ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2678/2015

Decizia nr. 2678/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (actualmente Autoritatea de Supraveghere Financiară), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- anularea ordonanței nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M. la data de 16 septembrie 2008;

- anularea atestatului nr. 295/2008 emis de C.N.V.M. la data de 16 septembrie 2008;

- anularea deciziei nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. la data de 17 noiembrie 2008, prin care s-a respins cererea reclamantei de anulare a ordonanței nr. 539/2008 și a atestatului nr. 295/2008;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată;

- suspendarea executării atestatului nr. 295/2008 și a ordonanței nr. 539/2008 emise de C.N.V.M., până la soluționarea irevocabilă a cererii de anulare a acestor acte.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că prin atestatul nr. 295/2008, C.N.V.M. a confirmat în mod eronat calitatea de emitent de valori mobiliare a SC A. SA București, încălcând prevederile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002.

De asemenea, ordonanța nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M. depășește cadrul legal stabilit de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002, care nu prevede posibilitatea C.N.V.M. de a cere unui emitent să încheie contracte sau, cu atât mai mult, să inițieze procedurile de readmitere la tranzacționare a acțiunilor sale.

A învederat reclamanta că reintroducerea la tranzacționare a acțiunilor SC A. SA este contrară voinței clar exprimate a majorității acționarilor, dar și cauzatoare de imense prejudicii acționarilor societății și, implicit, creditorilor sociali.

Prin ordonanța nr. 539/2008, C.N.V.M. nu poate să impună acționarilor SC A. SA să-și vândă acțiunile pe o piață în scădere, un asemenea act fiind neconstituțional, ilegal, abuziv și cauzator de imense prejudicii, atât societății, cât și acționarilor acesteia.

Reclamanta a invocat și încălcarea prevederilor Directivei nr. 2001/34/CEE, preluate din Directiva nr. 79/279/EEC și transpuse de Legea nr. 297/2004 [art. 291 alin. (2) lit. f)].

Cu privire la decizia nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M., reclamanta a menționat că în mod eronat s-a refuzat anularea ordonanței nr. 539/2008 și a atestatului nr. 295/2008, deoarece argumentele ce au stat la baza emiterii acestei decizii nu conduc la soluția pe care C.N.V.M. o urmărește și anume conferirea SC A. SA a statutului de emitent supus prevederilor Legii nr. 297/2004, statut pe care societatea nu îl mai are, prin efectul legii, și pe care, tot prin efectul legii, nici nu îl poate avea.

Referitor la cererea de suspendare a executării atestatului nr. 295/2008 și a ordonanței nr. 539/2008 emise de C.N.V.M., reclamanta a susținut că punerea în executare a acestora ar avea ca efect vătămarea gravă și iremediabilă a acționarilor societății și a societății în ansamblul ei, deoarece actul administrativ emis de C.N.V.M. nu poate fi adus la îndeplinire de societate fără încălcarea drepturilor fundamentale ale acționarilor societății și fără a cauza imense prejudicii atât societății, cât și acționarilor acesteia.

La data de 12 noiembrie 2009, s-a formulat în cauză cerere de intervenție în interesul reclamantei de către SC B. SA și SC C. SA, susținând că justifică interes în promovarea acesteia, întrucât au calitatea de acționari ai SC A. SA, iar actele emise de C.N.V.M. constată o situație falsă și depășesc cadrul legal în care pârâta ar putea emite astfel de acte, cerere încuviințată în principiu prin încheierea din data de 12 noiembrie 2009.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C.N.V.M. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 2429 din 20 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare ca neîntemeiată și a respins cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenientele SC B. SA și SC C. SA, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiat motivul de nelegalitate privitor la confirmarea eronată, prin atestatul nr. 295/2008, a faptului că SC A. SA este emitent de valori mobiliare.

Astfel, prin sentința nr. 724 din 10 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, rămasă irevocabilă, s-a dispus anularea Hotărârii Adunării Generate Extraordinare a Acționarilor SC A. SA din 09 septembrie 2004, în care s-a hotărât declararea societății de tip închis și începerea procedurilor de retragere de la tranzacționare a acțiunilor acestei societăți.

De asemenea, decizia nr. 2234 din 23 august 2008, prin care C.N.V.M. a dispus retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC A. SA începând cu data de 28 august 2006 și radierea valorilor mobiliare din evidențele C.N.V.M., a fost anulată prin sentința nr. 1150 din 02 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă.

În aceste condiții, atestatul nr. 295 din 16 septembrie 2008 a fost emis cu respectarea dispozițiile art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, deoarece acesta confirmă calitatea reclamantei de emitent de valori mobiliare și de societate admisă la tranzacționare deținută anterior adoptării Hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, hotărâre anulată prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Prin emiterea ordonanței nr. 539 din 10 septembrie 2008, C.N.V.M. a dispus ca reclamanta SC A. SA să se încadreze în dispozițiile art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital aceste dispoziții legale, în sensul de a iniția și finaliza, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D. (singura societate de registru autorizată), precum și cele aferente reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor emise de SC A. SA pe piața BVB - RASDAQ.

Procedând în acest sens, C.N.V.M. a respectat cadrul legal instituit de art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002, iar reclamanta în calitate de emitent de valori mobiliare, are obligația de a respecta prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, precum și regulamentele emise de C.N.V.M. în aplicarea acesteia.

În ceea ce privește cererea de suspendare a actelor administrative contestate, Cartea a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că actele administrative contestate au fost emise cu respectarea prevederilor legale, iar condițiile privitoare la cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente se impun a fi îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului administrativ.

Pe cale de consecință, a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenientele SC B. SA și SC C. SA.

Împotriva sentinței Curții de apel a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta-recurentă arată următoarele:

- Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, întrucât nu a pus în discuție la termenul din 20 mai 2010, iar părțile nu au pus concluzii cu privire la cererea de suspendare și nici cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.

- Instanța a reținut în mod greșit că statutul juridic de emitent de valori mobiliare în sensul Legii nr. 297/2004 al SC A. SA a fost menținut pe tot parcursul soluționării litigiilor care au dus la anularea deciziei C.N.V.M. de ieșire de pe piața de capital, în condițiile în care aceeași instanță face vorbire în motivarea hotărârii de faptul că SC A. SA nu are încheiat contract cu SC D. SA și corect C.N.V.M. a solicitat efectuarea demersurilor în vederea reintroducerii la tranzacționare. Astfel, instanța nesocotește dispozițiile Legii nr. 297/2004 care prevăd că: „sunt emitenți în sensul Legii nr. 297/2004 societățile comerciale ale căror valori mobiliare au făcut obiectul unei oferte publice, sunt înregistrate la C.N.V.M. și sunt tranzacționate pe o piață reglementată”.

Prin hotărârile judecătorești la care face referire instanța de fond s-a analizat situația juridică de la momentul la care au fost pronunțate, iar soluția la care s-a ajuns nu poate constitui o justificare actuală a încălcării dispozițiilor legale și anume introducerea la tranzacționare a SC A. SA chiar și cu neîndeplinirea condițiilor imperative ale Legii nr. 297/2004.

Prin întâmpinarea depusă la data de 24 martie 2011, C.N.V.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat răspunzând criticilor formulate de recurenta-reclamantă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei-reclamante, cât și sub toate aspectele, conform disp. art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ: ordonanța nr. 539/2008 emisă de C.N.V.M., atestatul nr. 295/2008 emis de C.N.V.M., decizia nr. 2186 din 17 noiembrie 2008 emisă de C.N.V.M. - acte administrative prin care s-a confirmat calitatea de emitent de valori mobiliare a SC A. SA, calitate în care a fost obligată să respecte dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, precum și regulamentele emise de C.N.V.M. în aplicarea acestuia.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca nefondată, este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, în sentință fiind analizate punctual, cu argumente de fapt și de drept, pertinente măsurile dispuse prin acte administrative contestate.

Expunerea considerentelor sentinței atacate, cuprinsă la pct. 2 din prezenta decizie, include trimiteri ample la elementele probatorii și la prevederile legale aplicabile, astfel că nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, cererea de suspendare a executării actelor administrative contestate nu a fost pusă în discuția părților la termenul din 20 mai 2010, întrucât o cerere de suspendare similară a constituit obiectul Dosarului nr. x/2/2008 aflat pe rolul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fiind respinsă prin sentința civilă nr. 1793 din 28 aprilie 2009.

De altfel, reclamanta nu a mai susținut cererea de suspendare la termenul la care a formulat concluziile - 20 mai 2010.

De asemenea, critica recurentei privind omisiunea instanței de fond de a pune în discuția părților cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, atâta timp cât părțile nu au solicitat acordarea acestora și nici instanța nu s-a pronunțat în acest sens.

În ceea ce privește fondul dezlegării date chestiunilor de drept în dispută, recurenta-reclamantă reia, în cea mai mare parte, argumentele de fapt și de drept expuse în motivarea cererii de chemare în judecată, fără a prezenta elemente care să constituie veritabile critici la adresa raționamentului primei instanțe și care să poată conduce la reformarea sentinței în calea de atac.

Înalta Curte reține că în mod judicios instanța de fond a statuat că la emiterea atestatului nr. 295 din 16 septembrie 2008 emisă de C.N.V.M., autoritatea intimată a avut în vedere sentința nr. 724/2005 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin nerecurarea deciziei nr. 705/2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială.

Prin hotărârile judecătorești menționate s-a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, prin care s-a decis declararea SC A. SA București ca societate de tip închis.

Au fost avute în vedere și considerentele sentinței nr. 11150/2007 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți nr. 489/2008, care au anulat ordonanțele C.N.V.M. nr. 2234 din 23 august 2006 și nr. 3540 din 12 decembrie 2006, ordonanțe prin care a fost dispusă retragerea de la tranzacționare de pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de SC A. SA începând cu data de 28 august 2006 și radierea valorilor mobiliare din evidențele C.N.V.M.

Or, în aceste condiții, este evident că atestatul nr. 295 din 16 septembrie 2008 a fost emis de autoritatea intimată cu respectarea dispozițiilor art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002, care definesc „atestatul” ca fiind actul prin care C.N.V.M. confirmă ori recunoaște situații sau calități, raportări sau comunicări de date și informații.

Actul administrativ menționat a confirmat situația și calitatea deținută de recurenta-reclamantă anterior adoptării hotărârii A.G.E.A. din 09 septembrie 2004, respectiv calitatea de emitent de valori mobiliare și de societate admisă la tranzacționare.

În mod evident, prin anularea hotărârii A.G.E.A. din data de 09 septembrie 2004, prin care se decisese declararea societății ca fiind de tip închis și începerea procedurilor de retragere de la tranzacționare a acțiunilor acestei societăți, anulare dispusă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, societatea a revenit la situația anterioară emiterii hotărârii atacate.

Ca urmare a redobândirii calității de emitent de valori mobiliare și de societate admisă la tranzacționare, în mod legal societatea reclamantă a fost obligată să procedeze la încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D., în conformitate cu dispozițiile art. 147 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, așa cum reiese din ordonanța nr. 539 din 10 septembrie 2008 emisă de C.N.V.M.

A adopta o soluție diferită de cea pronunțată de judecătorul fondului, ar însemna încălcarea puterii de lucru judecat, a hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate de instanțele comerciale care au tranșat cu valoare de adevăr judiciar aspectele legate de calitatea reclamantei de emitent de valori mobiliare și de societate admisă la tranzacționare.

În aceste condiții, instanța de judecată are obligația de a ține cont de constatările de fapt și de problemele soluționate definitiv în proceduri judiciare anterioare, în vederea respectării principiului securității raporturilor juridice.

Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 2429 din 20 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.