ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5000/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

fond.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC M. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CNVM, suspendarea executării

Ordonanței nr. AA/2008 emisă de CNVM, precum și a atestatului nr. RR/2008, pe care

se întemeiază ordonanța menționată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat în esență că atestatul nr. RR/2008 emis de CNVM confirmă, în

mod eronat, că SC M. SA ar fi emitent de valori mobiliare, deși această societate

nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 297/2004 pentru a fi calificată

ca atare, acțiunile sale nefiind tranzacționate pe o piață reglementată.

Astfel cererea de suspendare

trebuie admisă întrucât societatea reclamantă nu poate respecta actul administrativ

emis de CNVM, care nu ar putea fi adus la îndeplinire de societate fără încălcarea

drepturilor fundamentale ale acționarilor societății.

Prin sentința civilă

nr. 1793 din 28 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată

de reclamanta SC M. SA.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții impuse

de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicată, pentru suspendarea executării actului

administrativ, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t)

din aceeași lege.

Astfel, instanța de fond

a apreciat că motivele invocate de reclamantă în susținerea acțiunii nu sunt de

natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității atestatului care confirmă

calitatea de emitent de valori mobiliare a societății reclamante sau a ordonanței

de obligare a Consiliului de administrație de a iniția și finaliza demersurile necesare

privind încheierea unui contract de prestări servicii cu SC D.C. SA, argumentele

juridice prezentate nefiind probate.

A mai reținut prima instanță

că afirmațiile reclamantei în sensul că actele a căror executare se solicită a fi

suspendată, ar încălca voința acționarilor, sunt combătute de dispozițiile deciziei

nr. 705 din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel București, irevocabilă, prin care

a fost respins apelul pârâtei SC M. SA, împotriva sentinței civile nr. 724/2005

pronunțată de Tribunalul București, care a dispus anularea hotărârii AGEA din data

de 09 septembrie 2004, hotărâre care privea declararea SC M. SA ca societate de

tip închis și începerea procedurilor de retragere de la tranzacționare a acțiunilor

acestei societăți.

Totodată, s-a mai reținut

că prin sentința civilă nr. 1150 din 02 mai 2007 a Curții de Apel București s-a

dispus anularea atestatului nr. VV din 23 august 2006 relativ la retragerea de la

tranzacționare a acțiunilor SC M. SA de pe piața RASDAQ, precum și a deciziei

nr. 2234 din 23 august 2006, emisă de CNVM, de retragere de la tranzacționare a

acțiunilor SC M. SA de pe piața RASDAQ.

Astfel prima instanță

a

concluzionat

în sensul că aspectele invocate de reclamantă referitoare la încălcarea dispozițiilor

Legii nr. 297/2004 privind condițiile de admitere la tranzacționare a acțiunilor

unei societăți, pot face obiectul analizei în cadrul soluționării pe fond a acțiunii

de anulare a actelor administrative contestate și nu în contextul soluționării unei

cereri de suspendare a acestora.

prezentat de recurenta

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta SC M. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita aplicare a legii și prevederile

art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele dezvoltate,

în esență, recurenta-reclamantă a susținut și prezentat următoarele critici.

- instanța de fond a făcut

în cauză o greșită aplicare a legii în sensul că a nesocotit toate argumentele prezentate

în dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

republicată;

- cu referire la paguba

iminentă recurenta a menționat că aceasta rezultă și este evidențiată de pierderile

pe care le suferă toate societățile ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe bursele

din întreaga lume, urmare a crizei financiare globale, astfel că solicitarea de

admitere a acțiunilor la tranzacționare este privită ca o acțiune de foarte mare

risc și de natură a prejudicia grav interesele societății și ale acționarilor, aceștia

riscând să piardă în mai puțin de 3 luni întreaga valoare a investiției;

- instanța de fond a apreciat

greșit în sensul că nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat în condițiile

în care atât Ordonanța cât și Atestatul emise de CNVM, a căror suspendare s-a solicitat,

depășesc cadrul legal în care autoritatea pârâtă putea emite astfel de acte, din

cuprinsul prevederilor art. 211 și art. 180 din Legea nr. 297/2004 rezultând cu

claritate că CNVM se poate pronunța numai ulterior exercitării intenției și voinței

societății;

- și atestatul nr. RR/2008

emis de CNVM depășește cadrul legal în care CNVM putea emite astfel de acte, fiind

dat cu încălcarea art. 9 alin. (3) din O.U.G. nr. 25/2002; și

- atestatul CNVM constată

o situație falsă și anume calitatea de emitent de valori mobiliare a SC M. SA, deși

aceasta nu îndeplinește nici una din condițiile prevăzute imperativ de lege pentru

a fi calificată ca atare.

instanței de recurs.

Analizând sentința recurată

în raport de criticile formulate de recurentă, față de apărările intimatei și de

prevederile legale incidente dar și sub toate aspectele, conform art. 304 C.

proc. civ., Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizând greșita aplicare și interpretare

a legii, în considerarea celor în continuare prezentate.

După cum constant a hotărât

Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa în această materie pentru

a se dispune suspendarea executării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite

cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, republicată, fără

însă a se realiza o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se

solicită, în sensul că analizarea actului administrativ se limitează doar la o simplă

„pipăire” a fondului.

Din această perspectivă,

instanța de recurs apreciază că în mod corect s-a reținut prin hotărârea atacată

că nu este îndeplinită în cauză cerința cazului bine justificat, astfel cum este

acesta definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Astfel atât Atestatul

nr. RR, emis la 16 septembrie 2008, prin care CNVM a confirmat calitatea de emitent

de valori mobiliare a societății recurente cât și Ordonanța nr. AA/2008 din aceeași

dată, prin care s-a decis ca societatea să finalizeze într-un anumit termen demersurile

necesare privind încheierea unui contract de prestări servicii și pe cele aferente

reintroducerii la tranzacționare a acțiunilor emise de recurentă pe piața BVB-RASDAQ

cuprind textele de lege, respectiv prevederile legale în temeiul cărora au fost

emise ca și referiri la hotărâri judecătorești anterioare, irevocabile, ce atestă

o anumită situație de fapt ce a format convingerea emitentului în sensul adoptării

actelor a căror executare se solicită a fi suspendată.

Nu sunt fondate criticile

recurentei, pe de o parte pentru că cel puțin prima facie, nu se poate susține că

intimatul CNVN a emis în afara prerogativelor legale conferite, art. 9 alin. (3)

din O.U.G. nr. 25/2002 definind atestatul ca fiind actul prin care CNVM confirmă

ori recunoaște situații sau calități, raportări ori comunicări de date și informații,

ori în cauză prin Atestatul nr. RR din 16 septembrie 2008 se confirmă calitatea

de emitent de valori mobiliare a recurentei-reclamante, raportat la hotărârile judecătorești

expres arătate și anterior adoptării hotărârii AGEA din data de 9 septembrie 2004.

Aspectele legate de multitudinea

de hotărâri judecătorești pronunțate ca și determinarea cu claritate a statutului

prezent al societății recurente, admisă sau nu la tranzacționare, emitentă sau nu

de valori mobiliare, sunt în mod evident chestiuni de fond ce exced cadrului sumar

al procedurii suspendării executării.

Pe de altă parte, nici

în ceea ce privește Ordonanța nr. AA din 16 septembrie 2008, prezumția de legalitate

nu a fost răsturnată, câtă vreme, raportat la statutul SC M. SA, de societate comercială

deschisă/deținută publică, chiar dacă contestat, dar neînlăturat definitiv și irevocabil,

în mod legal și cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 28/2002, ale Legii nr. 297/2004

(art. 147) CNVM a cerut societății recurente să se încadreze în dispozițiile legale

speciale, potrivit cu care este obligată să inițieze și să finalizeze demersurile

necesare încheierii unui contract de prestări servicii cu D.C. SA.

În fine, după cum corect

a reținut și prima instanță, la data emiterii actelor administrative a căror suspendare

de executare se solicită singurul act administrativ care confirma statutul de societate

de tip închis a recurentei era anulat irevocabil printr-o hotărâre a Curții de Apel

București iar hotărârea AGEA de declarare a societății de tip închis era anulată

de asemenea irevocabil de Tribunalul București.

Nefondate sunt și criticile

vizând greșita apreciere a instanței de fond în ceea ce privește îndeplinirea condiției

pagubei iminente, câtă vreme atât din cuprinsul cererii introductive cât și din

motivele de recurs de față nu rezultă practic, în sensul art. 2 lit. ș) din Legea

nr. 554/2004, republicată, în ce constă prejudiciul material efectiv, simpla referire

la criza economico-financiară globală și generic la neajunsurile tranzacționării

acțiunilor pe BVB-RASDAQ, nefiind evident de natură a conduce la concluzia îndeplinirii

acestei cerințe, în situația executării actelor administrative.

Față de cele mai sus arătate,

în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC M. SA, împotriva sentinței civile nr. 1793 din 28 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 noiembrie 2009.