ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 24463/3/2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC B.I.L. a chemat în judecată pe pârâta SC G.V. SA solicitând instanței anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a acționarilor SC G.V. SA din data de 17 aprilie 2006. Prin sentința comercială nr. 4917 din 11 aprilie 2007 instanța a admis cererea și a dispus anularea hotărârii adunării generale a acționarilor SC G.V. SA din 17 aprilie 2006. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reține că prin hotărârea adunării generale ordinare a acționarilor SC G.V.

SA s-a decis aprobarea situațiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor administratorilor și cenzorilor, modificări în componența comisiei de cenzori, stabilirea indemnizațiilor pentru administratori și cenzori, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli pe anul fiscal 2006 precum și rubrica diverse. Faptul că la data adoptării hotărârilor atacate din data de 17 aprilie 2006, pârâta era încă o societate ale cărei acțiuni erau tranzacționate pe o piață reglementată reiese în mod evident din decizia nr. 388 din 21 martie 2007 a C.N.V.M.-ului prin care această instituție a hotărât retragerea de la tranzacționare pe Bursa de Valori București, piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC G.V.

SA începând cu data de 12 aprilie 2007. La data adoptării hotărârii din 17 aprilie 2006 pârâta era supusă dispozițiilor Legii nr. 297/2004 și faptul că adunarea generală a aprobat situațiile financiare fără a fi auditate de cenzori financiari, pe baza raportului întocmit de cenzori, tribunalul apreciază că hotărârea adunării generale ordinare din 17 aprilie 2006 este lovită de nulitate. Sub aspectul motivului de nulitate respectiv încălcarea dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 este întemeiat întrucât în speță pârâta a pus la dispoziția acționarilor situațiile financiare doar cu 5 zile înainte de ținerea adunării generale fiind încălcat dreptul de informare a acționarilor. De asemenea au fost încălcate dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 întrucât la pct. 5 din convocare nu s-a specificat ce anume urma să se discute în adunarea generală respectivă.

Împotriva acestei sentințe, cu respectarea termenului prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ. a declarat apel pârâta SC G.V. SA, solicitând schimbarea în tot a acesteia și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată. Prin decizia comercială nr. 487 din 26 octombrie 2007 Curtea de Apel București a respins ca nefondat apelul. Pentru a hotărî astfel instanța reține că susținerile apelantei în sensul că prin hotărârea adunării generale atacate s-a decis numai prelungirea mandatelor cenzorilor sunt nefondate. Excepția lipsei de interes a reclamantei este neîntemeiată, întrucât aceasta în calitate de acționar al societății justifica un interes legitim pentru promovarea acțiunii în anulare împotriva oricărei hotărâri a adunării generale.

La data de 17 aprilie 2006, societatea nu era exclusă de pe piața RASDAQ și era obligată să respecte prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situațiilor financiare fiind condiționată de existența unui raport întocmit de auditorul financiar. Hotărârea adunării generale a acționarilor din data de 9 septembrie 2004 de retragere de pe piață a societății, a cărei legalitate a fost constatată în mod irevocabil prin hotărâri judecătorești nu își produce efectele decât după emiterea unei decizii în acest sens de către C.N.V.M. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 se constată că apelanta nu a depus situațiile financiare și rapoartele administratorilor și cenzorilor la sediul social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.

Scopul legii este de a asigura dreptul de informare al acționarilor, prin acordarea posibilității de a studia situațiile financiare într-un termen rezonabil, așa încât nu are nici o relevanță că intimata nu a încercat să consulte aceste situații întrucât ceea ce se invoca este tocmai imposibilitatea de a lua cunoștință de documente datorită perioadei reduse de timp în care au fost disponibile. Cu privire la încălcarea art. 117 din Legea nr. 31/1990, Curtea reține la punctul 5 din ordinea de zi „diverse”, că nu au fost menționate explicit problemele ce vor face obiectul dezbaterii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pentru încălcarea dreptului de informare al acționarilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC G.V.

SA invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă și pe fond respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut că prin hotărârea adunării generale de la data de 17 aprilie 2006, s-a adoptat doar măsura prelungirii mandatelor cenzorilor, fără să intervină modificări în componența comisiei de cenzori, deci s-a adoptat mai puțin decât ceea ce s-a preconizat și s-a stabilit ca ordine de zi și ca atare se impunea ca instanța de fond să analizeze cererea de chemare în judecată doar sub aspectul deciziilor adoptate la data de 17 aprilie 2006, că în raport de cele arătate instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că în raport de ceea ce s-a adoptat efectiv prin hotărârea din 17 aprilie 2006 instanța de apel a aplicat greșit legea. Intimata SC B.I.L.

a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză atâta vreme cât obiectul acțiunii s-a fundamentat pe raportul juridic născut ca urmare a adoptării hotărârii adunării generale a acționarilor de la 17 aprilie 2006, iar instanța s-a pronunțat în raport de acesta în limitele învestirii.

Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor instanța de apel a reținut corect că adunarea generală a acționarilor din data de 17 aprilie 2006 a hotărât aprobarea situațiilor financiare pentru anul 2005 pe baza rapoartelor întocmite de administratori și cenzori, modificări în componența comisiei de cenzori, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și cumpărarea spațiului situat în București, astfel că în mod legal instanțele au analizat cererea de chemare în judecată sub toate aspectele adoptate în adunarea generală. Instanța de apel dând o corectă interpretare dispozițiilor legale a apreciat corect că soluția de admitere a acțiunii și de anulare a hotărârii adunării generale a acționarilor SC G.V.

SA din 17 aprilie 2006 este legală și temeinică. În ceea ce privește primul motiv de anulare a hotărârii AGA s-a reținut în mod corect că deși nu îndeplinea condițiile pentru a fi tranzacționată pe piață reglementată, societatea nu a fost exclusă ope legis și avea obligația de a respecta reglementările legale în această materie până la pronunțarea de către C.N.V.M. a deciziei de retragere de la tranzacționare pe piața RASDAQ, astfel că era obligată să respecte prevederile art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, aprobarea situațiilor financiare fiind condiționată de existența unui raport întocmit de auditorul financiar. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 184 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat corect că apelanta nu a depus situațiile financiare și rapoartele administratorilor și cenzorilor la sediul social cu 15 zile înainte de întrunirea adunării generale.

Referitor la pct. 5 din ordinea de zi „diverse” se reține că nu au fost menționate explicit problemele ce vor face obiectul dezbaterii, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. Față de aceste considerente, criticile invocate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., urmează a respinge recursul pârâtei ca nefondat. Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. se va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 6323 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC G.V. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 487 din 26 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 6323 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008 .