ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3726/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 25 februarie 2005, reclamanta SC A. SA Constanța a chemat în judecată C.N.V.M.,

solicitând anularea deciziei nr. 4843 din 9 decembrie 2004, prin care a fost

amendată cu suma de 84.667.250 lei reprezentând 1% din valoarea capitalului

social subscris, pentru nedepunerea în termenul legal a raportărilor periodice

aferente anului financiar 2003.

Reclamanta a invocat

nulitatea sancțiunii, aplicată în temeiul O.U.G. nr. 28/2002, la o dată când

actul normativ fusese deja abrogat prin intrarea în vigoare la 29 iulie 2004 a Legii nr. 297/2004.

S-a mai arătat că pârâta nu

a respectat procedura de constatare și sancționare a contravenției,

reglementată de O.G. nr. 2/2001, ce constituie dreptul comun în materie.

Prin sentința nr. 1695 din 18

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că O.G. nr. 2/2001 nu este aplicabilă, Legea nr. 297/2004

privind piața de capital, instituind o procedură derogatorie de la dreptul

comun în materie de contravenții.

S-a constatat, de asemenea,

că sancțiunea aplicată reclamantei a avut drept temei legal nu numai

prevederile O.U.G. nr. 28/2002, ci și cele ale art. 273 lit. b) și art. 276 lit.

a) din Legea nr. 297/2004, nefiind fondată susținerea privind nulitatea actului

atacat.

Referitor la săvârșirea

contravenției, instanța a reținut că reclamanta, fiind o societate deținută

public, ale cărei acțiuni erau înregistrate la tranzacționare pe piața RASDAQ,

iar firma figura în evidențele Oficiului pentru Evidența Valorilor Mobiliare

ale C.N.V.M., avea obligația de a întocmi rapoartele curente și anuale.

Cât privește faptul că

reclamanta ar fi dobândit statutul de societate de tip închis, s-a constatat că

prevederile din statutul firmei și din contractul de societate, care atestau

acest aspect, au fost constatate nule prin sentința civilă nr. 7060/2004 a

Tribunalului Constanța.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta, SC A. SA Constanța, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a arătat

că instanța de fond trebuia să constate nulitatea absolută a ordonanței prin

care s-a dispus amendarea sa, întrucât actul administrativ a invocat drept

temei legal prevederile O.U.G. nr. 28/2002, act normativ abrogat prin intrarea

în vigoare a Legii nr. 297/2004. Acest din urmă act normativ nu conține

sintagmele „societate deținută public” sau „societate de tip închis”, astfel

încât aplicarea sancțiunii s-a făcut în temeiul unei ordonanțe abrogate, ceea

ce, potrivit O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea absolută a actului.

Cât privește vinovăția

societății în săvârșirea contravenției, reclamanta a precizat că nu avea

obligația acelor raportări, fiind o societate de tip închis, stare de fapt

confirmată prin decizia nr. 112/2005 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a

admis apelul și s-a dispus modificarea sentinței nr. 7060/2004 a Tribunalului

Constanța.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

Este real faptul că prin

Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, în vigoare din 29 iulie 2004, au

fost abrogate printre altele, O.U.G. nr. 28/2002 și Legea de aprobare nr. 525/2002,

precum și modificările ulterioare, dar textul art. 290 alin. (2) din Legea nr. 297/2004

prevede și obligația C.N.V.M. de a emite reglementările în aplicarea actului

normativ în maximum 12 luni.

De aceea, la 20 august 2004,

când a fost emisă ordonanța nr. 456, atacată în prezenta cauză, reținându-se că

societatea a comis contravenția prevăzută de art. 272 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 297/2004, în vigoare, respectiv încălcarea prevederilor prezentei

legi ori ale reglementărilor emise de C.N.V.M., s-a făcut trimitere ca temei

legal, și la dispozițiile art. 172 lit. d) din O.U.G. nr. 28/2002, ceea ce nu

reprezintă o cauză de nulitate a actului administrativ.

Pe fondul litigiului, Curtea

constată că instanța a reținut în mod justificat obligația reclamantei de a

întocmi și transmite la C.N.V.M., în termen, raportările anuale complete

aferente anului 2003.

Or, societatea, deși i s-a

acordat termen de grație pentru a-și realiza obligația, nu a transmis nici o

componentă a raportării aferentă anului financiar 2003.

Cât privește susținerea

reclamantei, că era o societate de tip închis conform actelor constitutive și

nu o societate deținută public, Curtea reține că prin decizia nr. 4526 din 6

octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus modificarea

deciziei nr. 112/2005 a Curții de Apel Constanța și respingerea apelului

declarat împotriva sentinței nr. 7060 din 14 septembrie 2004 a Tribunalului Constanța.

Astfel, s-a decis în mod

irevocabil anularea punctelor din hotărârile Adunării Generale a Acționarilor

și din statutul societății privind definirea reclamantei ca societate de tip

închis, prevederi constatate contrare procedurilor stabilite pentru societățile

deținute public.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va constata că recursul este nefondat și-l va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC A. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 1695 din 18

octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.