ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3573/2015

Decizia

nr. 3573/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, a solicitat anularea Ordonanței nr. 105 emisă de pârâtă la data de 17.03.2011; anularea Deciziei nr. 490 emisă de către pârâtă la data de 25.05.2011; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin Ordonanța nr. 105 din 17.03.2011 s-a dispus de către pârâtă obligarea consiliului de administrație al reclamantei la inițierea și finalizarea, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC B. SA, precum și cele aferente reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor emise de SC A. SA pe piața BVB - Rasdaq, în caz contrar, pârâta urmând să dispună sancțiuni corespunzătoare membrilor consiliului de administrație al societății.

La data de 5.05.2011, reclamanta a sesizat C.N.V.M. cu o cerere prealabilă, având ca obiect anularea Ordonanței nr. 105 din 17 martie 2011, iar la data de 25.05.2011, pârâta a emis Decizia nr. 490 din 25 mai 2011, prin care a respins contestația formulată de reclamantă, menținându-se această ordonanță ca temeinică și legală.

A apreciat reclamanta că pârâta a refuzat, în mod greșit, anularea Ordonanței nr. 105 din 17 martie 2011, deoarece argumentele pe care s-a bazat în emiterea acestei decizii nu duc la soluția pe care C.N.V.M. o urmărește, și anume conferirea SC A. SA a statutului de emitent supus prevederilor Legii nr. 297/2004, statut pe care societatea nu îl mai are și pe care, prin efectul legii, nu-l mai poate avea.

A mai arătat reclamanta că anterior emiterii Ordonanței nr. 105 din 17.03.2011, pârâta a mai emis Ordonanța nr. 539 din 16 septembrie 2008, pe care reclamanta a contestat-o în contencios administrativ, în prezent, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în recurs, însă cauza este suspendată.

A considerat reclamanta că aceste două ordonanțe emise de C.N.V.M. au același obiect și, prin urmare, în mod abuziv, pârâta a emis Ordonanța nr. 105 din 17 martie 2011, pe care a întemeiat-o pe dispozițiile Ordonanței nr. 539 din 16 septembrie 2008 ale cărei efecte erau suspendate.

A considerat reclamanta că Ordonanța nr. 105 din 17 martie 2011 nu-și poate produce efectele, câtă vreme nu este clarificat regimul juridic al ordonanței anterioare, cu nr. 539 din 16 septembrie 2008.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 7592 din 14.12.2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, a anulat Ordonanța nr. 105 din 17 martie 2011 și Decizia nr. 490 din 25.05.2011 emise de pârâtă și a obligat pârâta la 808,60 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-au reținut că prin Ordonanța nr. 105 din 17.03.2011, pârâta C.N.V.M. a obligat reclamanta SC A. SA București să inițieze și să finalizeze în termen de 15 zile demersurile necesare pentru încheierea unui contract de prestări servicii cu SC B. SA, precum și cele aferente reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor emise de SC A. SA pe piața BVB - Rasdaq.

Contestația împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă de pârâta C.N.V.M. ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 490 din 25 mai 2011.

Atât ordonanța, cât și decizia au fost motivate pe faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile Ordonanței C.N.V.M. nr. 539/16.09.2008.

Curtea a constatat că această din urmă ordonanță avea același obiect cu ordonanța atacată în prezentul dosar.

Ea a fost contestată de reclamantă, cauza aflându-se în faza recursului la Înalta Curte, judecata fiind însă suspendată la cererea reclamantei (Dosar nr. x/2/2009).

Curtea a reținut că, așa cum rezultă din chiar conținutul ordonanței, C.N.V.M. a constatat că, la momentul emiterii actului, reclamanta nu se afla pe piața de capital.

În schimb, a mai reținut Curtea că în cuprinsul Deciziei nr. 490 din 25.05.2011, prin care s-a respins contestația împotriva ordonanței, pârâta C.N.V.M. susține obținerea de către societatea reclamantă a statutului de societate de tip închis prin manopere dolosive, respectiv prin neprezentarea situației reale a societății, precum și faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința nr. 13179 din 3.12.2008) tribunalul a reținut că SC A. SA este emitent de valori mobiliare, având obligația de a respecta cerințele legislației pieței de capital.

În opinia instanței, emiterea unei ordonanțe cu același conținut ca ordonanța anterioară care a fost contestată, conduce la ideea unei eludări a controlului judiciar, demarat în privința acesteia din urmă.

În plus, a apreciat Curtea, Ordonanța nr. 539 din 25 septembrie 2008 se bucură de prezumția de legalitate până la desființarea ei prin hotărâre judecătorească, iar executarea ei nu a fost suspendată, astfel că C.N.V.M. avea posibilitatea să aplice sancțiunile prevăzute de lege (art. 17 din Statut), și nu să procedeze la emiterea unei noi ordonanțe cu același obiect.

Recursul formulat în cauză

Împotriva sentinței nr. 7592 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Autoritatea de Supraveghere Financiară (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare), pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod nelegal că Ordonanțele nr. 539 din 16.09.2008 și nr. 105 din 17.03.2011 au același obiect, deși într-un alt paragraf, aceeași instanță a arătat că Ordonanța nr. 105/2011 a fost motivată pe faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile Ordonanței nr. 538/2008.

Afirmația instanței de fond este nelegală, deoarece Ordonanța nr. 105/2011 a fost emisă ca urmare a calității de emitent de valori mobiliare a SC A. SA și a obligațiilor ce decurg din această calitate, statuate prin hotărâri judecătorești irevocabile; a faptului că SC A. nu a respectat dispozițiile imperative ale Ordonanței nr. 539/2008, nu a convocat Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor care să aibă ca puncte pe ordinea de zi dispozițiile Ordonanței nr. 539/2008; executarea sentinței civile nr. 2429 din 20.05.2010 a Curții de Apel București este suspendată până la soluționarea recursului de către Înalta Curte; Hotărârea AGEA din 15.05.2008 nu produce efecte juridice, având în vedere că instanța a anulat-o prin sentința nr. 13179 din 3.12.2008, definitivă și irevocabilă.

O altă critică adusă sentinței primei instanței se referă la afirmațiile acesteia conform cărora la momentul emiterii actului reclamanta nu se afla pe piața de capital, iar emiterea unei ordonanțe cu același conținut cu o ordonanță anterioară care a fost contestată, conduce la ideea unei eludări a controlului judiciar, demarat în privința acesteia din urmă.

Această afirmație, consideră recurenta, este cu atât mai mult lipsită de fundament juridic, cu cât instanța de fond mai reține și că Ordonanța nr. 539/2008 se bucură de prezumția de legalitate până la desființarea ei prin hotărâre judecătorească, iar executarea ei nu a fost suspendată.

Motivarea sentinței recurate cuprinde motive contradictorii, deoarece Ordonanța nr. 105/2011 a fost emisă în baza competențelor legale ale autorității în contextul în care intimata nu a respectat dispozițiile imperative ale legislației pieței de capital.

Se mai arată că la momentul emiterii Ordonanței nr. 105/2044 nu intervenise suspendarea executării Ordonanței nr. 539/2008 și nu fusese anulată, nu se poate susține că intimata nu are calitatea de emitent de valori mobiliare, iar recurenta nu ar avea atribuții de a aplica sancțiuni.

Prin sentința civilă nr. 724/2005 s-a dispus anularea hotărârii AGEA din data de 09.09.2004, prin care s-a decis neînceperea procedurii de admitere pe o piață reglementată a societății, neîntocmirea prospectului în vederea admiterii la tranzacționare, declararea ca societate de tip închis și începerea procedurilor pentru transformarea societății în societate de tip închis, iar prin sentința civilă nr. 13179/2008 au fost anulate hotărârile AGEA din data de 15.05.2008, cu privire la neînceperea procedurii de admitere/neadmitere pe piața de capital și cu privire la majorarea capitalului social, aspecte ce au fost reținute și de judecătorul fondului.

Apărările formulate de intimata-reclamantă SC A. SA

Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata susține respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că Ordonanța nr. 105/2011 este circumscrisă Ordonanței nr. 538/2008 care este contestată în instanță, iar dosarul se află în recurs la Înalta Curte, în prezent fiind suspendat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin Încheierea de ședință din data de 16.01.2014 s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea Dosarului nr. x/2/2009 aflat în recurs la Înalta Curte.

Cauza a fost repusă pe rol ca urmare a pronunțării deciziei nr. 2678 din 26.06.2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Prima instanță a apreciat că actul atacat a fost emis nelegal, deoarece Ordonanța nr. 105 din 17.03.2011 are același obiect cu Ordonanța nr. 539 din 16.09.2008, care este contestată în instanță, iar judecata este suspendată la cererea intimatei-reclamante, în faza de recurs la Înalta Curte, în Dosarul nr. x/2/2009.

Mai susține judecătorul fondului că Ordonanța nr. 539 din 25.09.2008 se bucură de prezumția de legalitate până la desființarea ei prin hotărârea judecătorească, iar executarea ei nu a fost suspendată, astfel că autoritatea competentă putea să aplice sancțiunile prevăzute de lege și nu să procedeze la emiterea unei noi ordonanțe cu același obiect, care conduce la ideea unei eludări a controlului judiciar, demarat în privința acesteia din urmă.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că emiterea Ordonanței nr. 105/2011 nu reprezintă o încercare de eludare a dispozițiilor legale privind soluționarea de către instanța de contencios administrativ a acțiunilor având ca obiect anularea actelor administrative considerate a fi nelegal emise.

De principiu, practica emiterii ulterioare a unui act administrativ cu același conținut ca primul act administrativ ce se află într-o procedură de control judiciar trebuie să fie descurajată de instanța de contencios administrativ, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești de anulare a acestor acte.

În prezenta cauză, situația de fapt ce a condus la emiterea Ordonanței nr. 105/2011 este de natură a conduce la un raționament contrariu.

Astfel, se remarcă faptul că prima Ordonanță - nr. 539/16.09.2008 a fost emisă ca urmare a admiterii unei acțiuni de anulare a AGEA - SC A. SA din data de 09.09.2004, prin care s-a hotărât declararea societății de tip închis, dar și a Deciziei nr. 2234/23.08.2006 prin care C.N.V.M. dispusese retragerea de la tranzacționare pe piața RASDAQ a acțiunilor emise de aceeași societate.

Prin Ordonanța nr. 539/2008, C.N.V.M. a solicitat Consiliului de Administrație al SC A. SA să inițieze și să finalizeze în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței, demersurile necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii cu S.C. B. SA, precum și cele aferente reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe piața BVB - RASDAQ, sub consecința dispunerii unor sancțiuni membrilor consiliului de administrație.

Societatea a formulat acțiune în justiție împotriva acestei măsuri, astfel încât, prin decizia irevocabilă a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, nr. 500 din 11.11.2009 s-a dispus respingerea cererii de suspendare a executării actului atacat.

Pe fondul pricinii, prin sentința nr. 2429 din 20.05.2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea de anulare a Ordonanței nr. 539/2008.

Soluționarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2429 din 20.05.2010 a fost suspendată la cererea SC A. SA, ca urmare a promovării de către aceasta a unei noi acțiuni ce a format obiectul Dosarului nr. x/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, având ca obiect constatarea că societatea nu îndeplinește condițiile cerute de lege pentru ca acțiunile sale să fie tranzacționate pe o piață reglementată, nu are caracterul de emitent de valori mobiliare și de societate admisă la tranzacționare și că este o societate de tip închis, prin efectul legii.

Deși executarea Ordonanței nr. 538/2008 nu a fost suspendată niciodată, societatea nu a înțeles să o execute și nu a convocat nicio adunare generală care să adopte măsurile societate, deși recurenta a emis acte administrative de sancționare a membrilor consiliului de administrație al societății.

Mai mult, în cursul judecării recursului ce a format obiectul Dosarului nr. x/2/2009 s-a dispus suspendarea ca urmare a acțiunii formulate în Dosarul nr. x/3/2011.

În aceste condiții, s-a apreciat de către recurentă că se urmărește tergiversarea efectuării demersurilor care se impun pentru aducerea la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în Dosarul nr. x/2/2007, prin care s-au anulat Deciziile C.N.V.M. nr. 2234/2006 și nr. 3540/2006, iar Ordonanța nr. 539/2008 a fost emisă ca urmare a celor dispuse de instanța de judecată.

Având în vedere toate aceste aspecte, Ordonanța nr. 105/2011 reprezintă o modalitate de punere în executare a primei ordonanțe și nu doar un act administrativ ce are același conținut cu aceasta.

Ținându-se seama și de faptul că abia prin decizia nr. 1644 din 13.05.2014 a Înaltei Curți, secția a II-a civilă, a fost respinsă irevocabil cererea formulată de intimată în Dosarul nr. x/3/2011, iar prin decizia nr. 2678 din 26.06.2015 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, s-a confirmat irevocabil legalitatea Ordonanței nr. 538/2008, emiterea Ordonanței nr. 105/2011 apare ca fiind dispusă în mod legal, urmare a rolului pe care recurenta îl exercită potrivit disp. art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/2002.

1

C. proc. civ., recursul urmează să fie admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispunându-se casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) împotriva sentinței nr. 7592 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.