ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3726/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 25 februarie 2005, reclamanta SC A. SA Constanța a chemat în judecată C.N.V.M., solicitând anularea deciziei nr. 4843 din 9 decembrie 2004, prin care a fost amendată cu suma de 84.667.250 lei reprezentând 1% din valoarea capitalului social subscris, pentru nedepunerea în termenul legal a raportărilor periodice aferente anului financiar 2003. Reclamanta a invocat nulitatea sancțiunii, aplicată în temeiul O.U.G. nr. 28/2002, la o dată când actul normativ fusese deja abrogat prin intrarea în vigoare la 29 iulie 2004 a Legii nr. 297/2004. S-a mai arătat că pârâta nu a respectat procedura de constatare și sancționare a contravenției, reglementată de O.G.

nr. 2/2001, ce constituie dreptul comun în materie. Prin sentința nr. 1695 din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că O.G. nr. 2/2001 nu este aplicabilă, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, instituind o procedură derogatorie de la dreptul comun în materie de contravenții. S-a constatat, de asemenea, că sancțiunea aplicată reclamantei a avut drept temei legal nu numai prevederile O.U.G. nr. 28/2002, ci și cele ale art. 273 lit. b) și art. 276 lit. a) din Legea nr. 297/2004, nefiind fondată susținerea privind nulitatea actului atacat.

Referitor la săvârșirea contravenției, instanța a reținut că reclamanta, fiind o societate deținută public, ale cărei acțiuni erau înregistrate la tranzacționare pe piața RASDAQ, iar firma figura în evidențele Oficiului pentru Evidența Valorilor Mobiliare ale C.N.V.M., avea obligația de a întocmi rapoartele curente și anuale. Cât privește faptul că reclamanta ar fi dobândit statutul de societate de tip închis, s-a constatat că prevederile din statutul firmei și din contractul de societate, care atestau acest aspect, au fost constatate nule prin sentința civilă nr. 7060/2004 a Tribunalului Constanța. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, SC A. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat că instanța de fond trebuia să constate nulitatea absolută a ordonanței prin care s-a dispus amendarea sa, întrucât actul administrativ a invocat drept temei legal prevederile O.U.G. nr. 28/2002, act normativ abrogat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 297/2004. Acest din urmă act normativ nu conține sintagmele „societate deținută public” sau „societate de tip închis”, astfel încât aplicarea sancțiunii s-a făcut în temeiul unei ordonanțe abrogate, ceea ce, potrivit O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea absolută a actului. Cât privește vinovăția societății în săvârșirea contravenției, reclamanta a precizat că nu avea obligația acelor raportări, fiind o societate de tip închis, stare de fapt confirmată prin decizia nr. 112/2005 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a admis apelul și s-a dispus modificarea sentinței nr. 7060/2004 a Tribunalului Constanța.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Este real faptul că prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, în vigoare din 29 iulie 2004, au fost abrogate printre altele, O.U.G. nr. 28/2002 și Legea de aprobare nr. 525/2002, precum și modificările ulterioare, dar textul art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004 prevede și obligația C.N.V.M. de a emite reglementările în aplicarea actului normativ în maximum 12 luni. De aceea, la 20 august 2004, când a fost emisă ordonanța nr. 456, atacată în prezenta cauză, reținându-se că societatea a comis contravenția prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 297/2004, în vigoare, respectiv încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M., s-a făcut trimitere ca temei legal, și la dispozițiile art. 172 lit. d) din O.U.G.

nr. 28/2002, ceea ce nu reprezintă o cauză de nulitate a actului administrativ. Pe fondul litigiului, Curtea constată că instanța a reținut în mod justificat obligația reclamantei de a întocmi și transmite la C.N.V.M., în termen, raportările anuale complete aferente anului 2003. Or, societatea, deși i s-a acordat termen de grație pentru a-și realiza obligația, nu a transmis nici o componentă a raportării aferentă anului financiar 2003. Cât privește susținerea reclamantei, că era o societate de tip închis conform actelor constitutive și nu o societate deținută public, Curtea reține că prin decizia nr. 4526 din 6 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus modificarea deciziei nr. 112/2005 a Curții de Apel Constanța și respingerea apelului declarat împotriva sentinței nr. 7060 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Constanța.

Astfel, s-a decis în mod irevocabil anularea punctelor din hotărârile Adunării Generale a Acționarilor și din statutul societății privind definirea reclamantei ca societate de tip închis, prevederi constatate contrare procedurilor stabilite pentru societățile deținute public. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va constata că recursul este nefondat și-l va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1695 din 18 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.