ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2011

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 11686 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea SIF M. SA formulată în contradictoriu cu pârâta SC M. SA având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. a pârâtei din data de 18 august 2008. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin A.G.E.A. din 18 august 2008, s-a decis majorarea capitalului social al pârâtei prin aport în natură și în numerar, reclamanta susținând încălcarea dispozițiilor art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, întrucât a fost adoptată cu votul acționarilor, reprezentând 68,67% din capitalul social, încălcându-se astfel dispozițiile speciale de cvorum prevăzute de articolul menționat, care prevede un cvorum de 75%.

Tribunalul a apreciat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, întrucât pârâta nu este admisă la tranzacționare și nu este emitentă de acțiuni tranzacționate pe piața deschisă. Faptul că printr-o deciziei irevocabilă au fost anulate cele două acte ale C.N.V.M. ce confirmă retragerea acțiunilor de la tranzacționare este fără relevanță, întrucât nu s-a dispus repunerea în situația anterioare, iar pârâta nu a fost admisă efectiv la tranzacționare. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamanta SIF M. SA, criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeincie, întrucât, instanța de fond a făcut o analiză superficială a cauzei, reținând că intimata – pârâtă este o societate închisă, cu neobservarea caracterului imperativ al art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.

Prin sentința comercială nr. 735 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 33760/2009 al Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă acțiunea promovată de reclamantele SIF B.C. SA și SIF M. SA, dispunându-se anularea acelorași hotărâri A.G.E.A. din data de 18 august 2009 a intimatei – pârâte SC M. SA. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004, pârâta SC M. SA București a hotărât declararea societății pârâte de tip închis, C.N.V.M. adoptând ulterior acestei hotărâri două decizii de retragere a acțiunilor SC M. SA de pe piața RASDAQ. Prin sentința comercială nr. 724 din 10 octombrie 2004, rămasă irevocabilă, a fost anulată hotărârea SC M. SA din data de 9 septembrie 2004, iar prin sentința nr. 11508 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 489 din 23 august 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost anulate și deciziile C.N.V.M.

nr. 2234 din 23 august 2006 și 3540 din 12 decembrie 2006 emise ca urmare a hotărârii A.G.E.A. a SC M. SA din data de 9 martie 2004. Tribunalul a apreciat că, în raport de hotărârile judecătorești menționate, efectele directe ale hotărârii A.G.E.A. a pârâtei de retragere de la tranzacționare au fost șterse, fapt ce obliga consiliul de administrație al pârâtei să facă demersurile prevăzute de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004 și Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, pentru a demara procedurile de readmitere la tranzacționare, aspect solicitat expres de C.N.V.M., pârâtei. Întrucât pârâta nu s-a conformat hotărârilor judecătorești și recomandărilor C.N.V.M., Tribunalul a apreciat că hotărârile A.G.E.A.

din data de 18 august 2009 ale pârâtei, cu privire la bunurile ce pot face obiectul aporturilor în natură, la modul de determinare a acțiunilor noi emise ca urmare a aportului în natură și cu privire la majorarea capitalului social cu aport în natură, sunt nelegale, fiind adoptate în baza Legii nr. 31/1990, lege care nu-i este aplicabilă pârâtei, societatea pârâtă având regimul prevăzut de Legea nr. 297/2004, ca urmare a anulării hotărârii A.G.E.A. din 9 septembrie 2004. Ca atare, Tribunalul a reținut nelegalitatea acestor hotărâri A.G.E.A. datorită încălcării dispozițiilor imperative ale art. 240 alin. (2) din Legea nr. 294/2004, care prevede un cvorum de 75%. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC M. SA, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemenicie, întrucât societatea nu este emitentă de acțiuni în sensul Legii nr. 297/2004, lege care nu-i este aplicabilă, astfel încât în mod legal au fost adoptate cele două hotărâri A.G.E.A.

din data de 18 august 2008, sub imperiul Legii nr. 31/1990. Prin încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a dispus conexarea dosarului nr. 33760/3/2008 la dosarul nr. 32746/3/2008, conform dispozițiilor art. 132 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 și a dispozițiilor art. 164 C. proc. civ. Prin decizia comercială nr. 172 din 10 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – pârâtă SC M. SA și a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă SIF M. SA împotriva sentinței nr. 11686 din 4 noiembrie 2008, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a anulat hotărârea A.G.E.A.

din data de 18 august 2008, respingând cererile de intervenție accesorie formulate în interesul intimatei – pârâte ca neîntemeiate. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a pornit de la premiza stabilirii dacă intimata – pârâtă este o societatea de tip închis, căreia i se aplică dispozițiile Legii nr. 31/1990, republicată, sau este o societate de tip deschis, guvernată de dispozițiile Legii nr. 297/2004, republicată, urmând ca, în funcție de această calificare, să fie analizate și susținerile de fond privind îndeplinirea condiției de cvorum. Concluzia instanței de apel a fost în sensul calificării societății intimate ca fiind o societate de tip deschis, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 297/2004, având în vedere Decizia nr. 489/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și adresele C.N.V.M.

către intimata – pârâtă prin care i se solicită demararea procedurilor pentru readmitere la tranzacționare, punându-i-se în vedere că nu este necesară adoptarea unei hotărâri A.G.A. în acest sens. De altfel, a reținut instanța de apel, prin sentința nr. 13179 din 3 decembrie 2008 a fost anulată hotărârea A.G.A. din 15 mai 2008 a pârâtei, cu privire la readmiterea SC M. SA pe piața de tranzacționare. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că intimata – pârâtă este în culpă prin neîndeplinirea formalităților de readmitere la tranzacționare, astfel încât nu își poate invoca propria culpă pentru a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată. Totodată, instanța de apel, a apreciat că nu este necesară repunerea părților în situația anterioară prin hotărârile judecătorești invocate în susținerea acțiunii, întrucât efectul acestor hotărâri era tocmai îndeplinirea obligației de a demara procedurile de readmitere la tranzacționare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, intimata – pârâtă, criticând decizia recurată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor critici de nelegalitate, recurenta – pârâtă a arătat că în mod greșit s-a reținut de către instanțele de fond că societatea pârâtă este o societate de tip deschis și deci i se aplică legislația pieței de capital, întrucât decizia nr. 489/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a avut ca efect direct transformarea recurentei în societate de tip deschis, întrucât nici Bursa de Valori nu a operat o astfel de readmitere automată. Recurenta a învederat că instanța de apel a omis faptul că niciuna dintre hotărârile judecătorești în raport de care a fost calificată societatea pârâtă ca societate deschisă nu obligă recurenta – pârâtă să facă demersurile de readmitere la tranzacționare.

Ca atare, întrucât nu s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în mod greșit a apreciat instanța de apel că recurenta – pârâtă era obligată să înceapă procedurile de readmitere. Recurenta – pârâtă a arătat că și-a respectat obligațiile izvorând din hotărârile judecătorești reținute în cauză, întrucât consiliul de administrație a convocat la 18 august 2008, A.G.E.A. pentru a obține hotărârea acționarilor primul pas prevăzut de Legea nr. 297/2004. Recurenta – pârâtă a mai arătat că, întrucât nu este o societate de tip deschis, hotărârea A.G.E.A. din 18 august 2008 de majorare a capitalului social este legală, fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevede condițiile de cvorum necesare pentru majorarea capitalului social.

S-a mai reținut că instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la faptul că pârâta trebuia să se conformeze solicitărilor C.N.V.M., deși acest aspect nu a fost ridicat prin apelul declarat de părțile în proces. Contrar celor reținute de instanța de apel, recurenta – pârâtă a arătat că legiuitorul a condiționat admiterea la tranzacționare de voința acționarilor exprimată printr-o hotărâre A.G.E.A., astfel încât reținerile instanței de apel în sensul că nu era necesară o hotărâre A.G.A. sunt nelegale. Intimatele SIF O. SA și SIF B.C. SA au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. La termenul din data de 9 noiembrie 2010, intervenienta P.Z.

a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei – pârâte, solicitând admiterea în principiu a acestei cereri, iar, pe fond, admiterea recursului declarat de recurenta – pârâtă, întrucât în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că societatea pârâtă este o societate de tip deschis. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte, în majoritate, reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că problema de drept dedusă judecății privește determinarea caracterului societății recurente de societate deschisă sau închisă, calificare care atrage aplicarea fie a dispozițiilor Legii nr. 297/2004, fie a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, în raport de care poate fi analizată problema de fond a respectării condiții de cvorum în adoptarea hotărârii A.G.E.A.

din data de 18 august 2008, privind majorarea capitalului social al recurentei – pârâte, prin aport în natură și în numerar. Înalta Curte, analizând dispozițiile legale în materie, respectiv, dispozițiile Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, reține că retragerea de la tranzacționare a unei societăți comerciale listată pe piața de capital, se poate face, conform art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. prin hotărârea A.G.E.A. pentru retragere de la tranzacționare. La rândul său, procedura de admitere la tranzacționare presupune o ofertă publică inițială de valori mobiliare, prin publicarea unui proiect aprobat de C.N.V.M., și formularea ulterioară a unei cereri adresată operatorului pieței de capital respective.

Primul pas în vederea admiterii la tranzacționare a unor titluri, îl reprezintă adoptarea unei hotărâri A.G.E.A. de către societatea interesată, conform art. 213 din Legea nr. 297/2004 raportat la art. 89 din Regulamentul nr. 1/2006. Aplicând aceste dispoziții legale situației din speța de față, Înalta Curte reține că societatea recurentă a adoptat la data de 9 septembrie 2004 o hotărâre A.G.E.A. de retragere de pe piața de capital, hotărâre care a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Ca urmare a anulării acestei hotărâri A.G.E.A. au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile și actele administrative întocmite de C.N.V.M., ca urmare a adoptării hotărârii A.G.E.A. din data de 9 septembrie 2004, privind retragerea de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de societatea – recurentă SC M. SA.

Față de aceste demersuri juridice, Înalta Curte reține că în mod temeinic și legal a apreciat instanța de apel că recurenta – pârâtă nu se putea considera o societate de tip închis, conform Legii nr. 31/1990, republicată, pentru adoptarea în condiții mai puțin restrictive prevăzute de dreptul comun în materie de societăți comerciale, a unei hotărâri de majorare a capitalului social prin aport în natură și în numerar, întrucât prin invalidarea actului de retragere al recurentei materializat în hotărârea A.G.E.A. din data de 9 septembrie 2004, privind retragerea de pe piața de capital și, implicit, a tuturor actelor administrative adoptate de C.N.V.M. în cadrul acestei proceduri de retragere, societatea recurentă revenea pe piața de capital prin efectuarea unor proceduri pur administrative, care nu includeau obligația adoptării unei alte hotărâri A.G.E.A.

de admitere la tranzacționare, proceduri pe care recurenta a refuzat să le îndeplinească. Ca atare, în mod legal a reținut instanța de apel, că recurenta – pârâtă nu se putea prevala de neefectuarea acestor demersuri administrative – obligație ce-i revenea conform solicitărilor repetate ale autorității centrale, respectiv, C.N.V.M., pentru a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată. Susținerea recurentei – pârâte în sensul că întrucât prin aceste hotărâri judecătorești nu s-a dispus repunerea în situația anterioară, nu era obligată să demareze procedurile de readmitere, nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât o atare repunere în situația anterioară nu era necesară, având în vedere că nu se impunea o procedură de readmitere pe piața de capital, în sensul reglementat de art. 213 din Legea nr. 297/2004, procedură care presupunea și adoptarea unei hotărâri A.G.E.A.

de admitere pe piață, ci recurenta – pârâtă revenea pe piața de capital prin simpla încheiere a unui contract de registru cu Depozitarul Central, obligație care îi revenea ca efect al adoptării hotărârii judecătorești irevocabile de anulare a actului voluntar de retragere de pe piața de capital. În alți termeni, Înalta Curte reține că hotărârea judecătorească de anulare a actului de retragere de pe piața de capital nu a afectat procedura inițială de admitere a recurentei – pârâte SC M. SA pe această piață, derulată anterior acestui demers judiciar, însă, având în vedere principiul asigurării transparenței pe piața de capital reglementat imperativ de dispozițiile Legii nr. 297/2004, recurenta – pârâtă era obligată la efectuarea unor formalități administrative - respectiv, încheierea contractului cu Depozitarul Central, pentru protejarea intereselor acționarilor aflați pe piața de capital, formalități pe care a refuzat să le îndeplinească.

Înalta Curte reține că recurenta – pârâtă nu putea să adopte această hotărârea A.G.E.A. de majorare a capitalului social, la data de 18 august 2008, înainte de a-și clarifica statutul juridic, fie prin demararea formalităților administrative de readmitere pe piața de capital, solicitate insistent de autoritatea centrală, fie prin adoptarea anterioară acestei date a unei hotărâri A.G.E.A. de retragere de pe piața de capital conform art. 89 alin. (4) lit. d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006. Înalta Curte va respinge motivul invocat de recurenta – pârâtă în sensul că instanța de apel a făcut aprecieri cu privire la faptul că pârâta trebuia să se conformeze solicitărilor C.N.V.M., deși acest aspect nu a fost criticat în apelul declarat de SIF M. SA, întrucât o atare motivare a instanței de apel s-a făcut prin raportare la motivul de apel invocat de către pârâtă privind absența repunerii în situația anterioară, prin hotărârile judecătorești depuse în prezenta cauză.

În plus, asemenea aprecieri sunt impuse de interpretarea dispozițiilor legale în materie cu privire la situația societății al cărei act de retragere de pe piața de capital a fost irevocabil anulat. Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, în majoritate, va respinge recursul declarat ca nefondat și, pe cale de consecință, în baza art. 51 și urm. C. proc. civ., va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P.Z. în interesul recurentei – pârâte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În majoritate: Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă SC M. SA București împotriva deciziei nr. 172 din 10 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Respinge ca nefondată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta P.Z. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.