ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2008

HOTĂRÂRE
08.02.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 489/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 ianuarie

2007, reclamanta Societatea de Investiții Financiare O. SA Craiova a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., anularea deciziilor nr. 2234 din 28 august

2006 și nr. 3540 din 12 decembrie 2006 emise de pârâtă.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin decizia nr. 2234/2005 au fost retrase, începând cu

data de 28 august 2006, de la tranzacționarea pe piața RASDAQ, acțiunile emise de

SC M. SA București, iar prin decizia nr. 3540/2006, autoritatea pârâtă i-a respins

contestația formulată împotriva primului act administrativ menționat, pe motiv că

acesta a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi revocat.

A mai susținut că decizia

nr. 2234/2006 a fost emisă avându-se în vedere hotărârea A.G.E.A. a SC M. SA București,

prin care se solicită retragerea de la tranzacționare a acțiunilor societății, însă

această hotărâre a fost anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească.

La solicitarea autorității

C.N.V.M., a fost introdusă în cauză în calitate de pârâtă și SC M. SA București,

care a invocat prin întâmpinare excepția nulității acțiunii, în temeiul prevederilor

art. 133 C. proc. civ.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1150

din 02 mai 2007, a respins excepția nulității cereri de chemare în judecată ca neîntemeiată

iar, pe fond, a admis acțiunea și a anulat decizia nr. 2234 din 23 august 2006 și

decizia nr. 3540 din 12 noiembrie 2006, emise de pârâta C.N.V.M.

Cu privire la excepția

invocată, ce vizează nulitatea cererii de chemare în judecată, instanța a reținut

că soluția se impune, întrucât nemenționarea codului fiscal al societății nu poate

determina constatarea nulității cererii, deoarece lipsa acestui element de identificare

nu a făcut imposibilă identificarea persoanei juridice, pârâta fiind prezentă în

cauză și putând să-și formuleze apărarea așa cum a crezut de cuviință.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că decizia nr. 2234/2006, privind radierea SC M. SA București

din evidența C.N.V.M. și retragerea acțiunilor emise de aceasta de la tranzacționarea

pe piața RASDAQ este nelegală, întrucât consimțământul C.N.V.M. a fost viciat la

emiterea acestui act.

Aceasta deoarece decizia

menționată a avut la bază hotărârea A.G.E.A. de la SC M. SA București, care însă

a fost anulată prin sentință judecătorească definitivă și irevocabilă, împrejurare

de fapt care nu a fost adusă la cunoștința C.N.V.M. de către solicitantul emiterii

actului administrativ, respectiv SC M. SA.

Cu privire la decizia

nr. 3540 din 12 decembrie 2006, prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestația

împotriva actului administrativ, Curtea de apel a reținut că este nelegală, având

în vedere că autoritatea nu s-a sesizat din oficiu să promoveze o acțiune în anularea

deciziei nr. 2234/2006 în temeiul art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la solicitarea

generică a reclamantei de a se pronunța cu privire la legalitatea actelor civile

încheiate în baza actelor administrative nelegale, prima instanță a apreciat că

aceasta nu poate fi reținută, fiind nesusținută și neprecizată.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC M. SA București, invocând

prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta arată că hotărârea

instanței de fond, deși aparent motivată, nu este suficientă pentru a justifica

rațiunile care au condus la soluția pronunțată.

În esență recurenta motivează

că instanța de fond a ignorat că există două hotărâri contradictorii cu privire

la aceeași hotărâre a A.G.E.A. și nu s-a stabilit care din cele două hotărâri produce

efecte juridice; nu s-au arătat motivele pentru care s-au înlăturat argumentele

pe care le-a susținut recurenta pârâtă la fondul cauzei.

Se invocă de recurentă

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea instanței este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”),

întrucât în cauză nu este vorba de încheierea unui act juridic civil în care vicierea

consimțământului să producă nulitatea absolută iar certificatul de grefă depus la

C.N.V.M. fără alte documente în susținere nu ar fi putut conduce la emiterea deciziei

nr. 2234 din 23 august 2006 prin care acțiunile emise de SC M. SA au fost retrase

de pe piața RASDAQ.

Intimatele C.N.V.M. și

Societatea de Investiții Financiare O. SA au formulat întâmpinare, prin care au

solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinările intimatelor precum

și conform art. 304

1

nefondat pentru următoarele considerente.

Prin hotărârea A.G.E.A.,

SC M. SA București a fost declarată societate de tip închis și s-a luat măsura începerii

procedurilor pentru închidere.

Recurenta a transmis C.N.V.M.

raportul curent privind hotărârea indicată, menționând și faptul că acționarul B.I.

Ltd. a formulat acțiune în instanță împotriva acestei hotărâri.

C.N.V.M. a hotărât în

ședința din 28 septembrie 2004 informarea emitentului și a Oficiul Registrului Comerțului

București că societatea nu îndeplinește condițiile Legii nr. 297/2004 și ale Instrucțiunii

C.N.V.M. nr. 4/2004 pentru a putea fi declarată societate de tip închis și ca acțiunile

să fie retrase de la tranzacționare.

Prin sentința civilă

nr. 724 din 10 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul București a fost admisă acțiunea

formulată de Societatea de Investiții Financiare O. SA și s-a dispus anularea hotărârii

A.G.E.A. a SC M. SA din data de 09 septembrie 2004, sentință rămasă definitivă prin

respingerea apelului de către Curtea de Apel București și irevocabilă prin nerecurare.

Aceeași hotărâre din 09

septembrie 2004 a A.G.E.A. a fost atacată în justiție și prin decizia Înaltei Curți

de Casație și Justiție nr. 2395 din 28 iunie 2006 a fost admis recursul declarat

de SC M. SA București, modificată decizia Curții de Apel București și respinsă acțiunea

în anulare formulată de alt acționar al societății recurente.

Motivul de recurs formulat

de recurentă pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut,

întrucât astfel cum este formulat nu se încadrează în cazurile de modificare prevăzute

de lege, iar hotărârea instanței de fond cuprinde motivele pe care se sprijină conform

art. 261 C. proc. civ.

În mod corect prima instanță

pe baza probelor administrate în cauză a reținut că la data când s-a pronunțat C.N.V.M.

prin decizia nr. 2234 din 23 august 2006 prin care a hotărât retragerea de la tranzacționare

a acțiunilor emise de SC M. SA hotărârea acesteia din urmă din data de 09 septembrie

2004 era deja anulată prin hotărâre irevocabilă.

Împrejurarea că această

hotărâre a fost atacată cu acțiuni în anulare și s-au pronunțat două hotărâri judecătorești

potrivnice putea fi soluționată doar în condițiile reținerii efectelor primei hotărâri

judecătorești anterioare deciziei atacate, fiind relevant faptul că la data emiterii

deciziei C.N.V.M., hotărârea A.G.E.A. era anulată, iar instanța de fond s-a pronunțat

cu privire la efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile asupra a ceea ce

a hotărât A.G.E.A. la 09 septembrie 2004.

De asemenea, judecătorul

fondului a avut în vedere motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, întrucât

hotărârea atacată încalcă prevederile art. 31 din Instrucțiunile C.N.V.M. nr. 4/2004.

Nu este lipsită de relevanță

împrejurarea că C.N.V.M. a fost în eroare cu privire la situația litigiilor având

ca obiect anularea hotărârii A.G.E.A. din 09 septembrie 2004.

În mod corect s-a avut

în vedere că decizia autorității publice de radiere a SC M. SA București din evidența

C.N.V.M. și retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de

această societate este nelegală pentru motivele menționate anterior.

Anularea hotărârii A.G.E.A.

de la SC M. SA a intervenit înainte de emiterea deciziei nr. 2234 din 23 august

2006 și este de necontestat că această societate nu a adus la cunoștință C.N.V.M.

faptul că hotărârea era deja desființată, iar SC M. SA înaintase din 31 iulie 2006

către C.N.V.M.

În baza acestor considerente,

constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică ce urmează

a fi menținută, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul SC M. SA va fi respins

ca nefondat.

Respinge recursul declarat

de pârâta SC M. SA București împotriva sentinței civile nr. 1150 din 02 mai 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 februarie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-06-27
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2008
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 24463/3/2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC B.I.L. a chemat în judecată pe pâr
ÎCCJ 2009-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5000/2009
, instanța de fond a apreciat că motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității atestatului care confirmă calitatea de emitent de valori mobiliare a societății rec
ÎCCJ 2015-06-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2015
ată și a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenientele SC B. SA și SC C. SA, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat motivul de nelegalitat
ÎCCJ 2011-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2011
incie, întrucât, instanța de fond a făcut o analiză superficială a cauzei, reținând că intimata – pârâtă este o societate închisă, cu neobservarea caracterului imperativ al art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004. Prin sentința comercială
ÎCCJ 2010-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3430/2010
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1030 din 11 martie 2009, Curtea de Apel București
Sursă