ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 24463/3/2006

pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC B.I.L.

a chemat în judecată pe pârâta SC G.V. SA solicitând instanței anularea

hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor SC G.V. SA din data de 17

aprilie 2006.

Prin sentința comercială nr. 4917 din 11

aprilie 2007 instanța a admis cererea și a dispus anularea hotărârii adunării

generale a acționarilor SC G.V. SA din 17 aprilie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond reține că prin hotărârea adunării generale ordinare a

acționarilor SC G.V. SA s-a decis aprobarea situațiilor financiare pentru anul

2005 pe baza rapoartelor administratorilor și cenzorilor, modificări în

componența comisiei de cenzori, stabilirea indemnizațiilor pentru

administratori și cenzori, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe

anul fiscal 2006 precum și rubrica diverse.

Faptul că la data adoptării hotărârilor

atacate din data de 17 aprilie 2006, pârâta era încă o societate ale cărei

acțiuni erau tranzacționate pe o piață reglementată reiese în mod evident din

decizia nr. 388 din 21 martie 2007 a C.N.V.M.-ului prin care această instituție

a hotărât retragerea de la tranzacționare pe Bursa de Valori București, piața

RASDAQ a acțiunilor emise de SC G.V. SA începând cu data de 12 aprilie 2007.

La data adoptării hotărârii din 17

aprilie 2006 pârâta era supusă dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și faptul că

adunarea generală a aprobat situațiile financiare fără a fi auditate de cenzori

financiari, pe baza raportului întocmit de cenzori, tribunalul apreciază că

hotărârea adunării generale ordinare din 17 aprilie 2006 este lovită de

nulitate.

Sub aspectul motivului de nulitate

respectiv încălcarea dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 este

întemeiat întrucât în speță pârâta a pus la dispoziția acționarilor situațiile

financiare doar cu 5 zile înainte de ținerea adunării generale fiind încălcat

dreptul de informare a acționarilor.

De asemenea au fost încălcate dispozițiile

art. 117 din Legea nr. 31/1990 întrucât la pct. 5 din convocare nu s-a

specificat ce anume urma să se discute în adunarea generală respectivă.

Împotriva acestei sentințe, cu

respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a declarat

apel pârâta SC G.V. SA, solicitând schimbarea în tot a acesteia și pe fond

respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin decizia comercială nr. 487 din 26

octombrie 2007 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța reține că

susținerile apelantei în sensul că prin hotărârea adunării generale atacate s-a

decis numai prelungirea mandatelor cenzorilor sunt nefondate.

Excepția lipsei de interes a reclamantei

este neîntemeiată, întrucât aceasta în calitate de acționar al societății

justifica un interes legitim pentru promovarea acțiunii în anulare împotriva

oricărei hotărâri a adunării generale.

La data de 17 aprilie 2006, societatea nu

era exclusă de pe piața RASDAQ și era obligată să respecte prevederile art. 237

alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situațiilor financiare fiind

condiționată de existența unui raport întocmit de auditorul financiar.

Hotărârea adunării generale a

acționarilor din data de 9 septembrie 2004 de retragere de pe piață a

societății, a cărei legalitate a fost constatată în mod irevocabil prin

hotărâri judecătorești nu își produce efectele decât după emiterea unei decizii

în acest sens de către C.N.V.M.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 se constată că apelanta nu a depus

situațiile financiare și rapoartele administratorilor și cenzorilor la sediul

social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale, ceea ce atrage

nulitatea hotărârii. Scopul legii este de a asigura dreptul de informare al

acționarilor, prin acordarea posibilității de a studia situațiile financiare

într-un termen rezonabil, așa încât nu are nici o relevanță că intimata nu a

încercat să consulte aceste situații întrucât ceea ce se invoca este tocmai

imposibilitatea de a lua cunoștință de documente datorită perioadei reduse de

timp în care au fost disponibile.

Cu privire la încălcarea art. 117 din

Legea nr. 31/1990, Curtea reține la punctul 5 din ordinea de zi „diverse”, că

nu au fost menționate explicit problemele ce vor face obiectul dezbaterii, ceea

ce atrage nulitatea hotărârii pentru încălcarea dreptului de informare al

acționarilor.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC G.V. SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă

și pe fond respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de

judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut că prin hotărârea adunării generale de la data de 17 aprilie 2006, s-a

adoptat doar măsura prelungirii mandatelor cenzorilor, fără să intervină

modificări în componența comisiei de cenzori, deci s-a adoptat mai puțin decât

ceea ce s-a preconizat și s-a stabilit ca ordine de zi și ca atare se impunea ca

instanța de fond să analizeze cererea de chemare în judecată doar sub aspectul

deciziilor adoptate la data de 17 aprilie 2006, că în raport de cele arătate

instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că în

raport de ceea ce s-a adoptat efectiv prin hotărârea din 17 aprilie 2006

instanța de apel a aplicat greșit legea.

Intimata SC B.I.L. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de

judecată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin

prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză atâta vreme cât obiectul acțiunii

s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a adoptării hotărârii

adunării generale a acționarilor de la 17 aprilie 2006, iar instanța s-a

pronunțat în raport de acesta în limitele învestirii.

Printr-o corectă și integrală apreciere a

probelor instanța de apel a reținut corect că adunarea generală a acționarilor

din data de 17 aprilie 2006 a hotărât aprobarea situațiilor financiare pentru

anul 2005 pe baza rapoartelor întocmite de administratori și cenzori, modificări

în componența comisiei de cenzori, aprobarea bugetului de venituri și

cheltuieli și cumpărarea spațiului situat în București, astfel că în mod legal

instanțele au analizat cererea de chemare în judecată sub toate aspectele

adoptate în adunarea generală.

Instanța de apel dând o corectă

interpretare dispozițiilor legale a apreciat corect că soluția de admitere a

acțiunii și de anulare a hotărârii adunării generale a acționarilor SC G.V. SA din

17 aprilie 2006 este legală și temeinică.

În ceea ce privește primul motiv de

anulare a hotărârii AGA s-a reținut în mod corect că deși nu îndeplinea

condițiile pentru a fi tranzacționată pe piață reglementată, societatea nu a

fost exclusă ope legis și avea obligația de a respecta reglementările legale în

această materie până la pronunțarea de către C.N.V.M. a deciziei de retragere

de la tranzacționare pe piața RASDAQ, astfel că era obligată să respecte

prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situațiilor

financiare fiind condiționată de existența unui raport întocmit de auditorul

financiar.

În ceea ce privește încălcarea

dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat corect că apelanta

nu a depus situațiile financiare și rapoartele administratorilor și cenzorilor

la sediul social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale.

Referitor la pct. 5 din ordinea de zi

„diverse” se reține că nu au fost menționate explicit problemele ce vor face

obiectul dezbaterii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.

Față de aceste considerente, criticile

invocate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu pot fi primite.

În consecință, în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ. se va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 6323 lei cheltuieli

de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

G.V. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 487 din 26 octombrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de

6323 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2008 .