, emisă de C.N.V.M. ce se referă la o cu totul altă persoană V.G.C. (art.

304 pct. 6 C. proc. civ.);

- interpretând greșit

actul dedus judecății, Instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia, motiv de casare sau modificare prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ.;

- hotărârea Instanței

de Fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea

motivelor de recurs formulate, pârâta arată că măsura dispusă prin actul

administrativ atacat a fost adoptată având în vedere activitățile intimatului -

reclamant de manipulare a pieței de capital și în considerarea legislației

incidente în cauză, iar Instanța de Fond la momentul analizării celor două

condiții esențiale ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru a putea fi

solicitată suspendarea executării unui act administrativ, deși precizează că

doar „pipăie fondul cauzei", totuși apreciază cu privire la legalitatea

măsurii de sancționare aplicată de C.N.V.M. și astfel apreciază ca fiind caz

bine justificat, faptul că există o aparență de nelegalitate a actului

administrativ contestat.

Lipsa

raportului de constatare întocmit de agenții constatatori invocată de intimatul

- reclamant a fost reținută în mod eronat de către Instanță și nu reprezintă o

cauză de nulitate a Ordonanței, în materia constatării și stabilirii

contravenționale pe piața de capital nefiind aplicabile prevederile Ordonanței

nr. 2/2001.

Recurenta mai susține

că Ordonanța C.N.V.M. nr. 205 din 7 martie 2007 este un act individual care

îndeplinește condițiile cerute ad validitatem, aspect pe care Instanța de Fond

ar fi trebuit să-l observe și mai mult decât atât Instanța de Fond nu trebuie

să cerceteze fondul dreptului, ci doar aparența acestui drept.

Condiția privind

prevenirea unei pagube iminente susține recurenta, în mod eronat a fost

reținută de Instanță ca fiind îndeplinită, deoarece plata unei sume de bani

către bugetul de stat, chiar dacă ulterior actul administrativ în baza căruia

s-a făcut plata a fost anulat ca fiind ilegal, nu poate constitui motiv de

suspendare a aplicării actului administrativ.

Ca o concluzie,

recurenta precizează că reclamantul - recurent nu a probat îndeplinirea

cumulativă a condițiilor cerute de Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 republicată pentru admiterea cererii de suspendare a executării

actului administrativ supus judecății, astfel că solicită admiterea recursului

și modificarea sentinței Instanței de Fond în sensul respingerii cererii de

suspendare a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 205 din 7 martie 2007, ca

neîntemeiată.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare

în primul rând, Instanța de Fond nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât

eroarea strecurată în dispozitivul sentinței a fost îndreptată prin încheierea

dată în camera de consiliu din data de 31 iulie 2007, prin care s-a dispus suspendarea

executării Ordonanței nr. 205 din 7 martie 2007, în loc de suspendarea

executării Ordonanței nr. 206 din 7 martie 2007, cum din eroare se trecuse inițial.

Este cert

faptul că în speță este vorba de Ordonanța nr. 205 din 7 martie 2007 emisă de C.N.V.M.,

deoarece se referă la sancționarea intimatului - reclamant, iar în cuprinsul

acțiunii cât și în considerentele sentinței Instanței de Fond se fac referiri

la acest număr de Ordonanță.

Pe fondul

cauzei se constată că sentința Instanței de Fond prin care s-a dispus

suspendarea executării acestei Ordonanțe, este legală și temeinică, apreciind-se

în mod corect ca fiind îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea nr. 262/2007,

și anume cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

În acord cu practica Instanței

supreme, existența unui caz bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) din

Legea contenciosului administrativ poate fi reținută dacă din împrejurările

cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de

legalitate care constituie unul dintre fundamentele caracterului executării al

actelor administrative.

Oricum, însă

cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului

administrativ, Instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară

a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate

fi prejudecat fondul litigiului.

Din

considerentele sentinței atacate cu recurs, rezultă că Instanța de Fond nu a

încercat altceva decât efectuarea unei astfel de cercetări sumare a aparenței

dreptului, nicidecum o analiză pe fond a legalității ordonanței de sancționare,

analiză care nu se poate face decât în cadrul acțiunii în anulare.

Cazul bine justificat

nu poate fi însă analizat singular, independent, ci în contextul în care a

îndeplinit și cea de-a doua condiție prevenirea unei pagube iminente,

ireparabile, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să

fie amenințată prin executarea actului.

În speță, intimatul -

reclamant este amenințat de producerea unei pagube iminente în cazul punerii în

executare a ordonanței, nu atât prin trecerea la executarea amenzii ce i-a fost

aplicată, cât prin faptul că i s-a interzis pe o perioadă de un an efectuarea

tuturor activităților și a serviciilor ce cad sub incidența Legii nr. 297/2004,

ceea ce conduce la încetarea sau blocarea activității cu repercursiuni asupra

resurselor de existență ale acestuia.

De altfel

posibilitatea suspendării actelor administrative este consacrată și în

documente emise de organisme internaționale în condiții similare cu

reglementarea cuprinsă în Legea nr. 554/2004.

Astfel

Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri al C.E.

privitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă

prevede ca principiu, posibilitatea conferită celui ce se consideră vătămat de

a solicita suspendarea executării unui act administrativ, suspendare pe care Instanța

o va acorda atunci când în raport de ansamblul circumstanțelor și intereselor,

se apreciază că executarea actului administrativ ar fi de natură a crea pagube

semnificative, dificil de reparat și când există și argumente juridice valabile

față de regularitatea actului emis.

Pentru toate aceste

considerente, constatând că sentința Instanței de Fond este legală și

temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta C.N.V.M.

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta C.N.V.M. împotriva sentinței civile nr. 1278 din 16 mai 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 ianuarie 2008.